Medulosuprarenala

Medulosuprarenala

Este derivata din crestelee neurale. Ea apartine sistemului neuroendocrin difuz. Ca extindere, MSR ocupa 8-10% din volumul suprarenalei. Ea face parte din paraganglioni, fiind un paraganglion simpatic. Paraganglionul este o mica glanda endocrina care se asociaza cu SNV. Aceste formatiuni sunt formate din celule secretorii (cromafine) care sintetizeaza si secreta peptide si amine. Paraganglionii pot fi simpatici si parasimpatici. MSR este un paraganglion simpatic.

MSR este un traductor neuroendocrin, ca si pineala. Dupa stimularea nervoasa specifica, prin intermediul fibrelor preganglionare celulele sunt stimulate si sintetizeaza si secreta catecolamine.

Parenchimul MSR este organizat in gramezi sau in cordoane care se ramifica si formeaza o retea cu ochiuri largi in care se gasesc capilare si venule postcapilare. Parenchimul cuprinde doua tipuri de celule. Cea mai mare parte sunt celule cromafine (feocromocite) iar restul sunt celule ganglionare. Toate celulele sunt neuroni simpatici postganglionari dar celulele ganglionare mai prezinta prelugiri nervoase, fiind niste neuroni simpatici postganglionari, in timp ce feocromocitele nu mai au prelungiri.

Celulele cromafine dau reactia cromafina: continutul granulelor de secretie, in prezenta unui agent oxidant, se oxideaza si polimerizeaza dand nastere unui compus colorat brun numit adrenocrom. Celulele cromafine au activitate de sinteza si prin urmare au citoplasma bazofila si aparatul de sinteza bine dezvoltat. De asemenea, in citoplasma exista si multe granule de secretie care contin in mod obligatoriu catecolamine si, pe langa acestea este posibil sa existe si cromogranine (care tin catecolaminele in vezicule), Ca²⁺ si ATP din citoplasma, encefaline (substante opioide) si dopamin-b-hidroxilaza.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Functie de continutul in atigene si anticorpi, indivizii speciei umane se impart in 4 grupe 0AB (tabelul nr.8.1).

Tabelul 8.1. Grupele sanguine din sistemul 0AB

Principalele caracteristici ale anticorpilor anti-A si anti-B

▪ sunt imunoglobuline de tip IgM, cu GM-900000, motiv pentru care nu trec bariera placentara. Exista insa si anticorpi de tip IgA;

▪ provoaca aglutinarea imediata a eritrocitelor care contin antigenul omolog A sau B, de aceea se mai numesc si aglutinogene;

▪ sunt substante labile, putand fi dizolvate de alcooli, acizi, baze sau prin fierbere la 70⁰C;

▪ titrul lor variaza dupa varsta, grup sanguin si starea fiziologica; titru mare se intalneste la persoanele tinere, de grup 0, acestia avand cel mai mare titru de anti-A (mai mare decat anti-B si mai mare decat titrul anti-A de la cei de grup B)

▪ apar la 3-6 luni de la nastere, in urma expunerii la polizaharidele din mediul inconjurator, care au structura asemanatoare antigenelor A, B, si H.Titrul lor creste constant, cu un maximum la 8-10 ani, dupa care descreste treptat, pentru ca, la varste foarte inaintate (100 ani) sa dispara din sange. Deci: la copiii sub 3 luni si la persoanele cu varsta foarte inaintata, grupa sanguina nu se poate determina prin metoda Simonin;

▪ titrul anticorpilor naturali este foarte scazut in hemopatii maligne-leucemia limfoida cronica, mielom multiplu, boala Hodgkin si 0 la bolnavii cu agamaglobulinemie.

Anticorpii de tip imun sau aloanticorpii anti-A sau anti-B apar in urma unor procese de aloimunizare - sarcini incompatibile, de ex. mama 0 cu un fat A sau B, transfuzii incompatibile sau fenomene de heteroimunizare la diverse preparate farmaceutice de origine animala, care contin substante de grup A sau B. Sunt imunoglobuline (Ig) de tip G, cu GM mica, care pot trece bariera placentara, dand accidente de incompatibilitate materno-fetala in sistemul 0AB. Boala hemolitica perinatala prin incompatibilitate materno-fetala in sistemul 0AB este mai putin grava decat cea produsa prin izoimunizare anti-Rh. Nou nascutul prezinta o anemie hemolitica usoara, care se accelereaza in urmatoarele zile, iar icterul postnatal este precoce si intens.

La persoanele de grup 0I, izoimunizate, titrul anticorpilor anti-B imuni este crescut. Acesti indivizi trebuie exclusi din grupul donatorilor universali, deoarece au devenit 'donatori periculosi' pentru primitorii din grupele A, B si AB.

Transmiterea ereditara a caracterelor de grup sanguin OAB

Antigenele din sistemul OAB se transmit ereditar prin intermediul genelor, dupa legile lui Mendel. Pe fiecare cromozom al perechii 9 se gaseste un locus 0AB, care poate fi ocupat de una din cele 3 gene alele A, B si 0. Deoarece atg. 0 nu poate fi pus in evidenta, gena 0 este considerata 'muta'.

Cand se gasesc impreuna in genotip, genele A si B sunt codominante (adica ambele se exprima in fenotip) si dominante fata de 0. Deoarece atg.A se prezinta sub 2 fenotipuri: A₁ si A₂, se considera ca pe locusul 0AB apar 4 gene alele A₁, A₂, B si 0. A₁ este dominanta fata de A₂ si A₂ este dominanta fata de 0. Tabelul 8.2 reda relatia fenotip/genotip in sistemul 0AB. Genele dominante A si B se exprima atat in stare homozigota, cat si in stare heterozigota, in timp ce gena recesiva 0 se exprima numai in stare homozigota.

▪ fenotipul A poate rezulta dintr-un genotip AA (homozigot), sau AO (heterozigot);

▪ fenotipul B poate rezulta dintr-un genotip BB (homozigot), sau BO (heterozigot);

▪ grupa 0 este intotdeauna homozigota;

▪ grupa AB este intodeauna heterozigota.

Pentru a deduce fenotipul posibil al unui copil, cunoscandu-se fenotipul mamei si al tatalui, trebuie cunoscute cateva reguli generale, care se folosesc si in expertizele medico-legale pentru stabilirea paternitatii:

- antigenele A sau B nu apar la copil daca nu se gasesc la unul sau ambii parinti;

- antigenele A₁ sau A₂ pot aparea la un copil numai daca sunt prezente la cel putin unul dintre parinti;

- parintii de grup 0 nu pot avea un copil de grup AB(IV);

- caracterul 0 poate sa apara la copii, chiar daca nu exista in mod aparent la parinti (ambii parinti sunt A sau B - heterozigoti)

- parintii AB (IV) nu pot avea copii de grupa 0.

Relatii intre grupele sistemului OAB si anumite stari patologice

Pentru unele stari patologice, relatia cu grupele sistemului 0AB a putut fi demonstrata experimental, pentru altele a ramas numai o asociere statistica.

In subcapitolele anterioare am remarcat posibilitatea ca in cursul unor leucemii sau in boala Hodkin sa apara alterari ale antigenelor eritrocitare, in sensul slabirii lor sau chiar al aparitiei unui nou antigen numit 'antigen castigat sau pseudoantigen'. Un antigen castigat apare si la unele persoane de grup A cu neoplasm intestinal si suprainfectie cu Escherichia Colli 0₈₆, la care enzimele bacteriene produc o dezacetilare a glucidului specific grupei A, pe care il convertesc in D-galactozamina specifica antigenului B. Acesti bolnavi devin pentru o perioada de timp limitat (fenomenul este reversibil) AB(IV), antigenul B castigat reactionand cu serul anti-B.

Antigenul A 'castigat' a fost gasit foarte rar la bolnavii cu stari septice grave, infectii cu Proteus vulgaris sau Proteus mirabilis.

Ulcerul gastroduodenal ar avea o frecventa cu 20% mai mare la indivizii nesecretori de grupa 0(I). Relatia s-ar datora similitudinii structurale intre antigenele grupei si glicoproteinele secretate de mucoasa gastrica. Deficitul de glicoproteine scade capacitatea mucoasei gastrice de a rezista la actiunea acidului clorhidric.

S-a mai semnalat o frecventa crescuta a anemiilor feriprive si biermeriene la subiectii de grupa A.