Sinuzita

SINUZITA

Este o inflamatie a mucoasei sinusurilor paranazale reprezentand, de obicei, un epifenomen in cadrul IACRS, mai rar fiind de sine statatoare. La sugar sunt afectate frecvent sinusurile etmoidale  si maxilare. Sinusurile frontale nu sunt interesate in primii ani de viata. Agentii bacterieni patogeni cu rol in producerea sinuzitei sunt: haemophilus influenzae, streptococ beta-hemolitic, pneumococ, etc.

Sinuzita acuta

Clinic. Principalele simptome sunt febra, cefaleea (mai putin frecventa la copil) localizata in zona sinusului afectat si scurgerea nazala purulenta.

Examenul local releva durere la percutia regiunii sinusale, celulita in zona sinusului afectat si edem. Endonazal, se observa orificiile nazale obstruate, edematiate, uneori ocupate de secretii mucopurulente sau purulente. Evidentierea puroiului in meatul mijlociu presupune existenta unei sinuzite etmoidale, frontale sau maxilare.

Paraclinic:

examen radiologic: sinusul afectat apare voalat, mai rar cu nivel de lichid;

ultrasonografia (mai putin utilizata la copil) evidentiaza prezenta secretiilor in sinusuri;

rinoscopia fibrooptica vizualizeaza direct secretiile purulente, care se exteriorizeaza prin orificiile sinusale;

examenul secretiilor nazale: culturi, prezenta eozinofilelor (etiologia alergica).

Sinuzita cronica

Sinuzita este considerata cronica cand persista peste 6 saptamani. Ea poate fi consecinta unei sinuzite acute netratate sau tratate incorect si/sau coexistentei unor fenomene alergice.

Factori favorizanti: vegetatiile adenoide, deviatia de sept, infectia de focar dento-amigdaliana, fibroza chistica si polipoza nazala. Sunt implicati si alti factori cum sunt: scufundarile repetate sau baile frecvente la cap in anotimpul rece.

Clinic exista durere usoara sau moderata deasupra zonei afectate, febra intermitenta, scurgere nazala in cantitate si aspect variabil (in etiologia alergica este seroasa) si senzatia de "nas imbacsit". Copilul este agitat, cu scaderea capacitatii de concentrare, anorexie si tulburari de nutritie.

Paraclinic. Culturile bacteriologice din secretia nazala si examenul citologic sunt cele mai utile. Radiografia sinusala arata ingrosarea mucoasei asociata cu aspecte lichidiene, chistice sau polipoase. Poate apare o ingrosare osoasa de vecinatate.

Complicatii: abcesul sau celulita orbitala, tromboza sinusului cavernos, meningita, abcesul cerebral, empiemul subdural si osteomielita. Bronsita poate apare in sinuzitele persistente, ca urmare a aspirarii de material purulent drenat in sinusuri.

Tratamentul

1. profilactic: efectuarea tratamentului corect al IACRS, corectarea handicapurilor biologice, combaterea hospitalismului si intarirea organismului prin metode fizice (cura heliomarina, aeroterapie, etc.) si medicamentoase (terapie roboranta cu vitamine);

2. medical: antibioticoterapia: penicilina G i.m. 100.000 - 200.000 ui/kgc/zi in 4 prize; ampicilina per os sau i.m. 100 - 200 mg/kgc/zi in 4 prize; eritromicina per os 20 - 40 mg/kgc/zi in 4 prize; cefalosporine de generatia I sau amoxiklav (augmentin) 20-40 mg/kgc/zi la 8 ore. Alte antibiotice pot fi utilizate in functie de antibiograma. Durata de administrare este de 7-10-14 zile in functie de evolutia clinica si de tipul antibioticului utilizat. Formele grave, sau cele aparute la copiii cu handicapuri biologice necesita asocierea a doua antibiotice (de obicei o cefalosporina cu un aminoglicozid). Antibioticoterapia locala este contraindicata pentru ca nu realizeaza o concentratie eficienta, iar contactul cu germenul este de scurta durata si pot apare fenomene de sensibilizare. Durerea sinusala se combate cu analgezice si antiinflamatoare (algocalmin, paracetamol). Vasoconstrictoarele sub forma de picaturi sau spray (rinofug, fenilefrina, oximetazolina) sunt utile pentru favorizarea drenajului sinusal si decongestionarea mucoasei. Sinuzitele recurente, in care procesul alergic joaca un rol important, beneficiaza de tratament cu antihistaminice (romergan, fenergan) care reduc pruritul si rinoreea si cromolyn sau steroizi local pentru combaterea edemului si favorizarea drenajului;

3. chirurgical: punctie sinusala cu drenaj si instilatii de antibiotice, corectarea defectelor intranazale si a deviatiei de sept (de obicei la 17-18 ani), indepartarea polipilor nazali si cura radicala cu evacuarea puroiului si chiuretarea mucoasei. Tratamentul chirurgical este putin utilizat in pediatrie.