Boala de iradiere

BOALA DE IRADIERE

Boala_de iradiere cuprinde ansamblul de modificari produse in organism sub influenta radiatiilor ionizante.

Etiologie: boala de iradiere este produsa de agentii ionizanti (care produc ioni), cum sunt radiatiile electromagnetice (razele Rontgen) sau radiatiile corpusculare (a, |3 cu neuroni).

Boala de iradiere poate sa survina in urmatoarele imprejurari:

in explorari medicale (radioscopii, radiografii repetate sau explorarile cu izotopi radioactivi);

in tratamentul, mai ales al tumorilor maligne, cu energie ionizanta (raze Rontgen, izotopi radioactivi);

- in explorari nemedicale, in industrie, unde cu ajutorul radiatiilor ionizante se verifica calitatile unor materiale;

- prin explozia bombelor atomice.

Patogenie: iradierea poate fi externa (razele Rontgen, gamma) sau interna (prin pulbere radioactiva, care poate patrunde in organism pe cale digestiva, inhalatie sau, mai rar, prin rani).

Prin iradiere se produc tulburari metabolice, endocrine si nervoase.

Simptomatologia este variabila si imbraca diferite forme clinice in functie de cantitatea de radiatie primita, de suprafata si volumul iradiat, de sensibilitatea individului, de modul de iradiere (fractionat etc.).

Deosebim doua^brme clinice: acuta si cronica.

a) Forma acuta poate fi produsa prin iradieri limitate sau generale.

in iradierile limitate predomina efectele locale: dermite, vezicule, ulceratii, necroza.

Iradierile generale sunt mai grave decat cele partiale, mai ales cand sunt unice si cu doza mare. Pot produce urmatoarele forme clinice:

-forma usoara (la 200 - 300 r) se caracterizeaza prin varsaturi, cefalee, diaree, ina-petenta, leucopenie, caderea parului;

-forma de gravitate medie (la 400 r) se caracterizeaza prin stari de agitatie, cefalee, varsaturi, diaree, inapetenta, cadere a parului, leucopenie etc. si este mortala in 50% din cazuri;

-forma grava (la 600 r) si

- forma fulgeratoare (la 1 000 r) este mortala si se caracterizeaza prin halucinatii, stare de excitatie intensa.

b) Forma cronica apare dupa iradieri generale, mici, repetate.

in raport de gravitatea tulburarilor, deosebim trei grade, care in unele cazuri se pot succeda, constituind faze evolutive:

Gradul I: tulburari generale, reversibile - astenie, cefalee, tulburari vasomotorii, insomnie, modificari sanguine (eozinofilie, leucopenie).

Gradul II: la tulburarile sus-mentionate se adauga: diaree, inapetenta, prurit etc.

Gradul III: aceleasi simptome ca in gradele I si II, insa mai accentuate - puseuri acute; se adauga si leziuni locale.

Dianosticul bolii de iradiere se poate pune tinand seama de simptomele prezentate de bolnav si de imprejurarile in care au survenit.

Prognosticul depinde de intensitatea tulburarilor si de complicatiile ce pot surveni.

Tratamentul profilactic: - evitarea investigatiilor inutile radiologice si cu izotopi radioactivi;

respectarea reguroasa a regulilor de protectie a muncii in serviciul de radiologie si izotopi, precum si in alte locuri de munca unde se lucreaza cu surse de radiatii ionizante.

Tratamentul curativ: in primul rand bolnavul este scos de sub influenta substantelor radioactive. Leziunile locale (radiodermite, radioepitelite, cicatrice etc.), se trateaza medicamentos (pomezi calmante etc.), cu agenti fizici (raze infrarosii, 20 - 30 de sedinte) sau chirurgical (extirparea leziunii, eventual plastie).

Tulburarile generale se trateaza cu extracte de ficat, de suprarenale, vitamine, calmante, barbiturice, transfuzii de sange si plasma.