Intoxicatia cu stricnina

Intoxicatia cu stricnina

• alcaloid indolic din Strychos nux vomica, Strychos ignati
• solubila in benzen, alcool etilic, foarte putin solubila in apa
• substanta cristalina, gust amar

Utilizare:

• terapeutic - stimulant al reflexelor medulare, bulbare si al centrilor respiratori si cardiaci - nevrostenic (0,1 mg/kg mc, sc)
• ruminator - administrat in atonii si hipotonii rumenale
• pesticid - rodenticid

Contaminarea

• consumul accidental al momelilor
• consumul cadavrelor de rozatoare
• nerespectarea dozelor si a protocolului terapeutic

• Absorbtia este rapida de la nivelul tractului digestiv
• Distributia. O parte mica ajunge la nivelul SNC, care este locul de actiune. Cantitati semnificative pot fi gasite in ficat si rinichi.
• Metabolizarea. Stricnina este metabolizata in stricnina-N-oxid de catre MFOs (Oxidaze cu Functiuni Multiple)
• Eliminarea lenta, preponderent prin urina dar si prin bila, lapte, saliva
• timpul de injumatatire este estimat la aproximativ 10 ore.
• urina acida mareste excretia prin promovarea ionizarii si captarea ionica a alcaloidului

• actioneaza prin inhibitia competitiva si reversibila a glicinei (neurotransmitator la nivelul neoronilor post sinaptici - mediatorul chimic al circuitului Renshaw de la nivel medular) - se aboleste functia de modulare a intensitatii si preciziei reflexelor medulare
• rezulta o stimulare prin reflexe necontrolate a nervilor motori care afecteaza toti muschii striati
• scade gradul de excitabilitate
• se declanseaza reflexe exagerate la stimuli externi
• contractie tonica generalizata a tuturor muschilor extensori (datorita faptului ca muschii extensori sunt mai puternici decat cei flexori)
• moartea se produce datorita asfixiei (contractii ale muschilor respiratori), anoxiei si epuizarii

Toxicitatea acuta este singura forma clinica semnificativa intalnita la animale.

• Cainii sunt mai susceptibili decat pisicile.
• Animalele domestice mari sunt foarte sensibile.
• Pasarile domestice sunt relativ rezistente.

Tabel 20. Dozele toxice ale stricninei la animale

Diagnostic clinic

• primele semne apar la 10 min - 2 ore
• frica, nervozitate, rigiditate a musculaturii cervicale
• mers rigid, sacadat
• crize convulsive tetanice - hiperestezie senzoriala
• decubit lateral cu membre in extensie, gat arcuit, urechi rigide, ras sardonic
• tahicardie, tahisfigmie
• pupile dilatate, mucoase cianotice
• temperatura corporala poate fi crescuta
• mioglobinuria poate rezulta datorita leziunile musculare
• animalul este constient tot timpul
• moarte in 1-6 ore

Diagnostic morfopatologic - Leziunile specifice sunt minime sau absente

• rigiditatea cadaverica se instaleaza rapid si dispare rapid
• hemoragii subcapsulare (pancreas, timus, suprarenale) - numai la intoxicatii pe cale orala
• hemoragii subcutanate sau intramusculare - datorita traumatismelor
• de obicei stomacul este plin de continut
• cianoza mucoaselor - datorita asfixiei

Diagnosticul de laborator

• Probe - urina, continut gastric, momeli
• Izolare cu solventi organici in mediu alcalin
• Identificare - cromatografie in strat subtire
• Dozare - gazcromatografie, spectrofotometrie UV
• Test biologic - acidifiere cu acid acetic - centrifugare - se adauga hidroxid de sodiu, 0,5 ml (pana la pH 7-8) - se administreaza ip la soarece sau in sacul dorsal la broasca.

Determinari de laborator clinic

• Valori hematologice si biochimice
• Asfixia si traumatismele pot cauza acidoza, un nivel ridicat de creatinfosfochinaza si mioglobinurie

Diagnostic diferential

• tenanos, intoxicatii cu organofosforice, fluoracetat, tetanie eclamsica (tetanie hipocalcemica)

• pacientul va fi cazat intr-o incapere linistita, cu asternut gros si lumina obscura

Detoxifierea

• spalaturi gastrice cu carbune vegetal, ceai concentrat (animalele cu accese trebuie calmate si sedate inainte de a incepe terapia de detoxifiere)
• stimularea diurezei - diureza acida: clorura de amoniu 0,10-0,15 g/kg mc; glucoza iv

Terapia de sustinere

• Animalele trebuie calmate cat mai repede posibil pentru a preveni asfixia.
• Pentobarbital este de obicei administrat avand ca efect sedarea initiala.
• diazepam: caine (1,5-2 mg/kg mc, iv, im), pisica (2-3 mg/kg mc, iv, im); se poate administra si rectal sub forma de supozitoare
• fenobarbital: caine (60 mg/kg mc iv, im), pisica (20 mg/kg mc iv, im)
• Miorelaxante care reduc depresia centrilor respiratori, si intarzie eliminarea barbituricelor
• glicerina guaiacolata (110mg/kg) poate fi administrat dupa nevoie
• methocarbamol (150mg/kg intial urmat de 90mg/kg la nevoie) este o alternativa pentru miorelaxante.
• Ketamina si morfina sut contraindicate

• Respiratia artificiala poate fi necesara la animalele cianotice.
• Animalele trebuie intretinute intr-un mediu cald, linistit, departe de stimuli externi.

Antidot specific nu exista.

Prognosticul este favorabil daca animalul este tratat prompt iar terapia de sustinere poate fi mentinut 24-48 de ore.