Structura histologica a pulpei dentare

Structura histologica a pulpei dentare

La nivelul pulpei dentare se delimiteaza 4 zone:

Zona odontoblastelor, situata la periferia pulpei dentare

Zona subodontoblastica Weil, mai bine reprezentata la nivelul pulpei coronare

Zona celulara bogata, unde numarul de celule este crescut. Este mai bine reprezentata la nivelul coroanei dentare

Zona centrala a pulpei dentare, caracterizata prin prezenta vaselor sanguine si a nervilor

Pulpa dentara este un tesut conjunctiv lax, format din substanta fundamentala, fibre si celule.

Substanta fundamentala este abundenta in pulpa tanara, bogata in glicozaminoglicani, glicoproteine si apa. Reprezinta mediul in care se realizeaza schimburile intre vasele sanguine si celule. Se coloreaza slab bazofil in hematoxilina- eozina.

Pulpa dentara tanara contine rare fibre de reticulina, in timp ce in pulpa dentara matura se gasesc numeroase fibre de reticulina si fibre colagene. Numarul fibrelor colagene este mai mare in pulpa apicala.

Fibrele sunt mai abundente la periferia pulpei, formand stratul fibrelor Korff. Aceste fibre se dispun in jurul odontoblastelor si apoi formeaza membrana pulpo-dentinala. La nivelul pulpei dentare exista si fibre oxitalan, fibre elastice de tip special, ce se evidentiaza prin coloratii specifice fibrelor elastice, dupa tratare prealabila cu agenti reducatori.

Principalele celule prezente in pulpa dentara sunt odontoblastele, fibroblastele, celulele mezenchimale nediferentiate, macrofagele, celulele imnocompetente.

Odontoblastele ( dentinoblastele )

Se gasesc la periferia pulpei dentare si reprezinta celule conjunctive specializate, care formeaza dentina. Initial odontoblastele au forma cilindrica si se dispun pe un singur rand. Pe masura ce depun dentina, odontoblastele devin mai mici si la nivelul coroanei se dispun pe mai multe randuri. La nivelul radacinii, odontoblastele sunt celule mai mici, care se dispun pe un singur rand.

Numarul odontoblastelor este acelasi cu al canaliculelor dentinare.

Microscopia optica descrie odontoblastele drept celule cilindrice, cu prelungiri, cu nucleu eucron, nucleolat, ovalar si citoplasma slab bazofila. La nivelul coroanei, odontoblastele sunt mai mari decat cele de la nivelul radacinii. Se pot evidentia si odontoblaste in repaus, caracterizate prin nuclei hipercromi si citoplasma palid eozinofila.

Microscopia electronica evidentiaza intreaga structura a odontoblastelor:

Intre odontoblaste exista jonctiuni de solidarizare si de comunicare. Aceste permit trecerea selectiva a unor substante prin spatiul interodontoblastic.

Citoplasma contine organite bine reprezentate( complex Golgi, reticul endoplasmic rugos, mitocondrii, lizozomi), implicate in sintezele proteice, granule secretorii, care contin colagen si polipeptide, componente ale predentinei. Aceste granule vor fi ulterior descarcate in afara celulei. Scaderea cantitatii de organite citoplasmatice reflecta scaderea activitatii odontoblastelor, ssa zisele odontoblaste tranzitionale. Odontoblastele in repaus sunt celule cu nucleul situat spre polul apical al celulei, cu organite citoplasmatice reduse, situate subnuclear si cu vacuole lipidice supranucleare. Granulele de secretie sunt absente.

Fiecare celula prezinta la polul apical, spre dentina, o prelungire filiforma, numita fibra Tomes. Fibrele Tomes patrund in dentina, in canaliculele dentinare. Se intind pana la periferia dentinei, pana la jonctiunea dentina - smalt ( coroana )respectiv dentina - cement ( radacina ). Aceste fibre Tomes sunt formate din citoplasma si membrana celulara. La nivelul lor se gasesc microfibrele si microtubuli, vezicule de pinocitoza

La polul bazal, fiecare celula emite prelungiri scurte si ramificate, care se anastomozeaza cu prelungirile fibroblastelor.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Odontoblastele sunt celule mature, lipsite de posibilitatea de a se mai divide. In momentul aparitiei unor stimuli la nivelul pulpei dentare, apare procesul de sinteza al dentinei tertiare. Aceasta inseamna ca se produc noi odontoblaste, care vor migra la locul agresiunii. In timpul dezvoltarii dintelui, diferentierea si maturarea odontoblastelor se realizeaza sub actiunea inductoare a ameloblastelor. Aceste celule insa nu mai sunt prezente in dintele matur, astfel ca diferentierea noilor odontoblaste se realizeaza sub influenta unor factori inca necunoscuti.

Fibroblastele reprezinta celulele cele mai numeroase din pulpa dentara. Sunt celule de forma neregulata, cu prelungiri, prin intermediul carora  se pun in contact formand o retea. La locul de contact intre celule s-au evidentiat desmozomi.

Fibroblastele sunt mai numeroase in centrul pulpei coronare, unde formeaza " zona bogata". La periferia pulpei dentare sunt mai mari si prelungirile lor se anostomozeaza cu cele ale odontoblastelor formand stratul subodontoblastic Weil.

Rolul fibroblastelor este de a forma si mentine matricea pulpei dentare, constituita din colagen si substanta fundamentala.

In pulpa dentara tanara, fibroblastele au nuclei eucromi si citoplasma bazofila in coloratiile de rutina. Microscopia electronica evidentiaza organite citoplasmatice foarte bine dezvoltate. De asemenea, au capacitatea de a ingera si degrada colagenul.

In pulpa dentara matura, fibroblastele se caracterizeaza prin nuclei hipercromi, citoplasma redusa, cu putine organite comune. Si aceste celule sufera fenomenul de apoptoza, mai evident in zona bogata.

Macrofagele se localizeaza mai ales in centrul pulpei dentare, in vecinatatea vaselor sanguine. Sunt celule mari, ovalare sau neregulate, cu nuclei hipercromi si cipoplasma palid eozinofila, in care pot fi evidentiate in microscopie optica, mici zone clare. Microscopia electronica a aratat ca aceste zone reprezinta lizozomi de talie mare. Rolul lor este de indepartare a celulelor degradate.

Celulele mezenchimale sunt celule mici, stelate, cu prelungiri. Reprezinta celulele din care se dezvolta elementele pulpei dentare. In finctie de stimul, aceste celule se diferentiaza in odontoblaste sau fibroblaste. Se intalnesc in special in centrul pulpei dentare, in zona bogata si se dispun in vecinatatea vaselor sanguine. Sunt celule de forma poligonala, cu prelungiri, nucleu mare, central, palid colorat, citoplasma bazofila.

In pulpa dentara matura, numarul celulelor mezenchimale se reduce, determinand scaderea semnificativa a potentialului regenerator al acestei strcturi.

Celulele sanguine migrate

La nivelul pulpei dentare se intalnesc relativ frecvent limfociteT, in timp ce limfocitele B sunt extrem de rare.  Plasmocitele , granulocitele, sau hematiile sunt situate difuz in tesutul pulpar.

Celulele dendritice au origine in maduva rosie hematogena. Sunt considerate celule prezentatoare de antigen. Se dispun in vecinatatea odontoblastelor. Au relatii stranse cu elementele vasculare si nervoase. Sunt celule care intervin in supravegherea imuna, numarul lor crescand in cazul cariilor dentare.

Vascularizatia pulpei dentare. Pulpa dentara este abundent vascularizata. Vasele sanguine patrund si ies prin orificiul apical si eventualele orificii accesorii. Dupa patrunderea in pulpa, calibrul vaselor creste, iar grosimea peretelui se reduce. Arteriolele sunt situate in portiunea centrala a pulpei radiculare, iar in momentul in care ajung in pulpa coronara, se ramifica, formand o retea capilara in zona subodontoblastica. Capilarele sunt deci situate in imediata vecinatate a odontoblastelor. In peretele capilarelor se pot evidentia pericite, celule a caror citoplasma formeaza o teaca in jurul peretelui capilar, de tip fenestrat.. Pericitele sunt celule dotate cu proprietati contractile, capabile sa reduca prin contractie diametrul vascular. La nivelul pulpei coronare pot fi identificate si numeroase anastomoze arterio-venoase. La nivelul capilarelor au loc schimburile intre mediul intern si tesutul pulpar.

Venele continua reteaua capilara si asigura circulatia de intoarcere. Au traiect invers arterelor. Dimensiunea venelor este asemanatoare arteriolelor, peretele venos este subtire, prezentand un numar redus de fibre musculare netede.

Vascularizatia pulpei determina vitalitatea complexului pulpo-dentinar prin aportul substantelor necesare desfasurarii proceselor metabolice.

Debitul acestei circulatii este determinat de un mecanism local de autoreglare. Unele substante toxice sau medicamentoase pot determina spasmul peretelui arterial.

Alterarile debitului sanguin prin cresterea tensiunii arteriale sau prin spasm nervos determina dilatarea sistemului capilar. Ca urmare creste filtrarea plasmatica prin peretele capilar.

Permeabilitatea capilara depinde de mai multi factori:

o      Factori de origine leucocitara, eliberati in procesele inflamatori

o      Histamina, care determina cresterea transudatului plasmatic favorizand cresterea presiunii in capilare

o      Serotonina, care determina spasme vasculare si dilatarea capilarelor.           

Cresterea presiunii in capilare determina:

o      Cresterea permeabilitatii, respectiv staza si edem. Edemul determina modificari in proprietatile fizico-chimice ale substantei fundamentale

o      Peretele endotelial se poate rupe determinand microhemoragii.      

Toate aceste modificari sunt reversibile daca agresiunea este de intensitate scazuta, sau limitata in timp. Pot apare modificari localizate.

Agresiunile care au intensitate sau durata crescuta, actioneaza asupra arborelui vascular determinand alterari ireversibile asupra tesutului pulpar.

Reteaua limfatica a pulpei incepe in zona subodontoblastica sub forma unor capilare fine. Acestea se unesc si formeaza la nivelul radacinii vase limfatice. Drenajul limfei se face in ganglionii submentonieni si submaxilari, apoi in ganglionii cervicali.

Vascularizatia limfatica, datorita limfocitelor, joaca rol important in procesele inflamatorii si infectioase, asigurand apararea imuna.

Inervatia pulpei dentare. Pulpa dentara prezinta o inervatie bogata. Fibrele nervoase patrund in pulpa dentara la nivelul orificiului apical, alaturi de vasele sanguine. La nivelul camerei pulpere, in portiunea centrala, atat nervii, cat si vasele sanguine apar sub forma unor fascicule cu ramificatii. Ramificarea nervilor determina aparitia unor terminatii nervoase amielinice, care vor forma un plex sub odontoblaste, numit plexul subodontoblastic Raschkow. Un numar redus dintre aceste fibre nervoase amielinice vor trece printre odontoblaste si vor patrunde in canaliculele dentinare. La nivelul acestor fibre exista neurofilamente, neurotubuli, mitocondrii si numeroase mici structuri veziculare. Intre fibrele nervoase amielinice si procesele odontoblastelor, ambele situate in canaliculele dentinare, exista o relatie stransa, care va determina sensibilitatea dentinei.

Fibrele nervoase patrunse in pulpa dentara provin din nervul trigemen si din ganglionul cervical superior. Majoritatea fibrelor nervoase, 90%, se termina in pulpa coronara. Datorita inervatiei bogate, dintele este sensibil la stimuli mecanici, chimici, termici.

Sensibilitatea complexului pulpo-dentinal Complexul pulpo-dentinal datorita fibrelor nervoase aferente poate deosebi stimuli mecanici, termici sau de alta natura, dar senzatia perceputa este de disconfort sau durere, indiferent de tipul de stimul. Legaturile existente intre fibrele nervoase aferente pulpare si nervii aferenti altor structuri orofaciale, explica de ce uneori durerea pulpara este greu de localizat. O observatie demna de mentionat este ca unele substante ca histamina sau bradikinina produc senzatie dureroasa in unele tesuturi, sar nu in complexul pulpo-dentinal.

Se considera ca exista trei mecanisme care pot explica sensibilitatea dentinei:

Dentina contine terminatii nervoase care raspund la stimuli.

Odontoblastele reprezinta receptori datorita legaturilor pe care le au cu fibrele nervoase care formeaza plexul subodontoblastic. Astfel devin atat celule receptoere dar si de transmitere a stimulilor nervosi. Nu au putut fi insa evidentiate legaturi sinaptice intre odontoblaste si fibrele nervoase. Aceasta teorie nu a fost inca abandonata, deoarece existenta jonctiunilor de tip gap intre odontoblaste si posibil intre odontoblaste si terminatiile nervoase ar putea explica rolul acestor celule in sensibilitatea dentinei.

Miscarile fluidului din canaliculele dentinare

Calcifierile pulpare Apar frecvent la nivelul pulpei dentare, in afara unui proces patologic. Pot fi unice sau multiple. Apar mai frecvent la nivelul radacinii. Au fost semnalate mai frecvent cu inaintarea in varsta. Nu determina simptome clinice. Sunt descoperiri intamplatoare la examenul radiologic. Sunt rezultatul unor mineralizari atipice, aparute in jurul trombilor sanguini, a celulelor moarte sau a fibrelor colagene. Rareori, calcifierile pulpare pot avea canalicule, si sunt inconjurate de celule asemanatoare odontoblastelor. Acest tip de calcifieri apar in special in vecinatatea apexului.

Apar formatiuni de forme si dimensiuni diferite:

Pulpolitii reprezinta noduli calcificati, care masoara cativa mm. In genral apar in centrul camerei pulpare. Sunt heterogeni, putand fi calcifieri radiare sau cu aspect lamelari concentric.

Calcifierile difuze.sunt determinate :

o      De precipitarea cristalelor de fosfat da calciu de-a lungul peretilor vasculari.

o      De depunerea cristalelor de hidroxiapatita de-a lungul fibrelor colagene.      

Apar in general in inflamatii cronice.

Functiile pulpei dentare: asigura vitalitatea, nutritia si sensibilitatea dintelui, participa la dentinogeneza, realizeaza apararea dintelui, sensibilitatea dintelui nu are caracter selectiv, astfel incat orice excitant produce durere.