Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Medicina


Qdidactic » sanatate & sport » medicina
Imunizare - vaccinuri obligatorii



Imunizare - vaccinuri obligatorii


-obtinerea unui titru eficient de anticorpi protectori impotriva unui ag.patogen

-naturala( dupa boala)

Artificiala - pasiva:seruri imune- Ac formati

seruri autologe/ heterologe

Activa - vaccinuri

VACCINURI OBLIGATORII

DTP     Vaccin diftero-tetano-pertussis

DT                  Vaccin diftero-tetanic pediatric (se utilizeaza pana la varsta de 14 ani)

VPO                Vaccin polio oral (pentru copii institutionalizati si copii care au contraindicatii pentru VPO se va utiliza VPI = vaccin polio inactivat sau combinat DTP-VPI).

Hep B             Vaccin hepatitic B

DTP-Hep B     Vaccin diftero-tetano-pertussis-hepatita B

RRO                Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion

BCG                Bacil Calmette Guerin

Rub                Vaccin rubeolic

Schema vaccinari obligatorii

0-7 zile: BCG, HepB

2 luni: VPO, DTP, HepB

4 luni: VPO, DTP

6 luni: VPO, DTP, HepB

12 luni: VPO, DTP,

12-15 luni: ROR

30-35 luni: DTP

7 ani: DT, ROR

9 ani: VPO

14 ani: BCG, DT, Rub

18 ani: HepB

24 ani, 34 ani, 44 ani, etc.: dT

TUBERCULOZA

Vaccinarea BCG confera protectie fata de infectia tuberculoasa si se efectueaza cu vaccin viu atenuat Calmette Gučrin BCG.

se efectueaza in maternitate, tuturor nou nascutilor cu greutate ce depaseste 2500 g, incepand din ziua 4-5 si poate fi efectuata pana la varsta de 60 de zile

Rujeola-Oreion-Rubeola

Mod de administrare: Intramuscular sau subcutanat

Varsta de incepere a vaccinarii:   - 12 luni;

- pentru copiii care traiesc in colectivitati, aceasta varsta poate fi diminuata la 9 luni.

Nr. de doze initiale:           1

Interval intre doze:            -

Prima doza de rapel:         Intre 3-6 ani

Doze de rapel ulterioare: -

Indicatii principale:           - Copii de ambele sexe incepand cu varsta de 12 luni;

Contraindicatii principale:            - Contraindicatiile obisnuite (1);

- Imunodeficienta congenitala sau dobandita;

- Injectie recenta (sub 6 saptamani) de imunoglobulina sau orice produs care sa contina imunoglobulina;

solvent

Contraindicatiile

boli infectioase acute, maladii evolutive (acute sau cronice), hipersensibilitate la oricare dintre componentele vaccinului.

. Poliomielita

Poliomielita (P) este o boala infectioasa severa, produsa de virusurile poliomielitice.

Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav, care elimina prin fecale virus poliomielitic.

Calea de transmitere este digestiva (fecal-orala), prin intermediul mainilor murdare sau prin consumul de apa sau alimente contaminate.

Simptomatologie si evolutie

Formele cele mai severe de P sunt cele paralitice, in care virusul ajuns la nivelul sistemului nervos central ---distructii ireversibile, soldate cu aparitia unor paralizii musculare dureroase, localizate cu predilectie la nivelul membrelor,se pot extinde si la muschii respiratori. Paraliziile se recupereaza numai partial, pacientul ramanand cu sechele importante. Formele paralitice de boala sunt mai frecvente la adulti decat la copii.

in majoritatea cazurilor -infectie intestinala. (vindecare fara sechele)

Poliomielita

Mod de administrare: po(virus viu atenuat), subcutanat sau intramuscula- virus inactivat (omorat)-

Varsta de incepere a vaccinarii:   2 luni

Nr. de doze initiale:           3 doze

Interval intre doze:            1, 2 luni

Prima doza de rapel:         La varsta de 18 luni sau 1 an dupa a treia doza

Doze de rapel ulterioare: La fiecare 10 ani in cazul calatoriilor in zone endemice

Indicatii principale:           Profilaxia Poliomielitei

Contraindicatii principale:            Contraindicatiile obisnuite

Hepatita B

Sursa de infectie -bolnav cu hepatita acuta sau cronica cu virus B, precum si de purtatorii aparent sanatosi de virus. Acestia sunt contagiosi prin : sange, secretii vaginale, sperma, saliva si lapte matern.

Caile de transmitere ale virusului B

Contact sexual neprotejat (homo sau heterosexual)

Utilizarea de droguri intravenoase

Contact cu sange contaminat prin:

tratamente injectabile sau stomatologice, interventii chirurgicale efectuate cu instrumente contaminate si insuficient sterilizate. Aceasta cale este posibila in tarile subdezvoltate in care accesul la materiale sanitatre de unica folosinta este limitat.

tatuaje, perforarea urechilor cu instrumente contaminate si nesterilizate

utilizarea in comun cu persoane infectate a unor obiecte de toaleta : forfecute de unghii, lame de ras, periute de dinti etc.

Transmitere materno-fetal (de la mama la fat)

Hepatita B

Mod de administrare: Intramuscular

Varsta de incepere a vaccinarii:   0 ani

Nr. de doze initiale:           3

Interval intre doze:- Prima doza ziua 0;

- A doua doza la 1, 2 luni;

- A treia doza la 6 luni;

Prima doza de rapel:         5 ani

Doze de rapel ulterioare: La fiecare 5 ani la grupele de risc

Indicatii principale: Imunizarea impotriva infectiilor cauzate de toate subtipurile cunsocute ale virusului hepatitei B Contraindicatii principale: Contraindicatiile obisnuite

Prevenire

Exista un vaccin eficient anti-hepatita B, care contine antigenul viral de suprafata. El este disponibil in farmacii sub numele de Euvax-B si se administreaza intramuscular.

Exista mai multe scheme de vaccinare :

Luna 0, luna 1si luna 6

Luna 0, luna 2 si luna 6

Luna 0, luna 1, luna 2 si luna 12

Protectia postvaccinala se instaleaza dupa a 3-a injectie. Pentru turisti, la care este nevoie de un efect rapid se prefera schema 0,1 si 2 luni, cu rapel la 12 luni.

Studii recente au demonstrat ca se pot utiliza cu succes si scheme accelerate : ziua 0, ziua 10 si ziua 21.

Difteria

Difteria (D) este o infectie severa produsa de bacilul difteric.

Zonele la risc, cu incidenta mare a D sunt zonele subtropicale si tropicale, unde vaccinarea nu se face sistematic. In tarile dezvoltate apar rar cazuri de D, numai la persoane nevaccinate sau vaccinate incomplet. Sunt afectati indeosebi varstnicii, la care imunitatea postvaccinala scade in timp, putand ajunge la un nivel subprotector.

Dupa 1990 a aparut o recrudescenta a D in fosta URSS si in alte tari din Europa de Est, ceea ce a facut ca OMS sa recomande tuturor tarilor sa efectueze populatiei adulte un rapel antidifteric la fiecare 10 ani.

Sursa de infectie este omul bolnav sau purtatorul nazofaringian asimptomatic de bacil difteric. Calea de transmitere este respiratorie.

Simptomatologie si evolutie

Forma de boala cea mai des intalnita se caracterizeaza prin: temperatura inalta; alterarea starii generale; faringoamigdalita severa cu depozite albicioase pe amigdale, care se desprind greu si se extind catre faringe si laringe, putand conduce la asfixia bolnavului. Ganglionii submaxilari sunt mult mariti de volum. In absenta tratamentului adecvat pot apare complicatii severe cum ar fi paralizii musculare, afectare cardiaca si renala

prevenire

Mod de administrare: Intramuscular

Varsta de incepere a vaccinarii:   2 luni

Nr. de doze initiale:           3

Interval intre doze:            1 - 2 luni

Prima doza de rapel:         La 1 an dupa prima vaccinare, in timpul celui de-al doilea an de viata.

Indicatii principale:           Vaccinare sistematica a copiilor

Contraindicatii principale:            - Contraindicatiile uzuale (1)

Difterie-Tetanos-Pertussis

Difterie-Tetanos-Pertussis acelular

Mod de administrare: Intramuscular

Varsta de incepere a vaccinarii:   2 luni

Nr. de doze initiale:           3

Interval intre doze:            1 - 2 luni

Prima doza de rapel:         La 1 an dupa prima vaccinare, in timpul celui de-al doilea an de viata.

Indicatii principale:           Vaccinare sistematica a copiilor

Contraindicatii principale:            - Contraindicatiile uzuale (1)

adulti- vaccin bivalent diftero-tetanic(Imovax dT.)

. Tetanos

Tetanosul (T) este o boala grava, deseori mortala, produsa de o toxina secretata de bacilul tetani

T este mai frecvent intalnit in tarile subdezvoltate, unde vaccinarea antitetanica nu se face sistematic. In tarile dezvoltate boala este rar intalnita si afecteaza cu predilectie varstnicii, care nu au mai facut un rapel antitetanic in ultimii 10 ani.

Tetanos

Rezervorul de infectie este reprezentat de intestinul animalelor, care elimina prin fecale bacili tetanici, contaminand astfel solul.

La o persoana nevaccinata sau incomplet vaccinata, boala apare prin contaminarea unei plagi cutanate cu pamant care contine bacili tetanici.

Prevenire T

DTP(vaccin combinat diftero-tetanic-pertussis) ,DT(diftero-tetanic), ATPA(anatoxina tetanica purificata si adsorbita pe fosfat de aluminiu)

0-7 zile: BCG, HepB

2 luni: VPO, DTP, HepB

4 luni: VPO, DTP

6 luni: VPO, DTP, HepB

12 luni: VPO, DTP,

12-15 luni: ROR

30-35 luni: DTP

7 ani: DT, ROR

9 ani: VPO

14 ani: BCG, DT, Rub

18 ani: HepB

24 ani, 34 ani, 44 ani, etc.: dT

TUSE CONVULSIVA

-este o boala caracteristica varstelor mici

-etiologie:Bordetella pertusis,Gram (-)

-isi modifica structura antigenica prin cultivare

-nu determina imunizarea organismului pt.toata viata

-sursa->om bolnav/purtator

-transmitere->cale aerogena

Clinic- accese de tuse paroxistica

Vaccinare TC

0-7 zile: BCG, HepB

2 luni: VPO, DTP, HepB

4 luni: VPO, DTP

6 luni: VPO, DTP, HepB

12 luni: VPO, DTP,

12-15 luni: ROR

30-35 luni: DTP

7 ani: DT, ROR

9 ani: VPO

14 ani: BCG, DT, Rub

18 ani: HepB

24 ani, 34 ani, 44 ani, etc.: Dt

Nu exista vaccin monovalent

Hepatita A

Mod de administrare: Intramuscular

Varsta de incepere a vaccinarii:   12 luni

Nr. de doze initiale:           1

Prima doza de rapel:         6 luni

Doze de rapel ulterioare: La fiecare 10 ani

Indicatii principale:           Copii incepand cu varsta de 12 luni pana la 15 ani inclusiv, care au risc crescut de contaminare sau raspandire a infectiei sau de a dezvolta o boala potential letala ca urmare a contaminarii.





Depresia de intensitate nevrotica este declansata psihogen si se manifesta sub aspectul unor stari de tristete prelungita, lipsa de initiativa, intoleranta la frustrare, scaderea sau exacerbarea apetitului alimentar, insomnii, tulburari de dinamica sexuala, iritabilitate, anxietate. Depresia nevrotica apare in relatiile de intensitate nevrotica, neurastenie, nevroza depresiva, in decompensarile personalitatilor paleastenice, isterice, afective, in stari de epuizare si depresiile simptomatice.

In depresia de intensitate psihotica, fiecare din elementele constitutive ale sindromului depresiv ating intensitate maxima, modificand personalitatea si comportamentul in sens psihotic.
Depresia mascata a fost definita ca o boala depresiva in care simptomele somatice ocupa primul plan sau in care simptomele psihice sunt in planul second (ca substrat).

Acest tip de depresie este cel mai des intalnit in cazul bolnavilor cu SM.
Atitudinea corecta in planul terapeutic al unei boli somatice implica conlucrarea medicului neurolog, a psihiatrului si psihologului pentru tratarea si investigarea depresiei prezente, care poate accentua simptomatologia somatica.
Atunci cand o tulburare depresiva apare impreuna cu o suferinta somatica, sunt cateva explicatii posibile:

- suferinta medicala generala provoaca in mod biologic depresie;
- suferinta somatica declanseaza depresia la persoane vulnerabile genetic pentru depresie;
- suferinta somatica produce psihologic depresia ca reactie la prognostic, la durere si invaliditate;
- suferinta somatica si depresia nu sunt corelate, sunt independente;
Demersul evaluativ al psihologului clinician are o importanta deosebita in aprecierea tipului si a gradului de intensitate a depresiei in vederea stabilirii unui plan psihoterapeutic adecavt. Examenul psihologic incepe, de regula, cu intervievarea individului si a familiei sale. Daca este posibil, se colecteaza informatii si din surse colaterale (loc de munca, unitate medicala). Dupa aceasta prima faza urmeaza administrarea testelor selectate care raspund problemei de referinta (depresia). Testele utilizate frecvent in vederea aprecierii corecte a tipului si nivelului intensitatii depresiei sunt: scala de depresie Hamilton, chestionarul de depresie Beck, chestionarul multifazic Woodworth, inventarul multifazic de personalitate Minesota, personalitati accentuate al lui Karl Leonhard, teste de anxietate: S.T.A.I., S.T.A.X.I.
Concluziile rezultate in urma interpretarii datelor oferite de interviu si cotarea testelor administrate ofera o imagine concreta cu privire la starea psihica a subiectului. Psihologul stabileste diagnosticul psihologic, elaboreaza un plan psihoterapeutic adecvat, elemente de prognoza si recomandarile solicitate de problema de referinta.
In cazul bolnavilor cu SM se poate constata ca psihicul se deterioreaza odata cu fizicul si ca tratamentul medicamentos si reeducarea motorie fara o reeducare psihica nu da rezultate multumitoare. De cele mai multe ori, studiul psihologic al acestor pacienti si reeducarea lor psihica capata o importanta de prim ordin si sunt chiar mai dificil de realizat.
Ingrijirile medicale psihoterapeutice reusesc sa amelioreze simptomatologia depresiva s sa asigure la acesti bolnavi mentinerea unui tonus psihic satisfacator, reintegrarea familiala si sociala cu o adaptabilitate mai buna la conditiile de boala.
Evaluarea corecta a manifestarilor depresive si instituirea unui plan psihoterapeutic adecvat asigura un climat favorabil redarii increderii bolnavilor in utilitatea lor pentru societate si in eliminarea complexelor


2 Tulburari de deglutitie in scleroza multipla


Disfagia sau tulburarile de deglutitie pot fi foarte deranjante la pacientii cu scleroza multipla (SM). Deglutitia se refera la pasajul alimentelor din cavitatea bucala prin esofag in stomac. Alimentele pot ramane in cavitatea bucala, pot trece in trahee, pot produce tuse, etc.

Tulburarile de deglutitie includ:

- tuse dupa servirea mesei
- inabilitate de deglutitie a alimentelor solide
- refluarea lichidelor pe nas
- pierderea de greutate
- deshidratare
- malnutritie
- pneumonie
- inecare

O evaluare a deglutitiei include un examen neurologic si radiologic cu bariu. Scopul recuperarii tulburarilor de deglutitie urmareste ameliorarea statusului nutritional si asigurarea sigurantei cailor respiratorii superioare in timpul alimentatiei.
Recuperarea sau ameliorarea deglutitiei se poate realiza prin:

1) Modificarea texturii alimentelor deoarece unele alimente pot fi inghitite mai usor decat altele. De exemplu, adaugarea unui agent care ingrasa mancarea (cum ar fi gelatina) poate determina alimentatia mai usoara. Uneori administrarea produselor din lapte trebuie redusa deoarece acestea se pot lipi de faringe si pot deveni iritante.
2) Inmuierea alimentelor cu sosuri, sucuri, ulei, poate duce la un pasaj usor si sigur spre stomac.
3) Incalzirea sau racirea alimentelor (dupa caz) poate ameliora reflexul de deglutitie.
4) Schimbarea pozitiei capului in timpul alimentatiei este deseori necesara.
Imprimarea unei miscari pasive in jos a mandibulei permite introducerea mai usoara a alimentelor in cavitatea bucala dupa care inclinarea capului pe spate permite declansarea reflexului de deglutitie.
5) In timpul meselor se recomanda alternarea alimentelor solide cu cele lichide.
6) Reducerea dimensiunilor alimentelor cat si a cantitatii de alimente de la o masa, instituirea de mese reduse cantitativ dar mai frecvente.
7) Micsorarea dimensiunilor muscaturii alimentelor amelioreaza semnificativ deglutitia.
8) Deglutitia se va realize in timpul unei apnei pentru a evita ajungerea alimentelor in caile respiratorii superioare.
9) Inaintea inceperii alimentatiei se fac exercitii motorii cu limba, buzele, palatul moale.
10) Este important ca ora de servire a meselor sa fie aceeasi. 

3 Oboseala

Oboseala este o senzatie universala, simtita de majoritatea persoanelor cu SM. In general oboseala este un efect direct proportional cu o anumita cauza, de exemplu in cazul unui efort sustinut sau lipsei de somn. In oricare boala a sistemului nervos persoana afectata observa ca oboseste mai repede. In scleroza multipla oboseala nu mai este direct proportionala cu efortul depus.

Oboseala este una dintre cele mai frecvente neplaceri legate de SM, fiind resimtita de peste 75% dintre persoanele cu SM. Este unul dintre simptoamele cel mai dificil de inteles si de tratat pentru ca este invizibil iar aparitia sa poate produce neintelegeri in special in randul prietenilor, familiei si al angajatorilor. Membrii familiei pot crede ca o persoana cu SM nu isi da silinta; Intre parteneri pot apare probleme sexuale; un angajator poate spune despre persoana ca este lenesa. Oboseala poate avea un impact foarte puternic asupra activitatilor zilnice, bunastarii in general si asupra activitatii de la locul de munca.

 Cauzele oboselii cauzate de SM nu sunt pe deplin intelese. Oboseala in SM poate fi divizata in patru tipuri diferite:

Oboseala normala - care apare indiferent de prezenta SM. Nu orice oboseala este cauzata de SM.                                                                           

Oboseala neuro-musculara - este cauzata de transmiterea ineficienta a impulsurilor nervoase. Solutia pentru aceasta oboseala - de scurt-circuit - este o perioada de odihna.

Depresia - este un element comun in SM si este de obicei insotita de somn putin, pierderea apetitului, afect depresiv si oboseala.

Moleseala - este o oboseala coplesitoare care apare fara un motiv intemeiat. Din cauza ca medicatiile neuro-chimice sunt instrumente eficiente in managementul SM se crede ca moleseala este un efect direct al dezechilibrului biochimic din creier.

Perioadele de oboseala, pe langa efectele nocive pe care le are in viata de zi cu zi, poate crea stari de anxietate atunci cand reapar simptomele SM. Acest fenomen apare dupa un efort sau cand o activitate sau mediul inconjurator cauzeaza o crestere a temperaturii corpului. Trebuie mentionat ca oboseala nu are legatura cu puseurile si nu cauzeaza o agravare a bolii sau o accelerare a invaliditatii.

Este de asemenea posibil ca impactul si accesele de oboseala sa fie accentuate de factori psihologici precum simtul controlului situatiei (de exemplu un factor important in oboseala SM este incapacitatea de a manipula, a controla si a schimba mediul pentru a se potrivi necesitatilor psihologice personale).

Managementul oboselii SM

Cand oboseala devine o problema majora a persoanei cu SM este recomandat un examen medical complet pentru eliminarea altor posibile cauze ale oboselii (de exemplu o infectie). Una dintre cauzele oboselii SM este somnul agitat care cauzeaza oboseala in timpul zilei. Daca singura cauza a oboselii este o boala a sistemului nervos (in acest caz SM), stilul de viata, mediul inconjurator si ocupatiile zilnice trebuie ajustate pentru a include acest simptom. Astfel poate fi necesara schimbarea rolului dumneavoastra la locul de munca si in cadrul familiei pentru a putea evita oboseala. Pentru controlul oboselii exista o serie de tehnici precum managementul timpului, reglarea ritmului de lucru, conservarea energiei, simplificarea sarcinilor si pauze de relaxare.

Sfaturi practice

Evitati baile fierbinti, temperaturile foarte ridicate, exercitiile fizice excesive, cantitatile mari de hrana, fumatul.

Planificati-va viata astfel incat sa controlati cerintele de la locul de munca, evenimentele sociale si noptile petrecute pana tarziu.

Urmati un regim alimentar rational si incercati sa pierdeti din greutate daca sunteti obez.

Exercitiile de yoga va pot fi de folos, acestea combinand exercitiile cu meditatia.

Incercati sa va mentineti intr-o forma fizica buna printr-un program de exercitii adaptat posibilitatilor dumneavoastra. Aceste exercitii nu trebuie sa va extenueze si trebuie urmate de perioade de odihna corespunzatoare.  

Managementul stress-ului si consilierea nu trebuie excluse dintre metodele de combatere ale oboselii. Factorii psiho-sociali si grijile legate de calitatea vietii influenteaza direct capacitatea persoanelor cu SM de a face fata vietilor lor si pot fi cauze ale aparitiei oboselii si un factor determinant al gradului in care aceasta influnteaza viata de zi cu zi.

 Prietenii, familiile persoanelor cu SM, profesionistii din domeniul sanitar si angajatorii trebuie informati asupra acestui aspect al SM. oboseala este unul dintre simptoamele SM, dar unul care poate fi tratat daca este inteles si acceptat.


Probleme ale vezicii urinare


Pentru persoanele cu SM controlul vezicii urinare este o problema des intalnita. Deteriorarea functiilor vezicii urinare afecteaza pina la 90% dintre persoanele cu SM la un moment dat In evolutia bolii. Simptomele urinare sunt neplacute si pot cauza probleme medicale, emotionale si igienice care afecteaza sectoare critice ale vietii precum cele sociale, vocationale si sexuale. Majoritatea simptomelor vezicii urinare pot fi controlate iar complicatiile urinare pot fi prevenite.

Problemele cu vezica urinara se datoreaza afectarii coloanei vertebrale de-a lungul bolii. Simptomele sunt variate si le include pe urmatoarele:

Urgenta - nevoia de a ajunge la toaleta cat mai repede

Frecventa - urinarea de mai mult de cinci sau sase ori pe zi

Ezitarea - probleme in initierea urinarii

Nocturia - trezirea din somn pentru a urina

Incontinenta - scurgerea urinei si pierderea controlului urinar

Retinerea - vezica urinara nu se goleste complet.

Pentru a va rezolva problemele vezicii urinare va trebui sa mergeti la doctor de mai multe ori, precum si sa fiti consultat de un specialist in probleme urologice. Daca observati nevoia de a urina frecvent sau daca aveti probleme in eliminarea urinei trebuie sa va contactati medicul cat mai curand posibil.

Exista tratamente medicamentoase care calmeaza o vezica urinara usor iritabila sau care ajuta la golirea vezicii atunci cand este nevoie. De indata ce primesc ajutor, inconvenientele de acest gen ale multor persoane sunt la un nivel minim. Informati-va doctorul In mod regulat cu privire la obiceiurile dumneavoastra urinare si la problemele conexe.

Unele persoane pot avea infectii ale tractului urinar caracterizate prin urinari frecvente, miros puternic sau decolorari ale urinei si cateodata dureri abdominale sau de spate insotite de febra. Prezenta SM ingreuneaza functiile sistemului urinar lipsit de medicatia specifica asa ca nu incercati sa va tratati singuri. Exista si metode de eliminare in intregime a urinei reziduale - de multe ori aceasta fiind cauza unor infectii.

De asemenea se poate face


Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright