Comunicarea cu bolnavul

Comunicarea cu bolnavul

In stabilirea atitudinii pe care pacientul o are fata de medic si actul medical,o mare importanta o are contextul primului contact cu medicul, felul in care se desfasoara prima consultatie medicala. Cabinetul de consultatie este locul in care pacientul isi expune suferintele sale iar pentru medic aceasta este cea mai importanta oportunitate pentru a stabili diagnosticul si tratamentul. Sovaiala medicului, imposibilitatea exprimata deschis de a stabili diagnosticul are influenta negativa asupra bolnavului. Atitudinea 'realista' a unor doctori de a spune ca pacientul nu are nimic poate determina ostilitatea deschisa a pacientului.

Comunicarea cu pacientul este esentiala in relatia medic-pacient si ea trebuie sa fie sincera. Neintelegerea dintre medic si pacient este accentuata adesea din cauza starii de anxietate in care se afla pacientul in acel moment. Tot la proasta comunicare mai poate contribui ignoranta pacientului, circumstantele in care cere ajutorul medicului. Daca pacientul este prost informat, subliniaza Mary Jo Kupst, el va fi nesatisfacut, confuz, necooperant,context in care orice act medical devine un stres. Imbogatirea comunicarii cu medicul, subliniaza autoarea, este esentiala in acest sens, comunicarea verbala,interpersonala fiind mai eficienta decat o informatie vizuala sau scrisa. Totusi dupa spitalizare, comunicarea scrisa este deosebit de importanta.

La aceasta comunicare poate contribui:

1.Starea de anxietate a pacientului;

2.Ignoranta pacientului;

3.Circumstantele in care bolnavul a ajuns la medic;

Comunicarea interpersonala directa este cea mai eficienta, deoarece ea are o mare incarcatura afectiva. Deosebit de importanta este maniera in care este organizat feed-back-ul,pentru ca medicul sa se convinga de faptul ca nu a fost gresit inteles. Este foarte dificil, spune Fernandez de a defini calitatile actului medical,a prescriptiilor terapeutice, modalitatilor de comunicare, rezultatelor de laborator sau a altor informatii medicale (mesaje, cuvinte formulate sau schitate,explicatii,liniste semnificativa, promisiuni uitate terminologie tehnica,reviste,ziare,TV.Toate acestea au o mare importanta. Bolnavul trebuie sa inteleaga si sa stie semnificatia acestor mesaje, pentru ca apoi sa le poata recifra pentru sistemul sau personal de informatie (Fernandez).Boala este insa un sistem regresiv in care apare o stare de alerta si hipersensibilitate, cu rezonanta emotionala dinamica si in acest context este foarte greu pentru medic sa stie exact ce trebuie sa spuna.Sivadon,pe de alta parte, subliniaza ca bolnavii, in functie de regresiune 'se lasa' in boala pana la o anumita intensitate a simptomelor, acest lucru depinzand de temperamentul bolnavilor si de normele culturale in care el traieste.

Bolnavul trebuie sa stie si sa inteleaga semnificatia mesajelor (retete, schite, cuvinte) pentru a le putea recifra in sistemul sau personal de informatii.

Boala fiind un sistem regresiv, care introduce o stare de alerta, schimba reactivitatea individului, duce la o mare hipersensibilizare, cu importante rezonante afective. In acest context este foarte greu si pentru medic de a sti exact ce sa spuna si cum poate fi rastalmacit mesajul sau de catre pacient, fiecare individ reactionand intr-o modalitate specifica.

O sumedenie se prejudecati arhaice pot apare de asemenea in cadrul comunicarii medic-pacient. Medicul apare si astazi incarcat cu puteri miraculoase, este investit cu o mare semnificatie magica. Nici vechile conceptii care privesc boala ca pe ceva culpabil (legat de pacat, de exemplu) nu au disparut din constiinta colectiva, motiv pentru care si medicul actual, in cadrul comunicarii cu bolnavul trebuie sa adopte o atitudine deculpabilizanta.

Prestigiul medicului ramane incontestabil si el da substanta comunicarii medic-pacient. Bolnavul va vedea in medic o fiinta puternica, cu mare autoritate, capabil de a ajuta, iar la copii, medicul este singura persoana considerata mai puternica decat proprii parinti.

In cadrul comunicarii cu bolnavul, medicul poate adopta diferite atitudini:

Referat: 5 motive sa bei cat mai multa limonada Referat: Procesarea fructelor si legumelor

-atitudine de empatie si intelegere;

-atitudine de impartialitate obiectiva si stiintifica;

-poate proiecte asupra pacientului sentimentele si complexele sale si chiar sa 'pedepseasca' pacientul;

-sa recunoasca ca nu este la inaltime;

Medicii cunosc aceste conflicte emotionale si fiecare cauta sa gaseasca o solutie.

In ceea ce priveste reactia pacientului in comunicarea cu medicul, se inscriu urmatoarele tipuri de reactie:

-bolnavii isi afirma in mod deschis anxietatea si asteapta ca medicul sa fie activ, agatandu-se de el;

-bolnavii devin pasivi, executori scrupulosi;

-bolnavii vor prezenta o masca de indiferenta si obiectivitate;

-bolnavii au fata de medic atitudine exigenta mai mult sau mai putin agresiva;

Indiferent de situatie, pana la urma, bolnavul va astepta de la medic sprijin, figura parentala atotputernica, nevoie de contact emotional dar si frica de a nu fi dominat de catre medic.

Vorbind tot de reactiile pacientilor in cadrul comunicarii Sivadon individualizeaza urmatoarele tipuri de reactie:

-personalitati care refuza regresiunea de frica abandonarii mijloacelor de aparare (refuza somnul, odihna etc);

-personalitati care refuza boala datorita fricii, pierderii integritatii persoanei (ignorarea unui simptom care poate indica un cancer);

-personalitati care reactioneaza si cauta sa aplice prin acest mod simptomele (prin surmenaj de exemplu) sau deplasare (starea s-ar datora slabiciunii inimii, de exemplu);

-personalitati care vor exprima plangerile psihice (de fapt diferite forme de manifestare a anxietatii) prin plangeri fizice si uneori proiectia acestor tulburari asupra altor persoane (de obicei psihiatrul);

-exprimarea marcata a bolnavului prin 'beneficiu secundar',boala creand impresia de iresponsabilitate si degajare totala fata de responsabilitatile lui anterioare;

-compensarea din partea altor organe si utilizarea energiei latente, ceea ce dupa Sivadon ar duce la dezvoltarea unor aptitudini fizice si a unei vieti interioare care altfel ar ramane latenta;

-evolutia spre cronicizare datorita masurilor de control si neincredere, atitudini culpabilizate impuse uneori mai ales de expertizele la care sunt supusi bolnavii.