Infectia urliana - epidemiologie, manifestari clinice

INFECTIA URLIANA

V. urlian face parte din  familia Paramyxoviridae.

EPIDEMIOLOGIE

Oreionul este endemic in lume, cu epidemii care apareau la 2-5 ani. Boala apare pe tot parcursul anului, cu incidenta maxima ianuarie-mai. Dupa introducerea vaccinarii scaderea incidentei cu 99% in SUA.

Peste 90% din cazuri apar pana la varsta de 14 ani; afectiunea este rara sub varsta de 1 an datorita imunitatii transferate transplacentar. Se constata o deplasare catre varste mai mari (>15 ani). Ambele sexe sunt afectate in mod egal.

Omul este singura gazda naturala. Virusul este transmis prin secretii respiratorii, prin contact direct. Este necesar un contact mai intim cu sursa. Contagiozitatea este maxima inaintea aparitiei parotiditei.

MANIFESTARI CLINICE

Perioada de incubatie: 2-4 saptamani (medie de 16-18 zile).

Perioada prodromala este nespecifica: febra mica, anorexie, cefalee (1zi).

Perioada de stare:

dupa 1 zi apar dureri si discreta tumefactie la palparea gl. parotide ipsilaterale. Glanda se mareste progresiv in urmatoarele 2-3 zile, cu stergerea santului retromandibular. Tumefactia apare de regula la o glanda si in cateva zile afecteaza si glanda contralaterala. 1/4 din pacienti pot avea afectare unilaterala. Orificiul canalului Stensen este edematos si eritematos.

Apare trismus, cu dificultati de vorbire si masticatie. Sucul de fructe citrice exacerbeaza durerea.  In primele 3 zile temperatura atinge 400C.

Dupa ce glanda parotida atinge maximum temperatura si durerea scad rapid revenirea la marimea obisnuita in 7 zile.

Afectarea altor glande salivare: 10% din bolnavi (submandibulara, sublinguala), asociaza edem presternal prin obstructia limfaticelor din aceasta regiune secundar maririi gl. salivare.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Afectarea SNC:

51% din cazuri: modificari LCR fara alte manifestari clinice.

10% meningita manifesta la cei cu parotidita. Manifestarile clinice apar inainte, in timpul,  dupa, sau in absenta parotiditei. De regula apar la 4 zile dupa parotidita (1 saptamana inainte 2 saptamani dupa afectarea gl. parotide). Sexul masculin este afectat de 3 ori mai frecvent decat cel feminin.

Meningita+ parotidita apare mai frecvent primavara;

Meningita fara parotidita apare mai frecvent vara.

Encefalita urliana: 1 caz la 400-6000 bolnavi. Poate sa apara concomitent cu parotidita (afectare directa) sau la 10 zile dupa aceasta (autoimuna).

Febra, convulsii, pareze, afazie, miscari involuntare se rezolva progresiv in 1-2 saptamani.

Deces in 1,5% din cazuri; raman multe sechele.

Surditate unilaterala raportata frecvent, cu functie vestibulara normala.

Alte manifestari neurologice: ataxie cerebeloasa, paralizie faciala, mielita transversa, poliradiculonevrita ascendenta (sd. Guillain-Barre) si sd. poliomielita-like.

Stenoza de apeduct Sylvius cu hidrocefalie interna dupa infectia SNC cu v. urlian.

Orhi-epididimita apare la 20-30% din pacientii masculini postpubertal.

Este bilaterala in 1 caz din 6 bolnavi cu orhi-epididimita. Apare rareori inainte de pubertate.

Uneori afectarea gonadala precede parotidita sau apare ca unica manifestare clinica.

Debut brusc cu febra 410C, frisoane, cefalee, varsaturi si dureri testiculare.

Ex. obiectiv: tumefactie+edem+eritem al testiculului si scrotului.

Epididimita este prezenta in 85% din cazuri si precede orhita.

Testiculul poate avea dimensiuni de 3-4 ori mai mari decat normalul.

Febra scade in 5 zile, durerea in 2 saptamani.

Luni- ani de zile dupa episod se poate constata un grad de atrofie in 50% din cazuri.

Chiar la cei cu afectare bilaterala impotenta nu este o sechela iar sterilitatea este rara.

Ooforita apare la 5% din femeile cu infectie urliana postpubertal. Febra, greturi si varsaturi, dureri abdominale. Afectarea fertilitatii sau menopauza prematura pot fi raportate ca o consecinta a afectarii ovariene dar sunt rare.

Afectarea articulara este rara. Poliartrita migratorie este cel mai frecvent descrisa.

Pancreatita: dureri  in epigastru, febra, greturi si varsaturi. Rareori este severa.

Modificari EKG: 15% din cazuri: miocardita. Manifestarile clinice apar rar.

Nefrita

Alte manifestari: tiroidita, mastita, prostatita, hepatita si trombocitopenie.

COMPLICATII

Avort spontan cand apare infectia in trimestrul I de sarcina,

Malformatii congenitale: fibroelastoza endocardica (RNA gasit in peste 70% din cazuri in celula miocardica- PCR),

Diabet juvenil- rol neprecizat.