Pentru practicarea corecta a masajului din punct de vedere tehnic, se recomanda alegerea unor pozitii cat mai comode, atat pentru subiect cat si pentru maseur. Subiectul (pacientul), pe parcursul sedintei de masaj trebuie sa aiba o pozitie comoda care sa ii asigure relaxarea musculara si o stare de confort psihic.

Maseurul, prin pozitia de lucru, trebuie sa asigure o abordare corecta a zonei de masat, fara efort inutil, pentru a putea efectua cu cea mai mare eficienta precedeele, prin calitatile sale de bun specialist sa poata obtine efectele specifice fiecarei manevre. Un bun maseur trebuie sa adapteze procedeele de masaj fiecarei parti a corpului in functie de caracteristicile anatomice, sa realizeze imbinarea acestora pentru a obtine efectele cele mai potrivite scopului propus.

Astfel, manevrele de la inceputul sedintei de masaj vor fi simple, executate cu suplete, usoare, fara variatii de sens, ritm si intensitate, pentru pregatirea organismului.

Pe parcursul sedintei solicitarea creste ca ritm si intensitate, urmand apoi o descrestere treptata pentru ca in final acestea sa aiba un caracter linistitor.

Aceasta curba ascendenta si descendenta a intensitatii manevrelor se repeta pe fiecare segment sau regiune a corpului. Intensitatea, numarul de repetari, ritmul de executie al manevrelor depind de sensibilitatea subiectului si de scopul urmarit. Durata sedintei este in functie de necesitate dar si de preferinte. Manevrele lungi, linistitoare, calmante necesita un timp mai lung, iar dupa aplicarea acestuia se recomanda ca subiectul sa ramana in repaus un timp (20-30 minute). Pentru masajul stimulent, excitant, manevrele vii, scurte, executate cu intensitate crescuta este necesar timp mai scurt.

Dupa masajul stimulent este indicata executarea unor exercitii de respiratie si miscari de inviorare, efectele cumulate ale acestora permitand reluarea in conditii optime a oricarei activitati.

Efectele masajului unei sedinte se resimt imediat dar nu au o durata mare (cateva ore).

In masajul terapeutic, obtinerea unor efecte de durata necesita continuitate, numarul sedintelor (10-12) si a seriilor in care se reiau dupa unele pauze, sunt stabilite de medic (de preferinta executate de acelasi maseur care cunoaste pacientul), iar in unele situatii se recomanda si automasajul.

Uneori, masajul poate fi executat de doi tehnicieni la acelasi subiect. In acest caz ei trebuie sa lucreze simultan, cat mai apropiat in ce priveste efectuarea manevrelor ca forma, ritm si intensitate, pe suprafete simetrice ale corpului aceleiasi persoane.

I.     METODA MASAJULUI PARTIAL

Masajul partial se aplica pe suprafete bine determinate din punct de vedere anatomic si functional cum sunt regiunile trunchiului, segmentele membrelor, capul, fata. Masajul local se adreseaza unei portiuni de piele, unui grup de muschi, unui tendon sau unei articulatii. Manevrele si metodele de aplicare difera in functie de forma si structura fiecarei regiuni sau segment al corpului, de scopul urmarit. Alegerea manevrelor si alternarea lor depinde si de experienta celui care le aplica, a maseurului.

Masajul regiunilor trunchiului consta in prelucrarea celor trei regiuni distincte: spatele, peretele toracic si abdominal. Datorita conformatiei anatomice si rolurilor functionale diferite, aceste regiuni se maseaza intotdeauna separat.

Masajul spatelui.

Pe spate se aplica toate procedeele principale de masaj si o parte din cele ajutatoare. Aceasta regiune intinsa, plana si aproape neteda (cu exceptia coloanei vertebrale si a omoplatilor) este acoperita de o derma mai groasa si mai putin sensibila, tesutul conjunctiv si adipos este slab reprezentat, musculatura este plata si dispusa in mai multe straturi, iar circulatia sangelui redusa si divers orientata.

Pozitia celui care maseaza este in stand sau asezat pe un scaun cu inaltime potrivita, cu mana indemanatica spre pacient.

Cel masat este in decubit ventral cu capul rasucit intr-o parte, membrele superioare intinse pe langa corp.

Masajul peretelui toracic.

Peretele toracic se deosebeste ca structura de regiunea spatelui dar si prin rolul sau esential in respiratie. Pielea acestei regiuni este mai fina si mai sensibila, tesuturile subcutanate mai reduse pe partile laterale si pe linia mediana. O deosebire esentiala este la acest nivel al trunchiului intre barbati la care se remarca muschii pectorali bine dezvoltati si femei la care predomina relieful glandelor mamare. Pentru masajul acestei regiuni se recomanda pozitia decubit dorsal cu capul usor ridicat, rezemat pe un plan inclinat. Pentru masajul partilor laterale, se ridica bratele, mainile se aseaza sub ceafa sau pe crestet. Pentru masajul zonelor laterale se rasuceste putin trunchiul spre partea opusa regiunii pe care se aplica masajul. Executantul sta in picioare sau asezat cu mana indemanatica spre bancheta.

Masajul peretelui abdominal.

Eseu: Determinarea gradului de rancezire a grasimii din carne si preparate din carne prin metoda kreis Eseu: Conceptul de securitate alimentara la nivel european - descoperirea principiilor regulamentului

Peretele abdominal este o adevarata centura constituita din muschi plani si supli, legati intre ei prin puternice formatiuni fibroase. Pielea la acest nivel este subtire, moale si elastica. La unele persoane prezinta o mare sensibilitate cu caracter specific, care impiedica deseori aplicarea manevrelor de masaj. Persoanele predispuse la obezitate, bine hranite si sedentare prezinta sub piele straturi abundente de grasime, cute groase si moi care modifica forma si functiile centurii abdominale, musculatura fiind predispusa la atonie si insuficienta functionala. Circulatia sangelui la acest nivel este divers orientata. Manevrele de masaj specifice acestei zone sunt netezirea, frictiunea, vibratiile si percutiile usoare. Manevrele mai puternice nu se pot aplica datorita lipsei suportului osos. Pozitia celui masat si a maseurului este aceeasi ca la masajul peretelui toracic. Pentru a obtine o relaxare mai eficienta a muschilor abdominali, membrele inferioare ale pacientului sunt flectate din articulatiile coxo-femurale si genunchi, iar picioarele se sprijina pe talpi.

Masajul membrelor inferioare si al regiunii fesiere.

Dupa masajul trunchiului, in cadrul masajului general urmeaza masajul membrelor inferioare care se poate executa fie pe segmente, fie pe toata lungimea lor incepand cu partea posterioara. Membrele inferioare sunt mai lungi, mai groase si mai puternice decat membrele superioare, adaptate functiilor statice si dinamice specifice lor. Oasele si articulatiile sunt mari si rezistente, muschii voluminosi si tonici. Masajul membrelor inferioare pe partea posterioara se executa din pozitia decubit ventral. Uneori, pentru masajul partii laterale a coapsei si gambei, pacientul se pozitioneaza in decubit lateral. Pozitia maseurului este in stand sau asezat in partea segmentului asupra caruia aplica masajul sau la capatul banchetei pentru masajul segmentelor apropiate. Ordinea aplicarii masajului este urmatoarea: planta, gamba, coapsa, regiunea fesiera.

Masajul membrelor superioare.

Volumul muschilor si al tesuturilor moi este mai redus decat cel al membrelor inferioare, adaptate pentru miscari ample si de abilitate, mai mult decat pentru cele de forta si rezistenta. Pentru masajul acestor segmente, pacientul este asezat in decubit dorsal cu capul usor ridicat pe plan inclinat. Executantul sta in picioare sau asezat in partea segmentului pe care il maseaza in ordinea urmatoare: mana, antebrat, brat, umar.

Masajul capului.

La aceasta regiune, masajul prezinta anumite particularitati legate de conformatia anatomica cat si de influentele pe care dorim sa le exercitam asupra acesteia. Pielea capului este groasa si bine intinsa. Intre piele si oasele craniului exista un strat foarte subtire de tesuturi fibro-elastice si musculare, care ii permit un anumit grad de mobilitate. Aceste tesuturi sunt strabatute de o retea bogata de vase sanguine si limfatice, precum si de ramificatii ale nervilor periferici. Vasele se ramifica in diferite directii: din mijlocul fruntii spre tample si in sus spre crestet, din crestet spre partile laterale si inapoi spre ceafa. Muschii sunt foarte subtiri, plati si se insera pe piele si pe oasele craniului. Ramificatiile nervilor provin din nervii cranieni si cervicali. Masajul capului poate fi executat pe toata suprafata, pe frunte, pe crestet, pe partile laterale si pe partea posterioara, global sau strict localizat. Pozitia pacientului poate fi asezat pe un scaun scund sprijinindu-si fruntea sau barbia pe mainile proprii sau pe un plan de sprijin potrivit de inalt, cu spatele spre maseur, care este in stand sau asezat pe un scaun mai inalt. Pentru masajul fruntii si al partii anterioare a capului, maseurul sta in spatele pacientului care isi sprijina capul pe pieptul acestuia. Masajul capului mai poate fi executat si din diverse pozitii de decubit (dorsal, ventral, lateral) in functie de zona pe care se aplica (partea occipitala sau laterala a capului).

Masajul fetei.

Este o forma speciala de masaj practicata in cosmetica si in scop terapeutic. In acest masaj se folosesc o serie de procedee clasice adaptate la particularitatile morfologice si functionale ale acestei regiuni. Manevrele exercita o actiune circulatorie si trofica, tonica si stimulenta asupra pielii si tesuturilor subcutanate.

Masajul cosmetic se aplica in special la femei in scopul pastrarii aspectului sanatos si proaspat al pielii sau pentru corectarea unor imperfectiuni.

Masajul terapeutic al fetei are drept scop tratarea modificarilor inestetice si de tonus ale tesuturilor (cute, riduri), al urmelor unor boli de piele sau accidente la nivelul fetei (cicatrice, aderente, pareze).

Masajul cosmetic se aplica asociat cu unele preparate (unguente, creme, solutii, lotiuni) cu proprietati fiziologice si terapeutice. In activitatea sportiva este util in unele cazuri de accidentari ale fetei survenite in activitate (ex. box).

Nervul facial (a saptea pereche de nervi cranieni) este un nerv mixt cu intermediarul Wrisberg, cunoscut sub numele de 7-bis. El se divide in doua ramuri: temporo-facial si cervico-facial.

Ramul temporo-facial se distribuie muschiului auricular anterior, muschilor fetei externe a pavilionului frontalului, sprancenosului, piramidalului, orbicularului pleoapelor, zigomaticelor, ridicatorului aripilor nasului si buzei superioare, caninului, transversului nasului, dilatatorului narinelor si jumatatea supraorbicularului buzelor.

Ramul cervico-facial inerveaza rizoriul, buccinatorul, jumatatea interioara a orbicularului buzelor, motul barbiei, triunghiularul buzelor si pielosul gatului.

Nervul facial este nervul mimicii si al expresiei (ridicatorul pleoapei superioare nu depinde de nervul facial ci de nervul oculomotor comun).Paralizia (pareza) nervului facial, centrala sau periferica este destul de frecventa, cauzele care o determina fiind numeroase. Leziunea nervului se poate produce la orice nivel pe traiectul sau anatomic, de aici derivand intensitatea si forma clinica a paraliziei, de la caz la caz. In paralizia (pareza) de facial, fata apare cu un aspect asimetric de partea bolnava, cutele fruntii sunt sterse, ochiul nu poate fi inchis nici in timpul clipitului, nici in somn. Secretia lacrimala este abundenta, muschii fetei sunt imobili, santul nazo-genian este sters, comisura bucala coborata. Bolnavul nu poate sufla, fluiera.

Paralizia faciala periferica "a frigore", unilaterala, de natura infectioasa sau virotica, are in general o evolutie favorabila legata de precocitatea aplicarii tratamentului, cat si de natura si locul leziunii nervoase.

In tratamentul de recuperare al parezelor de facial, masajul si exercitiile selective pentru muschii fetei au un rol deosebit de important.

Masajul in acest caz este de doua feluri, extern si intern (intrabucal). El se realizeaza prin manevre de netezire si frictiune in ritm lent, simetric pe ambele parti (pentru a preveni hemispasmul). Ca mod de abordare, se incepe cu regiunea intersurcilienilor, apoi canalul nazo-genian, aripile nasului, buza superioara, trecand apoi pe barbie, de-a lungul maxilarelor, urcand spre ureche unde masajul se face mai insistent si se termina in zona sprancenelor. Masajul fruntii se realizeaza incepand dinspre tample, se aluneca cu presiuni lejere ale degetelor catre axa de simetrie a fetei, revenind catre tample. Se ridica apoi degetele catre radacina parului, executand un masaj transversal. Acelasi masaj este refacut in sens invers si se termina prin intinderea pielii din zona unghiului extern al ochiului.

Masajul gatului.

La acest nivel este necesar sa delimitam cele doua regiuni, anterioara si posterioara care se deosebesc ca structura si functii:

- regiunea anterioara a gatului se caracterizeaza printr-o mare complexitate anatomica si functionala, fiind strabatuta de conducte organice importante ca traheea si esofagul, de vase mari de sange ca arterele carotidei si venele jugulare, canale limfatice si trunchiuri nervoase. De asemenea sunt situate complexe formatiuni ganglionare si glandulare, ganglionii limfatici cervicali, tiroida si parotidele, precum si formatiunea reflexogena "glomus carotidian". Pe aceste structuri anatomice sensibile nu se executa decat neteziri, frictiuni si vibratii usoare in sensul circulatiei sanguine de retur.

Pozitia indicata pentru cel masat este cea de decubit dorsal cu capul ridicat sau sezand rezemat cu capul in usoara extensie;

- regiunea posterioara a gatului prezinta  muschi de-a lungul coloanei vertebrale cervicale dispusi in mai multe straturi. Manevrele folosite sunt cele clasice de netezire, frictiune, framantat, tapotament si vibratii, manevre folosite in masajul spatelui, adaptate ca intensitate acestei zone mai sensibile din apropierea capului.

Pozitia celui masat este de decubit ventral cu capul usor in flexie, cu fruntea rezemata pe dosul mainilor sau pozitia sezand pe un scaun scund cu fruntea sprijinita inainte pe un plan potrivit de inalt cu spatele la maseur, care este asezat pe un scaun mai inalt sau in picioare.

Masajul general

Masajul general al tesuturilor de la suprafata corpului se efectueaza prelucrand pe rand toate segmentele anatomice.

Din practica si dintr-o indelungata experienta s-a ajuns la concluzia ca succesiunea regiunilor si segmentelor in cazul masajului general este determinata de cele doua pozitii fundamentale folosite in toate imprejurarile: decubit ventral si decubit dorsal.

Cea mai practica metoda respecta urmatoarea ordine de efectuare a masajului segmentelor in cadrul masajului general:

• din decubit ventral se efectueaza masajul spatelui, al regiunii fesiere, al piciorului pe fata plantara, al gambei si coapsei pe partea dorsala;

• din decubit dorsal se maseaza membrele inferioare pe partea anterioara in ordinea: picior, gamba, coapsa;

• din decubit dorsal rezemat pe plan inclinat se continua cu masajul peretelui abdominal, al toracelui, membrelor superioare (mana, antebrat, brat) si se incheie cu masajul gatului.

Masajul capului si al fetei in cadrul masajului general este optional.