Ingrijirea bolnavilor cu infarct miocardic acut

INGRIJIREA BOLNAVILOR CU INFARCT MIOCARDIC ACUT

Infarctul miocardic - o zona de necroza ischemica la nivelul miocardului produsa prin obliterarea unei ramuri coronariene.

Etiologia: in 90-95% din cazuri, ateroscleroza coronariana.

Factorii care favorizeaza aparitia infarctului sunt:

varsta;

sexul;

hipertensiunea arteriala;

diabetul zaharat;

obezitatea;

fumatul;

stresul;

sedentarismul etc.

Factorii declansatori: efort, mese copioase, stres etc.

Semnele clinice esentiale care trebuie sa atraga atentia sunt:

durerea precordiala sau retrosternala;

hipotensiunea arteriala;

febra apare la 12-24 ore de la debut;

uneori starea de soc (soc cardiogen) manifestata prin paloare, tegumente reci si umede, puls rapid filiform, alterarea starii generale si oligurie grava.

Sunt cazuri unde debutul este mai putin tipic si se pun probleme de diagnostic.

Ingrijirea acestor bolnavi constituie o urgenta medicala.

Asistenta trebuie sa stie sa acorde primul ajutor oricand si oriunde va fi solicitata.

A. CONDUITA DE URGENTA IN FAZA DE PRESPITALIZARE

Intervalul de la debutul infarctului miocardic pana in momentul sosirii bolnavului in spital.

Obiective:

a)     Prevenirea mortii subite

Asezarea bolnavului in decubit dorsal si repaus total la pat (interzicerea efectuarii oricarei miscari).

Atentie! A nu se uita psihoterapia.

b)     Preintampinarea altor complicatii

• Sedarea durerii (la indicatia medicului):

morfina 0,01g-0,02g (1 fiola = 0,02g) subcutan sau intramuscular, eventual intravenos, incet, diluata in ser fiziologic, sub controlul respiratiei;

mialgin 0,10g subcutan sau intramuscular eventual intravenos, diluat in 10 ml ser fiziologic sau glucoza 10%;

fortral 30 mg intravenos sau intramuscular.

Atentie! Morfina poate provoca hipotensiune arteriala si deprimarea ventilatiei pulmonare. Asocierea cu atropina (1 mg subcutan sau i.m., eventual 0,5 mg i.v.) poate preveni aceste fenomene. Daca durerile sunt de mai mica intensitate se poate incerca calmarea lor cu algocalmin, fenobarbital, codeina.

Urmarirea T.A. si P. Mentinerea T.A. cu perfuzii de glucoza 5% Dextran, Marisang si H.H.C. Urmarirea pulsului si corectarea extrasistolelor cu xilina de uz cardiologic. Mentinerea permeabilitatii cailor aeriene prin aspiratie, O₂-terapie.

c)      Scurtarea timpului pana la internarea in spital

Transportul de urgenta intr-o unitate spitaliceasca cu autosanitara si obligatoriu cu targa. Ideale sunt ambulantele dotate cu aparatura de monitorizare, defibrilare si reanimare, insotite de un medic si un cadru mediu - asa-zisele "unitati mobile coronariene".

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

B. INGRIJIRI ACORDATE IN UNITATILE SPITALICESTI

Asistenta trebuie sa aiba o trusa de prim ajutor formata din:

medicatie pentru calmarea durerii, sedative, anticoagulante, xilina, coronarodilatatoare (Intensain), hemisuccinat de hidrocortizon (H.H.C);

seringi sterile, solutii de perfuzat, aparat de perfuzie, deschizator de gura, pipe Gueddel, aspirator de secretii, aparat de respiratie artificiala de tip Ruben, aparatura pentru monitorizare si defibrilare.

Obiective:

Instalarea bolnavului in pat

Transportul bolnavului de la salvare se face direct in sectie (cardiologie, terapie intensiva sau interne), cu targa, intr-un timp cat mai scurt.

Mutarea bolnavului de pe targa in pat se face de catre personalul sanitar fara a permite bolnavului nici o miscare.

Asistenta va avea grija sa-i fie asigurat un climat de liniste, salon bine incalzit, aerisit.

Pozitie cat mai comoda in pat.

Aplicarea in continuare a masurilor de prim ajutor. La indicatia medicului:

sedarea durerii: derivatii de opiacee (morfina, mialgin), fortral sau amestecuri litice (romergan+largactil+mialgin);

combaterea anxietatii: sedative (fenobarbital, diazepam), pe cat posibil se evita administrarea sedativelor concomitent cu a opiaceelor;

oxigenoterapie

Supravegherea functiilor vitale

Urmarirea ideala a unui infarct este monitorizarea cu supravegherea permanenta in primele zile a E.K.G., T.A. si a ritmului cardiac.

Inregistrarea zilnica a E.K.G., ca si a temperaturii, de cate ori este indicat de medic.

Recoltarea probelor de laborator

Asistenta va recolta sange pentru probele de laborator indicate de medic (pentru dozarile enzimatice, a fibrinogenului, glicemiei, determinarea leucocitozei, a V.S.H.-ului, colesterolului, acidului uric).

Prevenirea complicatiilor tromboembolice

Anticoagulante (heparina 300-400 mg/24 ore; 1 fiola = 50 mg), cate 2 fiole la 4-6 h;

Concomitent - trombostop (4-6 tablete/zi);

La 48 h se controleaza timpul Quick.

Preintampinarea hiperexcitabilitatii miocardului

Xilina - 200 mg i.m. (20 ml 1%) sau i.v. ori in perfuzie.

Administrarea medicatiei

Se va face cu mare punctualitate.

Tratamentul medicamentos se face la pat, in pozitie orizontala.

Asistenta va avea pregatite medicamente pentru eventuale complicatii.

Desi medicamentele se dau strict la indicatia medicului, la bolnavii cardiaci, in unele cazuri de urgenta, asistenta va trebui sa intervina cu unele medicamente (nitroglicerina) si oxigen.

Alimentatia bolnavilor

Se va evita consumul de cantitati mari la o masa, prin servirea meselor fractionate.

Se va face alimentatie pasiva la pat, in primele zile in decubit dorsal. Treptat se va trece la alimentatie activa la pat. Dupa mobilizarea bolnavului, i se poate servi masa in sala de mese.

Regimul alimentar va fi hiposodat si hipocaloric. In primele zile va fi alcatuit din lichide si piureuri date cu lingura, ceaiuri, compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, oua moi, insa si mai tarziu se vor evita alimentele care produc gaze sau intarzierea tranzitului intestinal.

Se interzice total fumatul.

Urmarirea evacuarilor de urina si fecale

Se va ajuta bolnavul sa foloseasca urinarul si bazinetul, fara a fi ridicat in pozitie sezanda.

Trebuie combatuta constipatia cu clisme uleioase sau laxative usoare.

Diureza si scaunul se noteaza pe foaia de observatie.

Igiena bolnavului

Baia generala sau partiala se face la pat.

Mobilizarea bolnavului

Repaus absolut la pat in prima saptamana.

Durata imobilizarii va fi adaptata in functie de evolutia simptomelor si de prezenta complicatiilor.

Daca bolnavul nu are dureri, febra sau alte complicatii, incepand chiar din prima saptamana, se pot face miscari pasive ale degetelor de la maini si picioare.

Treptat se permite miscarea pozitiei la pat, miscari active ale membrelor.

Durata repausului la pat in pozitie semisezanda: 2-3 saptamani.

Mobilizarea se face progresiv (sederea pe marginea patului, in fotoliu, ridicarea din pat), sub controlul pulsului si T.A.

Crearea mediului psihologic favorabil

Se vor evita discutiile cu voce tare, chemarile la telefon.

Nu se permite vizitarea in grup.

Se evita vizitele lungi.

Nu se comunica vesti neplacute.

Se va facilita contactul cu bolnavii restabiliti, cu efect psihic bun.

Educatia sanitara

Se instruieste bolnavul asupra modului de viata la externare: modul cum se iau medicamentele; semnele supradozarii digitale; prezentarea la control periodic.

Se va incerca sa se restabileasca increderea in sine, readucerea la capacitatea lor de munca anterioara imbolnavirii si dezvoltarea functiilor lor fizice si psihice.