Medicina
Farmacologie -practica - antiparkinsonieneFARMACOLOGIELucrare practica nr. 12 ANTIPARKINSONIENE Functia motorie involuntara a musculaturii striate este controlata de sistemul nervos central extrapiramidal, cu cele trei niveluri de integrare: cortical, striat, mezencefalic. Mai exact, miscarile involuntare normale sunt dependente de echilibrul fiziologic dintre aglomerarile de neuroni dopaminergici si colinergici din sistemul nigrostriat.
In boala Parkinson se produce o distrugere a neuronilor dopaminergici din substanta neagra si reducerea nivelului de dopamina, ceea ce duce la instalarea unei hipofunctii dopaminergice in corpul striat si alte zone subcorticale motorii din sistemul extrapiramidal, ce controleaza functia musculaturii striate. Prin urmare, boala Parkinson este o boala neurodegenerativa a SNC (afectiune neurologica, nu psihiatrica), carcaterizata printr-o hipofunctie dopaminergica in sistemul nigristriat, insotita de o hiperfunctie colinergica. Tratamentul bolii parkinson va cuprinde prin urmare 2 mari grupe de substante: substante dopaminergice (care vor creste functia dopaminergica la nivel central) si substante anticolinergice in scopul reducerii hiperfunctiei colinergice. Sindromul Parkinsonian se manifesta clinic prin: tremor al extremitatilor si hipertonie musculara care poate merge pana la rigiditate musculara, ambele datorate hiperactivitatii colinergice (prin urmare medicamentele anticolinergice vor ameliora mai ales aceste simptome) hipokinezie, consecinta a hipoactivitatii dopaminergice, dar si a rigiditatii musculare (dopaminergicele vor ameliora in special aceeste simptome). Alte simptome asociate constau in: tulburari de echilibru dureri ale muschilor scheletici sialoree si alte simptome vegetatice de tip colinergic simptome psihice Transmisia dopaminergica Neurotransmisia dopaminergica este predominanta in SNC. Neuromediatorul este dopamina, substanta cu nucleu de beta-feniletilamina (la fel ca adrenalina si noradrenalina), biosintetizata in special la nivel central, dar si periferic la nivel gastro-intestinal. Biosinteza ei are loc in citoplasma neuronilor dopaminergici si pleaca de la tirozina, dopamina fiind un produs intermediar in sinteza noradrenalinei. Dopamina este metabolizata de 2 enzime ce intervin si in degradarea celorlalte catecolamine: monoamioxidaza - B mitocondriala si catecol - oxigen - metiltransferaza, metabolitul final fiind acidul homovanilic. Receptorii dopaminergici sunt cuplati prin intermediul unor proteine G inhibitorii sau stimulatorii cu adenilat ciclaza: D1, D5 : cuplati prin intermediul unei proteine G stimulatoare cu adenilat ciclaza, activarea lor producand cresterea concentratiei de AMPc intracelular. D2, D3, D4 sunt cuplati cu adenilatciclaza printr-o proteina G inhibitorie, activarea lor producand scaderea cantitatii de AMPc intracelular. Medicamentele antiparkinsoniene sunt substante care actioneaza fiziopatogenic, in sensul ameliorarii dezechilibrului dintre sistemele dopaminergic deficitar si colinergic in exces, an nigrostriatum, amelioran astfel simptomele sindromului parkinsonian (tremur, rigiditate, hipokinezie). Datorita faptului ca medicatia antipatkinsoniana nu trateaza cauza producerii bolii (cauza fiind de natura necunosczta), tratamentul trebuie continuat toata viata. Experimental, medicamentele antiparkinsoniene antagonizeaza efectele centrale colinergice induse de nicotina, arecolina si tremorina. Clasificarea medicamentelor antiparkinsoniene in functie de mecanismul de actiune: Antiparkinsoniene anticolinergice:
Reprezentanti: TRIHEXIFENIDIL, BENZATROPINA, PROCICLIDINA, BIPERIDEN Eficacitate inferioara grupei de stimulante ale sistemului dopaminergic Antagonizeaza intens hipertonia, moderat trenorul si slab hipokinezia, anuleaza sialorea. Din punct de vedere al farmacotoxicologiei prezinta reactii adverse de tip efecte secundare anticolinergice periferice: uscaciunea gurii, constipatie, tulburari de mictiune, cicloplegie cu tulbburari de vedere. Sunt contraindicate in glaucom si adenom de prostata. La asocierea cu medicamente ce prezinta efecte secundare de tip anticolinergic, cum sunt antihistaminicele, fenotizinele neuroleptice si antidepresivele triciclice, apare un sinergism in ceea ce priveste efcetul anticolinergic. Antiparkinsoniene ce influenteaza in sens pozitiv metabolismul dopaminei: Antagonizeaza hipokinezia si rigiditatea Pot provoca efecte adverse de tip psihotic: confuzie, halucinatii. Este contarindicata asocierea cu antipsihotice, deorece apare un antagonism. Reprezentanti LEVODOPA Cel mai eficace antiparkinsonian Precursor al dopaminei si al noradrenalinei cu efecte dopaminergice centrale si dopaminergice si simpatomimetice periferice. Inhiba secretia de prolactina si stimuleaza secretia de hormon somatotrop. Dupa circa 2 ani de tratament poate aparea obisnuinta. Se asociaza in produse tipizate cu inhibitoare ale dopa-decarboxilazei (CARBIDOPA, BENSERAZID) care protejeaza levodopa de degradare la nivel periferic. Se administreaza pe cale orala, dupa masa. SELEGELINA Inhibitor selectiv si ireversibil al MAO-B, enzima ce degradeaza dopamina. Se asociaza cu levodopa Tratamentul precoce cu selegelina intarzie cu 6-9 luni nevoia de tratament cu levodopa. AMANTADINA Stimuleaza eliberarea dopaminei. Adjuvant in tratamentul Parkinsonului. Are si actiune antivirala (utila in gripa cu virus gripal A) si analgezica (utila in durerea chirurgicala neuropata). ENTACAPON, TOLCAPON a.
Inhiba
enima b. Cresc biodisponibilitatea si timpul de injumatatire levodopei cu care se asociaza in tratamentul Parkinsonului. Agonisti dopaminergici D2 a. Derivati semisintetici si sintetici ai alcaloizilor din ergot: BROMOCRIPTINA, PERGOLID, LISURID b. derivati piperazinici PIRIBEDIL c. derivati nonergolinici: PRAMIPEXOL, ROPIRINOL Principii de tratament al sindromului Parkinsonian In formele incipiente: anticolinergice (trihexifenidil) si stimulatoare ale eliberarii dopaminei (amantadina). In forme avansate: levodopa. In sindromul neurologic extrapiramidal indus de neuroleptice (parkinsonismul medicamentos) se administreaza exclusiv anticolinergice. dozele se cresc treptat, iar tratamentul nu se intrerupe brusc, deoarece pot aparea efecte adverse grave. se recomanda asocierea mai multor antiparkinsoniene cu mecanisme de actiune diferite pentru cresterea eficacitatii tratamentului.
|