Increngatura bryopsida (muschi)

INCRENGATURA BRYOPSIDA (MUSCHI)

Aceasta increngatura numara circa 20.000 de reprezentanti cu ecologie foarte diferita, ei traind atat in mediu acvatic, cat si in cel terestru aerian, astfel ca din acest punct de vedere muschii pot fi diferentiati in: acvatici, tericoli, saxicoli, corticoli.

Morfologic, muschii au reprezentanti cu corp taloidic, alaturi de reprezentanti cu tulpini si frunze (fara radacini), adica posedand un protocorm; cu alte cuvinte, briofitele nu sunt cormofite tipice.

Muschii sunt plante aufotrofe, continand clorofile in plastide bine indivdualizate; se pot intalni si forme de trecere spre heterotrofie. Ca substante de rezerva contin hidrati de carbon, proteine, aminoacizi si chiar oleuri si oleo - rezine.

Inmultirea muschilor se realizeaza pe cale asexuata si anume prin tuberculi pe cale sexuata.

La briofite generatia sporofitica (diploids sau asexuata) este foarte redusa rezumandu-se numai la ou, la sporogon si la celulele mama ale sporilor, pe cand generatia gometofitica este mult mai dezvoltata, prezentand o durata mai lunga, fiind reprezentata prin muschiul propriu-zis.

Datorita alternantei de generatii asemanatoare, briofitele se apropie

algele brune, iar datorita arhegonului de unele alge verzi.

1. Clasa Hepaticae (muschi hepatic)

Ordinul Calobryales. Sunt muschi primitivi, fara rizoizi, cu simetrie  adiara, Calobryum blumei se intalneste pe solurile umede din Japonia, Asia de Sud, Ameica de Sud etc.

Din aceasta clasa muschii se aseamana mult cu talofitele, crescand in mediu umed si posedand un corp taloidic (numai cateodata cormoidic), des fiind ramificat dicotomic.

Ordinul Marchantales. Familia Marchantiaceae are ca tip reprezentativ pe Marchantia polymorpha (coada - randunicii sau fierea pamantului).

Aceasta prezinta fata superioara impartita in campuri romboedrice, in mijlocul fiecarui camp gasindu-se cate o stomata. Tot pe ata superioara se mai observa niste formatiuni - cosulete sau conceptacule - in interiorul carora sunt prinse niste corpuri mici lenticulare sau eliptice, de culoare verde si cu o ctructura parenchimatoasa, numite bulbile (sau propagule) care servesc la inmultirea vegetativa.

Planta este citata in literatura ca avand efecte in afectiuni cronice ale pielii si in afectiuni hepatice.

Ordinul Jungermaniales. Cuprinde aproximativ 4.000 specii de muschi hepatici care prezinta o diferentiere a talului spre o tulpinita rudimentara pe care se prind foliole reduse. Exemplu: Blasia pusilla care vegeteaza in locuri umede si umbroase, Plagiochila asplenoides care creste prin paduri, pe soluri umede etc.

Unii Aaxoni au proprietati depurative si antiluetice, probabil pe baza continutului lor in iod.

Ordinul Anthocerotales. Este alcatuit din muschi care se abat de regula generala, a lor, prin dezvoltarea mai accentuata a generatiei sporofitice in raport cu cea gametoftica. Exemplu: Anthoceros laevis este un muschi raspandit pe solurile umede si argiloase de la marginea drumurilor sau santurilor.