Perfuziile

PERFUZIILE

Perfuziile sunt solutii apoase, rareori emulsii, sterile destinate administrarii intravenoase in cantitati mai mari de 100ml, cu ajutorul aparatului de perfuzie.

Se folosesc aproape exclusiv solutii apoase si numai foarte rar emulsii de tip A/U. In general sunt solutii de substante chimice simple cum ar fi zaharuri, aminoacizi sau electroliti, substante care pot fi usor vehiculate de sistemul circulator de unde sunt asimilate. Perfuziile cu electroliti si zaharuri sunt folosite si ca vehicul pt administrarea perfuzabila a unor substante medicamentoase (antibiotice, vitamine, etc).

Perfuziile se prepara prin dizolvarea substantelor in apa proaspat distilata si apirogena. Continutul in substante active se exprima in g/v, miliechivalenti (mEq) sau unitati osmotice (mOsm).

Solutiile perfuzabile hipotonice se izotonizeaza la fel ca si solutiile injectabile si se regleaza pH-ul la neutralitate pt a fi tolerate cat ami bine de organism. Se filtreaza de mai multe ori pana la indepartarea completa a impuritatilor. Se conditioneaza in recipiente de sticla gradate sau in recipiente de plastic de 100, 250, 500 si 1000ml. Se sterilizeaza prin aceleasi metode ca si solutiile injectabile. Recipientele din sticla se inchid cu dopuri de cauciuc iar recipientele din plastic se inchid prin termosudare.

La prepararea perfuziilor operatiile se efectueaza fara intrerupere. Nu se admite adaugarea de conservanti.

Dupa scopul terapeutic perfuziile se impart in:

1.perfuzii pt reglarea dezechilibrului hidric, acido-bazic sau ionic al organismului (perfuzii cu electroliti);

2.perfuzii cu substante energetice si reconstituante;

3.perfuzii colidale inlocuitoare de plasma;

4.perfuzii medicamentoase.

Cea mai larga utilizare a perfuziilor este inlocuirea lichidelor pierdute din organism sau mentinerea homeostaziei in cazul in care organismul nu mai poate face acest lucru fara sa fie ajutat.

Administrarea perfuziilor intravenoase este o metoda avantajoasa deoarece se administreaza concentratii ridicate de medicament in sange pt o perioada relativ lunga, iar toleranta medicamentelor este mai buna comparativ cu alte forme de administrare. Perfuziile prezinta si dezavantaje cum ar fi sclerozarea venelor si faptul ca nu pot fi administrate decat de personal specializat in unitati sanitare.

Perfuziile se folosesc de multe ori ca mijloace pt administrarea unor substante medicamentoase deoarece, astfel, se evita iritarea provocata prin alte metode de administrare si se asigura o terapie continua.

Intre injectii si perfuzii exista o serie de diferente. Perfuziile se prepara numai cu apa ca dizolvant, substantele sunt dispersate molecular, coloidal si rar sub forma de emulsie.

Perfuziile se prepara si se administreaza in volume mari, se administreaza numai intravenos, durata de administrare este lunga (de la 30min la cateva ore, in functie de volumul ce urmeaza a fi administrat). Perfuziile se administreaza cu dispozitive speciale numite perfuzoare.

Perfuziile se prepara industrial dar pot fi preparate si in farmaciile de spital.

In general prepararea perfuziilor se face in acelasi mod ca si solutiile injectabile. Unele particularitati apar datorita volumului mare de solutie care se administreaza. Introducerea unor cantitati mari de solutie in circutul sanguin fara perturbari presupune realizarea unor solutii cu proprietati fizico-chimice cat mai apropiate de cele ale sangelui.

Solutiile pt perfuzii trebuie sa fie limpezi, fara particule in suspensie. Particulele insolubile din perfuzii pot proveni din impuritatile existente in materiile prime, din cauza unui proces tehnologic defectuos si din cauza folosirii necorespunzatoare a aparaturii si a echipamentului folosit la preparare. De aceea este foarte importanta operatia de filtrare a perfuziilor, care se repeta de atatea ori de cate ori este necesar pt a obtine solutii limpezi.

Emulsiile perfuzabile trebuie sa fie omogene, diametrul particulelor nu trebuie sa depaseasca 1 se pastreaza la temperaturi cuprinse intre +4 si +25*C.

Analiza: Elixirul cristalin din Sare Analiza: Identificarea peroxidazei

La administrarea perfuziilor este foarte important sa se stabileasca modul si viteza de curgere. Viteza de scurgere trebuie stabilita dupa grafice care precizeaza numarul de ml sau de picaturi pe minut, precum si timpul total.

Seturile de administrare (perfuzoarele) sunt de unica folosinta si trebuie sa fie sterile si apirogene.

EXEMPLE DE PERFUZII

Dupa continutul in substante active perfuziile se clasifica in perfuzii cu electroliti, perfuzii energetice, perfuzii cu inlocuitori de plasma si perfuzii medicamentoase.

Perfuziile cu electroliti sunt destinate sa corecteze tulburarile survenite in balanta electrolitilor. Echilibrul hidric al organismului se poate modifica prin deshidratare sau prin prin suprahidratare. Perfuziile cu electroliti sunt utile in cazurile de deshidratare.

Tratamentul de echilibrare a organismului cu perfuziile cu electroliti trebuie sa tina seama de raportul intre anioni si cationi in organism. De asemenea o problema de care trebuie sa se tina seama este mentinerea echilibrului osmotic, adica mentinerea echilibrului dintre fluidele intracelulare si extracelulare. Unitatea de masura pt presiunea osmotica este osmolul. Datorita cantitatilor mici de substante din lichidele biologice pt exprimarea presiunii osmotice se foloseste miliosmolul (mOsm). Presiunea osmotica a lichidelor organismului depinde atat de electroliti cat si de substantele care nu disociaza sau disociaza foarte putin. Osmolaritatea este reprezentata de numarul de particule din solutie exprimata in mOsm/l. Perfuziile trebuie sa fie izotonice cu fluidele organismului ceea ce inseamna ca trebuie sa aiba aceeasi presiune osmotica cu acestea.

Concentratia electrolitilor din solutiile perfuzabile se exprima in miliechivalenti/l sau in mOsm/l.

Administrarea perfuziilor cu electroliti se afce in stari febrile, chirurgie, stari de soc, diaree, acidoza diabetica.

Exemple de perfuzii cu electroliti: solutia perfuzabila de clorura de sodiu 9 la mie (solutia de ser fiziologic), solutia perfuzabila Ringer (contine clorura de calciu, clorura de sodiu, clorura de potasiu), solutie perfuzabila Ringer lactata (contine clorura de sodiu, clorura de calciu, clorura de potasiu, lactat de sodiu), solutie perfuzabila de bicarbonat de sodiu 1.3%, solutie perf de lactat de sodiu, sol perf de trometamol, sol perf cu clorura de potasiu, etc.

Perfuziile energetice servesc pt a furniza organismului calorii (cele cu concentratii mari: 10-20%) si pt a furniza organismului "apa libera" dupa utilizarea metabolica a hidratului de carbon (solutiile diluate). Aceste solutiile perfuzabile contin glucoza, fructoza, xahar invertit, sorbitol, xilita, etanol.

Exemple de perfuzii energetice: solutia perfuzabila de glucoza 5%, 10%, 50%, solutia perfuzabila de fructoza 5.4%, 10% si 40%, solutie perfuzabila de zahar invertit 10%, 20%, 33%, 40%, solutia perfuzabila de manitol 5%, 10%, 20%, solutia perfuzabila de sorbitol 5%, 10%, 40%, solutia perfuzabila cu etanol 2.5%-5%.

Emulsiile perfuzabile nutritive.

Solutiile perfuzabile cu hidrati de carbon nu pot acoperi necesarul energetic al organismului, mai ales daca se urmareste perfuzarea unor cantitati mici de lichid si evitarea lezarii peretelui venos prin administrarea de solutii hipertonice. De aceea se recurge la administrarea de emulsii grase care au un aport energetic crescut si nu produc tulburari ale presiunii osmotice.

Marimea particulelor de ulei trebuie sa fie cuprinsa intre 0.1-1 m. Se folosesc uleiuri cu un continut ridicat de acizi grasi nesaturati si cu catena dreapta (ulei de floarea soarelui, ulei de soia, ulei de masline, ulei din seminte de bumbac). Ca emulgatori se folosesc fosfatidele naturale de tipul lecitinei.

Perfuziile nutritive cu grasimi sunt indicate in cazurile cand alimentatia orala nu este posibila.

Solutiile perfuzabile cu aminoacizi sunt indicate in stari grave de carenta de albumine, hemoragii masive, tulburari ale nutritiei pe cale orala, in cazul arsurilor, dupa operatii.

Perfuziile coloidale pt inlocuirea plasmei se folosesc in cazul hemoragiilor grave cand se impune in primul rand inlocuirea cantitatii de sange circulant. In acest scop se folosesc agenti de inlocuire a plasmei. Acestia nu pot indeplini functiile biologice ale sangelui ci inlocuiesc doar volumul de lichid pierdut. Se folosesc in acset scop coloizi hidrofili (care au aceeasi presiune osmotica cu serul sanguin) numiti inlocuitori de plasma sau inlocuitori de volum.

Exemple de solutii perfuzabile de inlocuire a plasmei: solutiile perfuzabile de dextran (impreuna cu glucoza sau clorura de sodiu), solutiile perfuzabile cu derivati de gelatina (Plasmogel, Haemaccel, Gelofusine), solutia perfuzabila de polivinilpirolidona, solutia perfuzabila de alginat de sodiu.

Solutiile perfuzabile medicamentoase sunt reduse ca numar. Nu trebuie confundate cu medicamentele care se administreaza in perfuzie intravenoasa dupa dizolvare in solutie perfuzabila de glucoza sau ser fiziologic.

Exemple de solutii perfuzabile medicamentoase: solutia perfuzabila de PAS-sodic (folosita in ftiziologie), solutia perfuzabila de etionamida 1% (folosita in tratamentul tuberculozei), solutia perf de uree 30% (actioneaza ca decongestionant al creierului si scade presiunea intraoculara), solutia perf de EDTA sodic (folosita in intoxicatii cu substante toxice, hipercolesterolemie, aritmii cardiace).

Solutii pt terapia ficatului

Ciroza hepatica este insotita de cresterea patologica a concentratiei de amoniac in creier si sange, precum si a altor produse de descompunere rezultate ale metabolismului albuminelor care au actiune toxica si duc la coma hepatica.

Tratamentul rapid al starii de coma consta in administrarea de perfuzii cu L-arginina si acid malic.

Amestecuri de uz intravenos

Atunci cand la o perfuzie se adauga una sau mai multe substante sau preparate rezulta asa-numitele amestecuri de uz intravenos. La obtinerea acestor amestecuri trebuie sa se tina cont de incompatibilitatile ce pot aparea intre componente. De asemenea aceste asocieri trebuie sa tina cont de efctele diferite si de influentarea reciproca a componentelor.