Indepartarea toxicelor ingerate

Indepartarea toxicelor ingerate

Se poate face prin:

• spalaturi (lavajul) gastric,
• provocarea vomei,
• administrarea de purgative,
• clisma evacuatoare,
• gastro si rumenotomia;

A. Spalatura gastrica:

Este cea mai eficace si cea mai sigura metoda de indepartare a toxicelor ingerate.

Eficacitatea maxima a acestei metode este in primele 2-3 ore de la ingerarea toxicului pentru substantele lichide si pana la 12 ore pentru substantele solide.

Contraindicatii

• convulsii sau tendinta la convulsii
• leziuni buco-faringo-esofagiene rezultate in urma ingerarii substantelor corozive
• insuficienta cardio-circulatorie si respiratorie severa
• lipsa intubatiei traheale la animalele in coma.

Lichidul de lavaj:

• apa sau serul fiziologic trebuie sa aiba o temperatura de cel putin 25⁰C
• se poate adauga carbune activ
• cantitatea utilizata: aproximativ 10 ml/kg mc.

Modul de lucru:

• se masoara distanta de la baza nasului la apendicele xifoid si se insemneaza pe sonda,
• se anesteziaza mucoasa faringiana cu xilina 2 %
• se indeparteaza orice corp strain din cavitatea bucala,
• dupa introducerea sondei se controleaza pozitionarea sa corecta prin introducerea aerului si aparitia zgomotelor hidroaerice,
• se introduce pe sonda lichidul de spalare urmarind sa se aspire aceeasi cantitate,
• se efectueaza 15-20 asemenea manevre pana cand lichidul de lavaj devine clar, curat,
• dupa terminarea lavajului se introduce suspensie de carbune activ si/sau laxative,
• pentru animalele aflate in stare de coma spalatura gastrica presupune in prealabil practicarea intubatiei traheale, iar sonda gastrica se introduce de preferinta naso-esofagian.

B. Provocarea vomei

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Este o manopera mai putin sigura prin cel putin doua consecinte:

• favorizarea aspiratiei pulmonare (aparitia bronho-pneumoniei ab ingestis)
• accentuarea reflexelor vagale cardioinhibitorii (iminenta stopului cardiac)

Emeza se induce doar la speciile care vomita si la pacientii constienti.

Contraindicatii:

coma toxica,

depresia centrilor respiratorii,

intoxicatia cu convulsivante,

intoxicatia cu substante narcotice si anestezice volatile,

intoxicatii acute cu organofosforice,

intoxicatii cu substante care adera la mucoasa gastrica (metaldehida, ciocolata),

intoxicatii acute cu distilati de petrol si solventi organici,

intoxicatii cu substante antiemetice.

Declansarea vomei se poate realiza prin administrarea vomitivelor centrale si periferice. In practica medicala veterinara sunt utilizate urmatoarele vomitive:

1. Apomorfina

este un bun vomitiv (emetic) pentru caine,

nu se recomanda la pisica

se administreaza - i.v. sau i.m. in doza de 0,04 mg/kg mc.

- s.c. in doza de 0,08 mg/kg mc.

poate induce depresia SNC si este toxic cardiac,

efectele secundare ale apomorfinei pot fi corectate prin administrarea de naloxona in doza de 0,04 mg/kg mc i.v.

2. Xilazina

• este vomitivul cu cel mai bun rezultat la pisica,
• se administreaza im in doza de 1,1 mg/kg mc,
• efectele secundare care pot sa apara (depresie respiratorie) pot fi combatute prin administrarea de yohimbina in doza de 0,1 mg/kg mc.

3. Pilocarpina (sol. 1%)

• se poate utiliza ca vomitiv numai la porcine;
• se administreaza sc, in doza de 20-50 mg/animal, in functie de talie.

Alte vomitive care se pot utiliza chiar si de catre proprietari sunt:

4. Ipeca sirop 10%

Este un produs care se utilizeaza pentru provocarea vomei la copii. Administrarea orala la carnasiere se face in urmatoarele doze:

la caine 1-2 ml/kg mc

la pisica 3 ml/kg mc.

Daca efectul nu s-a instalat in 15 minute dupa administrare, se mai poate repeta doza o singura data. Pentru aproximativ ½ din caini siropul de ipeca nu are efect.

Reactiile secundare sunt reprezentate de voma excesiva si de actiunea depresoare la nivelul sistemului nervos central. Asocierea cu carbunele activat duce la inactivarea efectului.

5. Apa oxigenata (3 %)

Este un bun emetic daca animalul are stomacul plin. Doza administrata este de 1-5 ml/kg mc, dar nu trebuie sa depaseasca 50 ml la caine si 10 ml la pisica.

6. Clorura de sodiu (solutie saturata calduta)

Se administreaza oral, progresiv pana la instalarea vomei.

7. Sulfatul de cupru (sol. 1%)

Se administreaza oral, 10-15 ml/animal, la carnasiere.

Voma apare la 30-45 minute de la administrare.

C. Administrarea purgativelor

Purgativele sunt administrate dupa evacuarea continutului gastric prin spalatura gastrica (in acest caz purgativul este introdus prin sonda) sau prin provocarea vomei.

Purgativele cele mai utilizate in intoxicatii sunt:

Sulfatul de sodiu, care se administreaza oral in doza de 250 mg/kg mc;

Sorbitolul, sol. 70%, care se administreaza oral, in doza de 3 ml/kg mc.

Contraindicatii:

nu se utilizeaza purgative in intoxicatiile cu substante corozive;

purgativele uleioase nu se utilizeaza in intoxicatii cu substante liposolubile;

purgativele sistemice (pilocarpina, vasoperif, etc.) nu se administreaza in intoxicatiile cu organofosforice, carbamati sau alte colinergice.

D. Clisma evacuatoare

Se practica atunci cand nu s-a obtinut golirea colonului in urma administrarii purgativelor.

Glicerina se utilizeaza sub forma de suspensie apoasa 5-10%, administrata per rect, 1-2 l la animale mari si 1-5 ml la animale mici;

E. Gastrotomia si rumenotomia

Aceste manopere se aplica foarte rar si doar in acele cazuri in care toxicul nu a putut fi indepartat prin alte metode.

Indicatii:

prezenta corpilor straini care contin metale toxice (plumb, zinc); este necesara in prealabil efectuarea unei radiografii abdominale;

substante greu de eliminat (uleiuri, gudroane sau substante care reduc motilitatea rumenului).