Pancreasul endocrin

Pancreasul endocrin

Componenta endocrina: - 1,5% din volumul pancreasului

- 2 componente: 1. insulele Langerhans = gramezi de celule endocrine

2. celule endocrine: - izolate

- in grupuri mici printre celulele acinilor si canalelor excretorii

1.- numar mare la nivelul pancreasului: 1 milion concentrate spre coada; primeste o cota importanta din sangele arterial (20% din sangele pentru pancreas ajunge la nivelul insulelor).

- circulatia arteriala: sistem vascular de tip portal = sistem port insulo-acinar; consta in : arteriole aferente care ajung la periferie, se capilarizeaza, iar capilarele iriga in cascada insulele; capilarele se strang in arteriole eferente care parasesc insulele si se capilarizeaza in jurul acinilor;

- celulele insulare fac parte din celulele endocrine cu inervatie directa; acest lucru este valabil cam pentru 10% din celulele insulare; jonctiunile gap cupleaza celulele insulare (10%)

Metode de imunocitochimie: 2 tipuri de celule endocrine: I.minore si II.majore.

I.- celule secretoare de VIP

- celule cu secretie mixta: enterocromatina

- contin granule de secretie cu: serotonina, motilina, substanta P

- sunt componente ale sistemului neuroendocrin difuz

II.- celule secretoare de insulina si amilina (moduleaza actiunea insulinei) = celule B; sunt cele mai voluminoase celule din insule; se concentreaza la centrul insulei;

- celule secretoare de glucagon = celule A; 25% din insule; predomina la periferie

Un an mai tarziu, dupa cercetari intensive, am incetat sa mai pres-criu medicamente, pentru ca obtineam rezultate mai bune actionand prin intermediul chimiei nutritiei si a glandelor - rezultate mai durabile si mai putin periculoase pe termen lung - si i-am vazut pe colegii si priete-nii mei clatinand din cap neincrezatori. Ma considerau un renegat al me-dicinei clasice si asteptau de la mine sa reincep sa prescriu medicamente pentru a-mi vindeca bolnavii. In realitate, nu exista nici un remediu spe-cific pentru vreo boala cronica. Nici macar leacurile miraculoase ridica-te in slavi de o publicitate rusinoasa nu pot indeplini aceasta minune. Adevarul este ca 80 - 85% dintre toate bolile umane sunt autoli-mitate - adica merg pana la capatul drumului lor si individul se vindeca. Daca medicamentele pe  care le inghite sunt utile sau nu, asta nu constituie decat un subiect de discutie intre medici. In ceea ce ma priveste, am decis sa consider ca cea mai mare parte a medicamentelor sunt inutile sau chiar daunatoare. Am hotarat de asemenea sa consider ca unii medici prea zelosi se lasa tentati sa-si supratrateze pacientii; iar revistele noastre medicale, cu o franchete meritorie, vorbesc astazi des-pre bolile provocate de tratamente.

Ca sa ne intoarcem la rolul nutritiei, este bine de precizat ca stu-dierea ei ca stiinta nu are mai mult de patru decenii. Cand imi amintesc de perioada mea de studii, imi dau seama (ca de altfel si alti practicieni) ca am invatat destul de putine lucruri despre dietetica. La inceputul secolului al XX-lea, ii era acordat foarte putin spatiu in planurile de in-vatamant si se pare ca lucrurile nu s-au indreptat nici astazi. Si asta con-trar invatamintelor lui Hipocrate care spunea, adresandu-se discipolilor sai: "Lasati leacurile in borcanele lor daca puteti vindeca bolnavul cu ajutorul hranei". Este deci de inteles ca, daca aveti indrazneala sa men-tionati dietetica ca pe un tratament posibil al bolii, veti fi ascultat cu un scepticism deloc disimulat. Daca veti sugera ca regimul poate juca un rol in artrita, ceilalti isi vor ridica cu oroare bratele spre cer. Si totusi, fisele mele demonstreaza ca 95% dintre pacientii mei, deveniti infirmi din cauza artritei sau suferind de dureri insuportabile, au fost fie com-plet vindecati, fie considerabil usurati. In general vorbind, tratamentul meu in cazul artritei este indelungat, dar in unele cazuri articulatiile au putut sa functioneze normal numai dupa doua saptamani.

Iata un caz pe care l-am gasit in dosarele mele: o femeie de 55 ani incercase sa se sinucida din cauza unei grave stari de depresie. La prima vizita s-a plans de palpitatii ale inimii si insomnii. Tensiunea ei era mai mare cu 60% decat cea normala, iar urina foarte acida. Genunchii si gleznele ei erau umflate si atat de dureroase, incat de-abia putea merge. Reclama, de asemenea, dureri si o intepeneala a mainilor, a soldului si a umarului stang. "Sunt condamnata la scaunul cu rotile", se plangea. Avea obiceiul sa bea circa 12 cesti de cafea zilnic, sa fumeze continuu, sa manance multa carne, mancaruri condimentate si conserve, luand as-pirina pentru a-si calma durerile. Cu acest regim castigase mult in greu-tate. "Sunt gata sa va acord un an din viata mea ca sa vad daca puteti sa ma repuneti pe picioare", mi-a declarat pe un ton dramatic. "Va fi nevoie de mult mai mult timp, i-am raspuns in chip de avertisment; ar-ticulatiile dumneavoastra nu s-au intepenit intr-o zi, saturatia toxica a corpului s‑a realizat de-a lungul anilor. Ati combatut simptomele cu leacurile care, adaugate unei hrane neadecvate, v-au condus la prezen-ta stare fizica si mentala".

Am convins-o sa renunte la toate medicamentele, tutun, cafea si carne, tinand cont de cazul sau special, deoarece sunt de acord ca pa-cientii mei sa manance carne sau sa bea ceai si cafea usoare. I-am pres-cris ca unic medicament capsule de calciu si i-am recomandat urmatorul regim: la sculare o tableta de drojdie dizolvata in apa calda, la micul dejun o supa de legume facuta cu fasole verde; in cursul diminetii, 100 ml. de lapte crud, la pranz telina fiarta, o supa de legume, o felie de pai-ne si salata verde fara nici un condiment; in cursul dupa-amiezii, fructe sau sucuri de fructe diluate cu apa, la cina 300 g de fasole verde fiarta si o salata verde, iar inainte de culcare inca o tableta de drojdie dizolvata in apa.

Dupa trei ani, greutatea ei revenise la normal, ca si tensiunea arte-riala; starea de depresie nu era decat o amintire neplacuta, dormea bine si putea munci mult. "Mi se pare un miracol ca am scapat de artrita, spunea. Nu mai am nici un fel de dureri si nici un fel de umflaturi. Sunt mai fericita decat am fost vreodata si nu m-am plictisit de regimul meu, cu toate ca mi-a fost greu sa ma obisnuiesc la inceput. In cateva im-prejurari, am incalcat regimul pentru ca imi era o pofta nebuna de car-ne si de desert. M-am mirat constatand ca aceste alimente interzise mi s-au parut mai putin gustoase decat ma asteptam. Si, cand am observat ca ma simteam mai bine fara ele, m-am intors bucuroasa la regimul meu pentru ca eram hotarata sa scap de scaunul cu rotile. Acum ma simt mult mai bine, pielea mea este mai curata si toata lumea imi spune ca arat mult mai bine".

Cu siguranta, multi medici vor crede ca aceasta poveste este prea fantastica pentru a fi adevarata. Iar daca indrazniti sa vorbiti unui doctor despre relatiile care pot exista intre regimul alimentar si aceasta  teribila boala care este cancerul, riscati enorm sa-l vedeti facandu-i-se mila de starea dumneavoastra mentala. Totusi, dr. Frederick Hoffman, statisti-cian sef al unei importante companii de asigurari, a scris o carte despre cancer si regimul alimentar, in care trage urmatoarea concluzie: "Sunt convins ca influenta regimului alimentar asupra cancerului poate fi considerata ca o realitate de la cauza la efect". Cu toate acestea, con-stituie inca o erezie sa mentionezi termenii regim si cancer in aceeasi fraza sau sa vorbesti despre raporturile dintre regimul alimentar si orica-re alta boala pe care profesiunea medicala pretinde ca nu o poate vinde-ca decat cu pilule si injectii. Suntem atat de orbiti de produsele chimice sintetice incat am pierdut din vedere faptul ca aceleasi elemente chimice sunt prezente de mii de ani in alimentele noastre.

Am putut observa relatiile stranse dintre nutritie si boala in cazul tuturor bolnavilor pe care i-am ingrijit. Imi amintesc de primul caz de tumoare pe care l-am tratat prin regim cu mai multi ani in urma. Trebuie sa marturisesc ca nu stiam nimic nici despre una, nici despre celalalt in momentul in care nevasta unui fermier s-a prezentat in cabinetul meu. Deasupra claviculei avea o tumoare de marimea unui ou de curca aco-perita de o cicatrice post-operatorie.

"Chirurgul nu a putut sa o scoat

- celule secretoare de somatostatin = celule D; 5-10%; sunt la periferia insulei; au granule omogene putin dense