Refractia statica

Ochiul normal - denumit emetrop - se caracterizeaza prin doua elemente structurale:

suprafetele sale dioptrice sunt foarte apropiate de forma unor calote sferice si sunt corect centrate

in situatia privirii la infinit - deci in repaus acomodativ - exista un echilibru perfect intre puterea dioptrica totala a sistemului optic si lungimea axului antero-posterior al globului ocular .

De aici decurg doua consecinte :

focarul imagine este punctiform, stigmic

razele paralele ce cad pe cornee - venite de la infinit - se proiecteaza si-si formeaza focarul exact pe retina.

Realizarea echilibrului perfect intre valoarea dioptrica - deci pozitia focarului imagine principal - si pozitia retinei impune armonizarea a trei categorii de marimi :

raza de curbura a principalelor suprafete dioptrice

indice de refractie al parenchimului cornean si cristalinian

lungimea axului antero - posterior al globului ocular.

La nastere 10 - 15% din indivizi sunt emetropi, marea majoritate a nou nascutilor 85 - 90% reprezinta devieri de la emetropie, mai ales in directia unei hipermetropii de 2-3 dioptrii. In primii 3-4 ani de viata tendinta este spre emetropizare. In timpul cresterii globului ocular, refractia sa se schimba prin modificarea celor trei parametrii ce  determina o evolutie echilibrata in asa fel incat sa fie realizat un sistem emetrop. Procentul emetropilor in populatia adulta este de 25 - 30%.