Farmacognozia

Farmacognozia

Farmacognozia este o disciplina de profil, specifica invatamantului farmaceutic, care are ca obiect studiu complex al produselor vegetale si animale folosite in farmacie sau in industria farmaceutica pentru obtinerea de medicamente.

Prin continutul sau, farmacognozia este una din cele mai vechi discipline ale stiintelor medicale.

Etimologic, termenul de farmacognozie provine din asocierea a doua cuvinte grecesti: pharmacon = medicament si gnosis = cunoastere.

Aceasta denumire a fost folosita pentru prima data de catre SEYDLER  ( 1925 ) in lucrarea sa “Analecta Pharmacognostica”, care cuprinde date despre cunoasterea si recunoasterea plantelor medicinale de origine minerala, vegetala si animala.

Farmacognozia reprezinta o sinteza a cunostintelor de botanica, chimie, biologie, farmacodinamie, farmacoterapie si toxicologie asupra plantelor medicinale sau a produselor vegetale, precum si a substantelor active continute de acestea.

Aceste cunostinte se refera la urmatoarele:

pozitia taxonomica, raspandirea, cultivarea si biologia plantelor medicinale;

obtinerea, conservarea si identificarea produselor vegetale si animale;

formarea, structura chimica, extragerea, indentificarea si dozarea principiilor active;

actiunea farmacodinamica si intrebuintarea produselor naturale sau a principiilor active sub diverse forme farmaceutice in terapeutica.

Cea mai mare parte a produselor naturale medicamentoase, care constituie obiectul de studiu al farmacognozei, este de origine vegetala. Ele seutilizeaza ca atare in farmacii si ca materie prima in industria de extractie pentru obtinerea de extracte, tincturi, preparate farmaceutice sau industriale (din principiile active in prealabil izolate). In vederea asigurarii unei materii prime de calitate, farmacognozia moderna utilizeaza o metodologie adecvata pentru stabilirea identitatii, puritatii si calitatii produsului vegetal folosit in scopuri terapeutice.

Poliuronide

Definitie: Poliuronidele sau poliholozidele mixte sunt compusi naturali macromoleculari, la formarea caroraoze, pentozane, hexozane si acizi uronici din care cel mai des intalniti sunt: acizii glucoronic si galacturonic.

Poliuronidele se impart in: pectine, gume si mucilage.

Raspandire

Poliuronidele sunt foarte raspandite in regnul vegetal. Plantele mai bogate in aceste principii active apartin familiilor: Malvacaeae, Leguminosae, Rosaceae, Rutaceae, Plantaginaceae si altele.

Pectinele sunt cele mai raspandite, ele se gasesc in sucul celular, mai ales in fructe, in radacini, frunye, tulpini. In cantitati mari se intalnesc in maduva si receptacolul floral.

Gumele sunt localizate de obicei in scoartele si lemnul tanar al unor specii din familiile: Leguminosae si Rosaceae.

Mucilagii sunt de asemenea foarte raspandite la plantele superioare in organele subterane, frunze, flori si seminte. La plantele inferioare care se gasesc in algele rosii si brune.

Compozitia chimca

Compozitia chimica a poliuronidelor este foarte asemanatoare.

In structura lor se gasesc poliholozide, D-galactoza, D-glucoza, pentoze si acizi uronici ca: acid D-glucoronic, acid D-galacturonic si mai rar acid  D-manuronic.

Acizii uronici in majoritatea cazurilor sunt legati de oze prin legaturi glicozidice, gruparea lor carboxilica poate fi libera, esterificata sau blocata sub forma de saruri de Ca, K sau Mg.

REFERAT: Ingrijirea bolnavilor cu insuficienta cardiaca REFERAT: Determinarea volumelor pulmonare

Pectinele

Pectinele sunt amestecuri de arabane, galactane, mamane si acizi uronici polimerizati. Astfel acidul pectic este un polimer al acidului D-galacturonic (legaturi 1,4 alfa-glicozidice), carboxilii ramanand liberi sau putand fii esterificati cu alcolul metilic. In fructele necoapte exista pectine insolubile=protopectine(pectoze, pectopectine).

Sub actiunea unor enzime sau prin hidroliza acida se transforma in pectine solubile.

Mucilagii

Mucilagiile si gumele nu prezinta structuri fundamentale diferite.

De obicei deosebirile se fac dupa gradul de polimerizare si natura ozelor.

Gumele

Gumele prin hidroliza dau amestecuri de pectoze, metil-pectoze, hexoze si acizi uronici.

Clasificarea poliuronidelor

In clasificarea poliuronidelor se va tine seama de originea si unele propietatile lor fizico-chimice.

Tabel 1. Clasificarea Poliuronidelor.

Propietati fizice ale poliuronidelor

Sunt substante macromoleculare, albe sau cenusii, de obicei amorfe putin solubile in apa (solutii coloidale) sau insolubile. Practic sunt insolubile in solventi organici. Sunt optic active.

Propietati chimice ale poliuronidelor

Hidroliza totala acida sau enzimatica conduce la monoze sau derivatii acestora care sunt unitati de baza constituante.

Prin hidroliza partiala se obtin produsi intermediari cu diferite grade de polimerizare.

Prepararea poliuronidelor

Poliuronidele se extrag din produse vegetale (exceptie gumele care exudeaza) cu apa la rece sau la cald. Solutiile extractive concentrate se precipita in alcool.

Reactii de identificare a poliuronidelor

Pectinele se coloreaza in rosu cu o solutie amoniacala de clorura de ruteniu, in violet orceina clorhidrica. Mucilagiile se coloreaza in violet cu hematoxilina, in rosu cu coralina clorhidrica. Mucilagiile de origine pectica in rosu cu rosu de ruteniu, iar cele din Malvacaeae in albastru cu albastru de metil. Gumele pot fi identificate cu reatiile mentionate la mucilagii avand in vedere originea lor pectica sau celulozica.

Dozarea poliuronidelor

Dozarea poliuronidelor se face gravimetric sau in cazul in care se cunoaste exact structura lor, prin intermediul unor compusi rezultati din hidroliza.

Actiune si dozari terapeutice ale poliuronidelor

Pectinele actionand asupra trombcitelor maresc viteza de coagulare a sangelui. Se intrbuinteaza ca hemostatic sub forma de solutii injectabile apoase. Se mai utilizeaza in tratamentul tulburarilor gastro-intestinale si enteritelor la copii. De asemenea, sunt utilizate la preparea unor medicamente retard (antibiotice, insulina, vitamine).

Gumele au propietati demulcente. Se utilizeaza sub forma de mucilag in tratamentul iritatiilor mucoaselor.

Mucilagiile au o actiune demulcenta si laxativa. Se intrebuinteaza in bacterologie ca medii de cultura. Se administreata sub forma de macerate, infuzii sau produse ca atare.

Tabel 2. produse vegetale cu mucilagii studiate.