Chirurgie orala - grile

CHIRURGIE ORALA - GRILE

1.     *In pungile parodontale supracrestale insertia epiteliala:

A. nu prezinta modificari

B. este migrata coronar prin cresterea in volum a gingiei

C. este migrata apical insa osul alveolar nu prezinta rezorbtie

D. este migrata apical iar osul alveolar prezinta rezorbtie redusa de tip orizontal

E. este migrata apical iar osul alveolar prezinta rezorbtie de tip vertical

2.     Terapia initiala in boala parodontala cuprinde:

A. eliminarea pungilor parodontale

B. crearea unei zone de gingie fixa keratinizata de cel putin 2mm

C. inlaturarea factorilor iritativi si infectiosi locali

D. restabilirea raporturilor normale de ocluzie

E. imobilizarea dintilor

3.     Gutiera ocluzala de imobilizare a dintilor:

A. este un mijloc de imobilizare temporar

B. asigura contacte ocluzale minime in timpul miscarilor functionale

C. este utilizata numai in timpul noptii

D. se poarta perioade lungi de timp

E. respecta parodontiul marginal si spatiile interproximale

4.     Restabilirea raporturilor normale ale ocluziei dentare se realizeaza prin:

A. inlaturarea obturatiilor ocluzale inalte

B. inlaturarea obturatiilor care nu refac punctul de contact interdentar

C. obturarea corecta a cariilor de colet

D. inlaturarea coroanelor de invelis incorect adaptate cervical

E. tratament ortodontic al malpozitiilor dentare

5.     In boala parodontala, inlaturarea factorilor iritativi si infectiosi locali se realizeaza prin:

A. detartraj minutios efectuat cu ultrasunete si instrumente manuale

B. indepartarea lucrarilor protetice defectuoase care irita parodontiul marginal

C. indepartarea lucrarilor protetice defectuoase care altereaza raporturile de ocluzie si suprasolicita parodontiul

D. corectarea malpozitiilor dentare

E. obturarea cariilor de colet si aproximale

6.     Chiuretajul parodontal este indicat:

A. in tratamentul pungilor gingivale supraosoase din gingivita tartrica

B. curativ in parodontopatii marginale cu pungi infraosoase de 6-8mm

C. curativ in abcesul parodontal

D. paliativ in formele avansate de boala parodontala

E. in recidive postoperatorii dupa alte interventii

7.     Indicatiile gingivectomiei sunt:

A. pungi gingivale supraosoase in gingivite tartrice

B. parodontopatii hiperplazice hidantoinice

C. parodontopatii hiperplazice ereditare

D. etapa preliminara a gingivoplastiei

E. in scop protetic, pentru alungirea coroanei clinice a unor dinti

8.     *Dupa gingivectomie, periajul dentar normal si utilizarea unui stimulator interdentar din cauciuc, sunt permise dupa un interval de:

A. 48 ore postoperator

B. 5-7 zile postoperator

C. 12-14 zile postoperator

D. 30-40 zile postoparator

E. este interzisa utilizarea unui stimulator interdentar

9.     In chirurgia parodontala, operatiile cu lambou permit:

A. obturarea corecta a cariilor, indeosebi a celor de colet si aproximale

B. indepartarea tesutului patologic din pungile parodontale

C. repozitionarea gingiei fixe

D. corectarea defectelor anfractuoase si a neregularitatilor arhitecturale parodontale

E. marirea zonei de gingie fixa

10.  Aplicatiile de acid citric 1% sau EDTA pe suprafetele radiculare au ca obiective:

A. cauterizarea cementului necrotic

B. detoxifierea suprafetei radiculare

C. decalcifierea suprafetei radiculare

D. impiedicarea proliferarii tesutului de granulatie

E. favorizarea acolarii mucoasei de suportul dur osteoradicular

11.  Chirurgia mucogingivala consta in corectarea conturului gingival prin:

A. gingivectomie

B. gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat lateral

C. gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat apical

D. gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat coronar

E. e gingivoplastie cu grefa de mucoasa libera

12.  Transplantul osos autolog folosit ca material de osteoplastie in boala parodontala, poate fi recoltat de la nivelul:

A. boltii palatine

B. alveolelor postextractionale recente

C. peretelui postero-extern al tuberozitatilor maxilare

D. stern

E. crestei iliace antero-superioare

13.  Urmatoarele afectiuni generale contraindica orice interventie chirurgicala proprotetica:

A. hipertensiune arteriala

B. sindrom Sjögren

C. hemofilie

D. insuficienta renala cronica

E. alergie la procaina si antibiotice din grupa penicilinelor

14.  Urmatoarele afectiuni loco-regionale contraindica orice interventie chirurgicala proprotetica:

A. despicatura labio-maxilo-palatina

B. macroglosia

C. stomatita aftoasa

D. eritroplazia

E. osteopetroza

15.  *Urmatoarele deficiente de parti moi ale campului protetic necesita interventii chirurgicale proprotetice:

A. prolapsul labial

B. hipertrofia plicilor sublinguale

C. hipertrofia papilelor linguale caliciforme

D. hiperplaziile epitelioconjunctive

E. papilomatoza orala

16.  Creasta gingivala balanta poate fi consecinta:

A. extractiilor laborioase cu pierdere de substanta osoasa

B. hiperplaziei glandelor salivare accesorii

C. neprotezarii indelungate a unei edentatii frontale in prezenta dintilor antagonisti

D. presiunilor inegal repartizate exercitate de o proteza incorect adaptata

E. rezorbtiei osoase asociate cu proliferarea epitelioconjunctiva sub actiunea prelungita a unei proteze instabile

17.  Frenoplastia se practica prin :

A. sectionarea transversala a frenului

B. sectionarea transversala a frenului si sutura perpendiculara a marginilor plagii

C. sectionarea transversala pana la periost a frenului, excizia tesutului fibrocicatriceal si sutura in forma de "Y"

D. delimitarea frenului prin 2 incizii eliptice, excizia lui si sutura marginilor plagii

E. excizia romboidala a frenului, decolarea, afrontarea si sutura longitudinala a marginilor plagii

18.  Plastia in Z este o tehnica aplicata in chirurgia proprotetica pentru:

A. alungirea frenurilor labiale

B. alungirea bridelor vestibulare

C. excizia crestelor balante

D. excizia fibromatozelor tuberozitare descendente

E. corectarea cicatricilor retractile cutaneo-mucoase labiale

19.  In vederea extinderii suprafetei osoase acoperite cu mucoasa fixa keratinizata si cu rezilienta normala se folosesc urmatoarele tehnici chirurgicale proprotetice:

A. plastia santurilor periosoase

B. excizia zonelor de mucoasa subtire, necaptusita cu un strat suficient de tesut submucos

C. plastia frenurilor si bridelor cu insertie pe coama crestei alveolare

D. plastia submucoasa a santurilor vestibulare

E. plastia de aditie a substratului osos al crestei alveolare

20.  *Metoda Kazanjian de plastie a santurilor periosoase, se realizeaza prin:

A. dezinsertia fibrelor musculare inserate aproape de coama crestei alveolare

B. aplicarea directa a mucoasei pe periost dupa decaptusirea ei prin decolarea partilor moi submucoase perimaxilare

C. deplasarea insertiei mucoasei si tesutului celular subiacent spre marginea bazilara, la mandibula sau cat mai in sus, la maxilar

D. deplasarea insertiei mucoasei mobile spre baza crestei alveolare si acoperirea periostului denudat cu transplante epidermice Ollier-Tiersch

E. decolarea mucoasei planseului oral impreuna cu muschii milohioidieni si genioglosi

21.  Interventia chirurgicala proprotetica de plastie a santurilor paralinguale se realizeaza prin:

A. incizie pe coama crestei alveolare intre linia mediana si trigonul retromolar

B. incizie imediat inauntrul crestei alveolare laterale

C. coborarea planseului bucal si repozitionarea muschilor buccinatori

D. coborarea planseului bucal si repozitionarea muschilor milohioidieni

E. extirparea glandelor salivare sublinguale

22.  *Plastia santurilor paralinguale dupa metoda Traunner, se realizeaza prin:

A. inaltarea crestei alveolare prin diverse metode

B. rezectia torusului mandibular

C. deplasarea planseului oral spre marginea bazilara a mandibulei

D. decolarea submucoasa a partilor moi de pe versantul lingual al crestei

E. deplasarea insertiei mucoasei mobile linguale spre marginea bazilara a mandibulei si aplicarea de grefe de mucoasa libera

23.  Metoda Celesnik de plastie a santurilor perituberozitare consta din:

A. incizia si decolarea partilor moi perituberozitare

B. excizia proliferarii fibromatoase tuberozitare

C. regularizarea suprafetei tuberozitatilor maxilare

D. dezinsertia fibrelor musculare pterigoidiene

E. fracturarea portiunii inferioare a aripii externe a apofizei pterigoide

24.  Interventiile chirurgicale proprotetice de plastie a santurilor periosoase au ca scop:

A. obtinerea unei latimi suficiente a zonei de mucoasa fixa pe creasta alveolara

B. eliminarea zonelor de mucoasa fixa cu circulatie deficitara, expusa tulburarilor trofice

C. distantarea structurilor mobile de creasta alveolara

D. adancirea santurilor vestibulare si linguale

E. reducerea actiunii de dislocare exercitata de frenuri si bride

25.  Examenul radiologic al maxilarelor este obligatoriu in stabilirea:

A. indicatiei operatorii de regularizare a crestei alveolare

B. raportului frenului labial superior cu spina nazala anterioara

C. formei si dimensiunii carligului apofizei pterigoide

D. formei si dimensiunii torusului maxilar

E. prezentei unor procese patologice endoosoase

26.  *Proeminentele osoase ale unei creste alveolare neregulate sunt:

A. urmare a rezorbtiei osoase inegale sub actiunea unor proteze instabile

B. hiperostoze produse de presiunea prelungita a unor proteze incorect adaptate

C. consecinta solicitarilor in exces exercitate de insertiile pe creasta ale bridelor si frenurilor

D. urmare a repetatelor complicatii inflamatorii osteoperiostale

E. consecinta unor extractii dentare traumatizante

27.  *Alveoloprotruzia frontala maxilara apare datorita:

A. atrofiei centripete a maxilarului superior

B. devierii frontale a crestei maxilare sub actiunea presiunilor exercitate de limba

C. presiunii exercitate asupra crestei edentate frontale maxilare neprotezate de grupul dentar frontal inferior restant

D. edentatiilor terminale neprotezate

E. extractiilor traumatizante ale dintilor frontali superiori

28.  *Hiperostozele tuberozitatilor maxilare sunt:

A. proliferari fibromatoase care deformeaza tuberozitatea in sens transversal si vertical

B. hiperplazii ale fibromucoasei palatine extinse tuberozitar

C. proliferari epitelioconjunctive cu aspect balant

D. neregularitati postextractionale ale tuberozitatii maxilare

E. ingrosare masiva a intregii tuberozitati prin depunere exagerata de tesut osos

29.  Regularizarea crestei alveolare edentate consta in:

A. excizia zonelor ingrosate sau balante de mucoasa

B. ameliorarea atrofiilor accentuate ale crestei alveolare

C. eliminarea ciocurilor osoase dureroase la presiune

D. rezectia proeminentelor osoase cu daltita sau pensa ciupitoare de os si netezirea osului cu chiureta sau freza

E. rezectia modelanta a torusurilor palatinale

30.  Interventiile chirurgicale de rezectie modelanta a torusurilor palatinale:

A. se adreseaza planului osos al campului protetic maxilar

B. urmaresc obtinerea stabilitatii protezei care ar bascula datorita prezentei torusului palatin

C. utilizeaza 2 incizii eliptice supraperiostale

D. implica sutura etansa pentru a preveni suprainfectia osoasa

E. recomanda aplicarea postoperatorie a unei placi palatinale sau a vechii proteze pentru dirijarea vindecarii

31.  *Torusurile mandibulare:

A. sunt formatiuni osoase situate la nivelul trigonului retromolar

B. sunt formatiuni osoase situate pe versantul lingual, in vecinatatea liniei mediane

C. sunt formatiuni osoase situate pe versantul lingual, in dreptul zonei premolar-molare

D. dau insertie muschilor genioglosi

E. dau insertie muschiului milohioidian

32.  Prezenta torusurilor mandibulare:

A. creaza dificultati in extractia premolarilor si molarilor inferiori

B. mobilizeaza proteza datorita insertiei muschiului milohioidian

C. creaza dificultati in fonatie si deglutitie

D. se insoteste de jena dureroasa la masticatie

E. impiedica extensia protezei pana la nivelul mucoasei planseului oral

33.  Pentru a permite protezarea mobila in conditii optime, campul protetic edentat trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

A. creste alveolare edentate inalte, netede si acoperite de mucoasa keratinizata

B. spina nazala anterioara apropiata de creasta si cat mai proeminenta

C. torus palatin bine exprimat

D. fibromucoasa gingivala mobila si cu rezilienta mare

E. gaurile mentoniere la distanta de coama crestei alveolare

34.  *Tehnica rezectiei torusului palatin,presupune urmatoarele variante de incizii:

A. incizie in'L'pentru crearea unui lambou triunghiular

B. incizie marginala, paralela cu festonul gingival pentru crearea unui camp operator larg

C. incizie in baioneta pe bombarea maxima a formatiunii

D. doua incizii eliptice care circumscriu formatiunea

E. incizie liniara cu cate doua incizii orizontale sau divergente de degajare la capete

35.  *Rezectia apofizelor genii hipertrofiate necesita o anestezie:

A. tronculara periferica la gaura mentoniera bilateral

B. tronculara periferica la Spix bilateral

C. tronculara periferica a nervului lingual bilateral

D. locala prin infiltratie in baraj

E. locala plexala

36.  *Autotransplantul cartilaginos are urmatoarele dezavantaje:

A. nu isi pastreaza vitalitatea

B. sufera modificari structurale

C. poate fi respins datorita structurii antigenice diferite de a organismului receptor

D. se rezoarbe in proportie de peste 70%

E. se mobilizeaza de pe creasta, ingreunand protezarea

37.  Ceramohidroxilapatita este un material de aditie care:

A. se amesteca cu sangele pacientului

B. se amesteca cu ser fiziologic

C. se amesteca cu apa distilata 

D. se prezinta sub forma de baghete

E. se prezinta sub forma de granule

38.  *Protezarea campului protetic, dupa o plastie de aditie a crestei alveolare cu granule de ceramohidroxilapatita, este posibila:

A. imediat postoperator

B. la 5-7 zile postoperator

C. la 2-3 saptamani postoperator

D. 4-6 saptamani postoperator

E. la 2-3 luni postoperator

39.  Osteotomia sagitala a ramului orizontal mandibular implica:

A. abord exooral

B. abord endooral printr-o incizie de-a lungul crestei alveolare inferioare

C. sectionarea orizontala a arcului mentonier intre cele doua gauri mentoniere

D. despicarea verticala a ramului orizontal mandibular si mobilizarea fragmentului lingual

E. aplicarea de grefe osoase spongioase in decalajul creat prin ascensionarea versantului lingual mandibular

40.  Pentru augmentarea crestei alveolare maxilare se utilizeaza urmatoarele tehnici de osteoplastie:

A. osteoplastia tip "inlay"

B. osteotomie sagitala

C. osteotomie orizontala, tip LeFort I

D. osteotomie orizontala, tip LeFort II

E. osteotomie orizontala, tip LeFort III

41.  *Dintele Turner este:

A. un dinte permanent care erupe precoce, cu modificari de volum, forma, structura si radacina neformata

B. un dinte temporar care erupe precoce, cu modificari de volum, forma, structura si radacina neformata

C. un dinte permanent complet format, care erupe precoce

D. un dinte permanent complet format, dar insuficient mineralizat, care erupe precoce

E. caracteristic foliculitei expulzive

42.  Pericoronarita congestiva a dintilor temporari,se caracterizeaza prin:

A. gingie rosie edematiata

B. adenopatie submandibulara frecventa

C. hiposialie

D. insomnie

E. somnolenta

43.  Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la pericoronarita acuta congestiva la nivelul molarului trei inferior sunt adevarate:

A. la inspectie se remarca congestie si edem local ale mucoasei situate distal de molarul 2

B. intotdeauna este insotita de trismus

C. cand edemul este pronuntat se pot vedea amprentele ocluzale ale antagonistului pe suprafata mucoasei

D. bolnavul acuza dureri vii in zona molarului de minte, cu caracter pulsatil

E. starea generala a pacientului poate fi usor alterata, cu indispozitie, subfebrilitati, fatigabilitate

44.  Pericoronarita acuta supurata

A. poate urma unei pericoronarite congestive

B. nu determina alterarea starii generale

C. poate determina dificultati masticatorii si disfagie ceea ce semnifica extinderea procesului inflamator in tesuturile vecine

D. poate fi insotita de trismus, care evolueaza odata cu procesul inflamator local

E. este constant insotita de limfadenita subangulomandibulara

45.  Eruptia dintilor temporari are loc:

A. de-a lungul unui interval de doi ani

B. intre lunile a 6--a si a 30-a

C. intre 6 si 12-13 ani

D. intre 18 ani si 25-30 ani sau chiar mai tirziu

E. de la nastere si pina la aproximativ 30 ani.

46.  *Eruptia dintilor permanenti, cu exceptia molarilor de minte, are loc:

A. de-a lungul unui interval de opt ani

B. intre lunile a 6-a si a 30-a

C. intre 6 si 12 ani

D. intre 18 ani si 25-30 ani sau chiar mai tirziu

E. de la nastere si pina la aproximativ 18 ani

47.  *Eruptia molarilor de minte are loc:

A. de-a lungul unui interval de doi ani

B. intre lunile a 6-a si a 30-a

C. intre 6 si 12-13 ani

D. dupa 18 ani

E. de la nastere si pina la aproximativ 30 ani

48.  Eruptia precoce a dintilor temporari este:

A. aparitia anticipata pe arcada a unor dinti normal conformati

B. consecinta unor carente vitaminice

C. aparitia pe arcada inainte de termen a unor dinti insuficient formati

D. intalnita in disendocrinii

E. cauzata de extractia precoce a unui dinte temporar.

49.  Accidentele si incidentele locale ale eruptiei dintilor temporari sunt:

A. gingivostomatita

B. pericoronarita supurata

C. anorexie, voma

D. manifestari febrile

E. hematomul de eruptie

50.  Foliculita expulziva Capdepont:

A. apare la nou-nascut

B. este o infectie grefata la nivelul gingiei mugurilor dentari permanenti

C. se caracterizeaza prin ulceratii atone cu tendinta la supuratie

D. duce la mobilizarea si eliminarea dintilor afectati de pe arcada

E. se insoteste de limfadenopatie regionala.

51.  Chistul de eruptie:

A. se prezinta ca o tumefactie gingivala de coloratie albastruie

B. se insoteste de stare febrila

C. cuprinde un molar temporar

D. se caracterizeaza prin roseata vie locala

E. este fluctuent la palpare.

52.  Accidente generale ale eruptiei dintilor temporari pot fi:

A. manifestari febrile

B. tulburari digestive

C. tulburari respiratorii

D. tulburari urinare

E. tulburari de crestere

53.  Accidentele regionale ale eruptiei dintilor temporari sunt:

A. incluzia dentara

B. eruptia tardiva

C. sialoree, hipersecretie conjunctivala

D. fotofobie

E. chistul de eruptie cutanata

54.  Complicatiile septice localizate ale pericoronaritei molarilor de minte inferiori sunt:

A. abcesul lojii submandibulare

B. abcesul lingual

C. abcesul vestibular

D. abcesul migrator

E. flegmonul difuz al planseului oral.

55.  Accidentele mecanice ale eruptiei molarului de minte inferior sunt:

A. nevralgii dentare

B. ulceratii jugale sau linguale

C. resorbtii radiculare ale molarului doi

D. tulburari de ocluzie

E. trismus

56.  Decapisonarea este indicata la dintii care indeplinesc urmatoarele conditii:

A. sa prezinte o orientare verticala cu radacini drepte sau curbate spre mezial

B. sa prezinte o orientare verticala cu radacini drepte sau curbate spre distal

C. sa fie erupt din structura osoasa cel ptin pana la ecuatorul anatomic

D. fibromucoasa care acopera molarul in eruptie sa fie dispusa in cortina

E. sa existe spatiu suficient intre molarul doi si ramul ascendent.

57.  Pentru a impiedica formarea tesutului de granulatie dupa decapisonare se cauterizeaza cu:

A. apa oxigenata

B. acid tricloracetic

C. clorura de zinc 30%

D. azotat de argint

E. acid citric 30%

58.  Pericoronarita acuta supurata se manifesta prin:

A. jena dureroasa

B. durere vie, pulsatila

C. eliminare de secretie sero-sanghinolenta de sub capisonul mucos

D. eliminare de secretie purulenta de sub capisonul mucos

E. trismus

59.  Complicatiile septice ale pericoronaritei supurate a molarului de minte superior sunt:

A. abcesul valului palatin

B. sinuzita maxilara

C. sinuzita frontala

D. osteomielita maxilara

E. celulita maseterina.

60.  *Anclavarea dentara reprezinta:

A. incluzia partiala a unui dinte

B. incluzia superficiala a unui dinte

C. ancorarea unui dinte descoperit chirurgical

D. impiedicarea printr-un obstacol mecanic a eruptiei unui dinte al carui sac pericoronar comunica cu cavitatea orala.

E. situatia in care se afla un dinte dupa decapusonare

61.  Cauzele locale incriminate in patogenia incluziilor dentare sunt:

A. sediul sau forma mugurelui dentar

B. lipsa de spatiu

C. tumori benigne localizate in zona respectiva

D. tulburari de dezvoltare a maxilarelor

E. radiatiile ionizante aplicate in scop terapeutic maxilarelor

62.  Cauzele generale ale etiopatogeniei incluziei dentare sunt reprezentate de:

A. ereditate

B. hipertiroidism

C. sifilis

D. rahitism

E. hipovitaminoze

63.  Incluzia dentara:

A. poate interesa orice dinte temporar, permanent sau supranumerar

B. reprezinta ramanerea unui dinte complet format, intraosos sau submucos,dupa perioada sa normala de eruptie,sacul pericoronar fiind integru

C. poate fi completa sau totala, cand dintele se afla in intregime intraosos

D. poate fi partiala, cand coroana dintelui, inconjurata partial de os, este separata de fibromucoasa numai prin sacul pericoronar inchis

E. se refera la un dinte a carui coroana, partial degajata de os, se afla sub fibromucoasa gingivala si a carui sac pericoronar comunica cu cavitatea orala,dar care nu-si poate continua eruptia datorita unui obstacol mecanic.

64.  Tratamentul medicamentos al pericoronaritei acute congestive consta in:

A. vitaminoterapie

B. incizia capisonului

C. cauterizarea chimica a capisonului

D. tratament antibiotic general

E. tratament antialgic

65.  Decapisonarea se contraindica in urmatoarele cazuri:

A. recidivele infectiei sunt frecvente

B. mucoasa cade ca o cortina pe suprafata ocluzala a molarului de minte

C. mucoasa este subtire si dispusa ca o fata de masa pe suprafata ocluzala a molarului de minte

D. eruptia dintelui are loc in afara sau inauntrul curburii arcadei dentare

E. dintele sa fie erupt din os cel putin pana la ecuatorul coronar.

66.  Accidentele intraoperatorii ce pot surveni in cursul odontectomiei molarului de minte inferior sunt:

A. fractura radacinilor molarului trei inferior,cand sunt lungi, efilate, divergente

B. fractura sau luxatia molarului doi inferior

C. deschiderea canalului mandibular si lezarea pachetului vasculonervos sau lezarea nervului lingual prin fractura tablei osoase interne

D. fractura mandibulei

E. impingerea dintelui in spatiul pterigomaxilar.

67.  Accidentele inraoperatorii posibile in odontectomia caninilor superiori sunt:

A. descoperirea sau fracturarea apexului unui dinte vecin

B. luxatia unui dinte vecin

C. fractura crestei alveolare

D. deschiderea sinusului maxilar

E. perforarea planseului nazal

68.  Conditiile necesare redresarii chirurgical-ortodontice a unui canin superior inclus sunt:

A. existenta unui spatiu suficient alinierii caninului pe arcada dentara

B. dintele sa nu prezinte anomalii coronare sau radiculare

C. dintele sa nu fi prezentat complicatii inflamatorii

D. sa fie instituita o antibioterpie riguroasa, atat pre- cat si postoperator

E. axul longitudinal sa fie vertical sau putin oblic

69.  Dezinfectia sacului folicular in pericoronarita congestiva a dintilor temporari se realizeaza cu urmatoarele solutii:

A. D'Alibour

B. de cloramina

C. de permanganat de potasiu 1/10000

D. Dakin

E. nici un raspuns nu este corect.

70.  *Diagnosticul diferential al foliculitei expulzive capdepont se face cu:

A. herpangina

B. eruptia precoce

C. hematomul de eruptie

D. aftoza bucala izolata

E. impetigo

71.  Gingivostomatita ulcero-necrotica se caracterizeaza prin:

A. hiposialie

B. ulceratii acoperite de depozite necrotice

C. halena

D. mobilitate dentara

E. stare generala nealterata

72.  Infectia sacului folicular in pericoronarita molarului 3 inferior se poate realiza prin urmatoarele cai:

A. limfatica

B. vascular-sanguina

C. transosoasa

D. de la un proces septic periapical al premolarului 2

E. de la alveolita postextractionala a molarului 2.

73.  Ulceratia mucoasei obrazului provocata de eruptia vestibularizata a molarului de minte superior:

A. este mai rara decat cea produsa de eruptia molarului de minte inferior

B. are caracter aftoid

C. este insotita de alterarea starii generale

D. intretine si agraveaza leucoplazia

E. intretine si agraveaza lichenul plan.

74.  Gingivostomatita odontiazica se caracterizeaza prin:

A. ulceratii acoperite cu un depozit galbui sau chiar pseudomembrane

B. ulceratii extinse la intreaga mucoasa orala

C. limfadenopatie loco-regionala

D. dureri spontane sau povocate de masticatie

E. ulceratii localizate in jurul molarului de minte,cu intensitate maxima la acest nivel.

75.  Complicatiile eruptiei molarului de minte inferior sunt:

A. mecanice

B. inflamatorii

C. trofice

D. pulmonare

E. tumorale

76.  Accidentele si incidentele de eruptie la edentati:

A. au la origine incluziile caninilor si molarilor

B. nu prezinta simptomatologie subiectiva

C. pot determina algii cu caracter trigeminal simptomatic

D. mucoasa adiacenta se ulcereaza si se infecteaza

E. pot duce la complicatii ca osteita, osteomielita sau fractura osului.

77.  Hematomul de eruptie se deosebeste de chistul de eruptie prin:

A. culoare

B. dimensiune

C. consistenta

D. evolutie

E. prezenta durerii.

78.  *In cazul extractiei alveoloplastice cu protezare precoce, aplicarea protezei se face la:

A. 12 de zile dupa interventie;

B. 20 de zile dupa interventie;

C. doua saptamini de la interventie;

D. 10 zile dupa interventie;

E. 7 - 8 zile dupa interventie sau mai devreme, daca conditiile permit;

79.  Daca in timpul manoperelor de extractie o radacina a fost impinsa in plina cavitate sinusala se iau urmatoarele masuri :

A. se efectueaza un examen radiografic;

B. se extrage radacina prin tehnica Wassmundt (calea alveolara largita);

C. se temporizeaza extractia radacinii pentru aproximativ 1 saptamina;

D. se va extrage radacina in maximum 48 de ore de la producerea accidentului;

E. se va folosi metoda Caldwell - Luc;

80.  *Hemoragia tardiva postextractionala apare la :

A. 15 - 20 de minute de la extractie;

B. 1 ora dupa extractie;

C. o zi dupa extractie;

D. cateva zile zile postextractional;

E. 2 saptamani dupa extractie;

81.  Caracteristicile clinice ale alveolitei umede sint :

A. gingia este palida, atona;

B. prezinta sechestre mici, lameliforme la nivelul peretilor ososi alveolari;

C. marginile alveolei sint tumefiate, turgescente;

D. existenta unui cheag mic, brun cenusiu, care se desprinde usor;

E. cheag endoalveolar murdar, acoperit cu depozite purulente;

82.  In alveolita uscata tratamentul consta in :

A. irigatia bogata a alveolei cu solutii slab antiseptice (pentru a favoriza vasodilatatia);

B. aplicarea conurilor cu antibiotice intraalveolar;

C. introducerea unei mese cu Nitrat de argint in alveola;

D. analgezice pe cale generala;

E. chiuretajul alveolar, pentru indepartarea sechestrelor lameliforme;

83.  Indicatiile drenajului transmaxilar:

A.parodontite apicale acute in stadiu periapical si endoosos,cand drenajul endodontic nu este posibil sau nu este eficient

B.parodontite apicale cronice atunci cand tratamentul endodontic dureaza prea mult sau expune la complicatii

C.abcesul vestibular

D.se limiteaza cel mai adesea la dintii frontali mai ales superiori

E.la dinti ce prezinta raporturi intime de vecinatate ale apexului respectiv cu sinusul maxilar canalul alveolar inferior sau gaura mentoniera

84.  Chiuretajul periapical este indicat in urmatoarele cazuri: :

A. cand materialul de obturatie a canalului a depasit foramenul apical

B. cand procesul patologic nu a putut fi oprit la nivel periapical

C. in cazul chisturilor maxilare

D. in cazul fistulelor oro-antrale

E. in cazul radacinilor scurte

85.  Contraindicatiile rezectiei apicale:

A. cai false in apropireea apexului sau canal pregatit cu trepte

B. leziuni coronare subgingivale ce nu permit recuperarea radacinii

C. leziuni periapicale insemnate, care au distrus osul pe o mare intindere, reducand mult implantarea radacinii

D. atrofii alveolare intinse,care au redus mult implantarea radacinii

E. pacient cu afectiuni cardiace decompensate

86.  Esecurile rezectiei apicale pot apare din cauza urmatoarelor greseli de tehnica operatorie:

A. rezectia insuficienta a apexului

B. lasarea pe loc a portiunii de radacina rezecata

C. largirea exagerata a canalului radicular

D. chiuretajul incomplet

E. insamantarea osoasa de la un proces septic din vecinatate

87.  Indicatiile rezectiei apicale :

A. imposibilitatea realizarii unui tratament endodontic corect

B. cai false in treimea apicala a radacinii

C. dinti cu ace rupte accidental pe canalul radicular

D. dinti cu fracturi radiculare in treimea coronara

E. obturatii radiculare incomplete

88.  Osteotomia transmaxilara este indicata atunci cand:

A. drenajul endodontic nu este posibil

B. procesul inflamator este in stadiul submucos

C. tratamentul endodontic nu este suficient

D. tabla osoasa vestibulara este subtire si lizata de procesul periapical

E. dintele are raporturi intime cu sinusul maxilar

89.  Practicam rezectia apicala cu obturatie retrograda,in cazul dintilor care:

A. prezinta un dispozitiv corono-radicular ce nu poate fi indepartat

B. au coroana integra si canalul radicular neobturat

C. prezinta radacini ale caror canale radiculare nu pot fi cateterizate

D. au canale radiculare cu obturatii incomplete, ce nu pot fi dezobturate

E. prezinta pe canalul radicular,ace rupte,ce nu pot fi extrase

90.  Contraindicatii absolute ale rezectiei apicale sunt:

A. hemofilia

B. nefritele cronice severe

C. toxicozele grave

D. osteoporoza senila

E. starile febrile

91.  Tehnica replantarii dentare terapeutice presupune urmatoarele manopere:

A. extractia dentara cat mai putin traumatizanta, atat pentru radacina, cat si pentru peretele alveolar

B. dintele extras trebuie pastrat intr-o solutie iodoformata

C. chiuretarea alveolei trebuie limitata la nivelul regiunii modificate patologic

D. dintele extras trebuie tinut in cleste, invelit cu comprese cu ser fiziologic

E. imobilizarea nu este obligatorie,dar atunci cand se practica,ea nu trebuie sa lezeze parodontiul marginal al dintelui transplantat

92.  Rezectia apicala este indicata in urmatoarele situatii:

A. paroodontita apicala cronica granulomatoasa

B. chisturi radiculare mici si mijlocii

C. ac rupt in 1/3 apicala a canalului radicular

D. esecuri ale tratamentului endodontic

E. leziuni apicale depasind 1/2 din lungimea radacinii

93.  Rezectia apicala cu obturatie anterograda, cuprinde urmatoarele manopere:

A. incizia

B. decolarea lamboului muco-periostic

C. reperarea zonei de trepanare si trepanarea

D. sectionarea apexului,chiuretarea tesutului patologic periapical

E. prepararea cavitatii radiculare

94.  Rezectia apicala este indicata in urmatoarele situatii care tin de starea patologica locala:

A. parodontita apicala acuta

B. osteita periapicala cronica, trenanta

C. canale obstruate de procese dentinare

D. cai false in treimea apicala

E. procese inflamatorii ale varfului radacinii

95.  Dificultati intampinate in cazul rezectiei apicale la nivelul molarilor superiori, pot fi date de:

A. anchiloza temporo-mandibulara

B. bridele cicatriceale

C. sindromul algodisfunctional

D. laxitatea ligamentara

E. sclerodermie

96.  Amputatia radiculara este indicata la urmatorii dinti:

A. molar 1 superior

B. premolar 1 inferior

C. molar 2 superior

D. molar 3 superior

E. molarii 1 si 2 inferiori

97.  Metode de chirurgie endodontica sunt:

A. Chiuretajul periapical

B. Replantarea dentara

C. Rezectia apicala

D. Amputatia radiculara

E. Drenajul transosos juxtaapical

98.  Accidente aparute in cursul rezectiei apicale,pot fi:

A. hemoragia spongioasa

B. perforarea planseului foselor nazale

C. deschiderea sinusului maxilar

D. lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier

E. deschiderea canalului mandibular in cursul rezectiei apicale a molarilor inferiori

99.  *Cea mai buna obturatie a canalului radicular in rezectia apicala este:

A. inainte de operatie

B. intraoperator

C. dupa operatie

D. cu 30 minute inainte de interventie

E. nu are importanta

100.         Particularitatile anatomice ale rezectiei apicale la molarii inferiori de care se tine cont sunt:

A. gaura mentoniera

B. canalul mandibular cu continutul sau

C. corticala vestibulara deosebit de groasa

D. numarul radacinilor

E. corticala linguala subtire

101.         Accidente aparute in cursul rezectiei apicale,pot fi:

A. hemoragia spongioasa

B. perforarea planseului foselor nazale

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

C. deschiderea sinusului maxilar

D. lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier

E. deschiderea canalului mandibular in cursul rezectiei apicale a molarilor inferiori

102.         Timpii operatori ai amputatiei radiculare la molarii inferiori sunt:

A. sectionarea coroanei

B. rezectia apexului

C. extractia radacinii bolnave

D. chiuretajul alveolei goale ramasa dupa extractia radacinii

E. obturatia retrograda a canalului radicular

103.         In cursul amputatiei radacinii vestibulare la molarii superiori, incizia mucoperiostului va fi:

A. curba, la 0,5 cm de marginea gingivala

B. circumferentiala

C. in trapez cu baza mica in sus

D. in "L"

E. in "V"

104.         *Trepanatia osoasa in drenajul transosos juxtaapical se realizeaza cu:

A. freze sferice nr. 4-6 de piesa dreapta

B. dispozitivul Brosch-Traunner

C. chiureta alveolara

D. ciupitorul de os

E. elevatorul

105.         *Metoda de electie in tratamentul unei fracturi radiculare in treimea apicala a dintilor frontali este:

A. extractia dentara

B. rezectia apicala

C. chiuretajul periapical

D. drenajul transosos

E. extractia alveoloplastica

106.         *Includerea unui dinte rezecat intr-o lucrare protetica este indicat sa se faca:

A. la 2 saptamani dupa rezectie

B. dupa suprimarea firelor de sutura

C. la 4-6 saptamani

D. dupa 8 saptamani

E. la 3 luni postoperator

107.         *Premolarizarea inseamna:

A. rezectia apicala a premolarilor

B. amputatia radiculara a premolarilor superiori

C. amputatia radiculara a molarilor superiori

D. amputatia radiculara a molarilor inferiori

E. amputatia radiculara a premolarilor inferiori

108.         Dupa rezectia apicala, "umbra reziduala" Hammer reprezinta:

A. recidiva a procesului periapical

B. osificare incompleta

C. imaginea radiologica post rezectie apicala

D. osteita postoperatorie

E. esec al rezectiei apicale

109.         *Alveolita umeda se caracterizeaza prin:

A. prezenta unui cheag murdar acoperit de depozite purulente

B. dureri iradiante imediat postextractional

C. sechestre mici, osoase, lameliforme ce se detaseaza cu usurinta

D. sangerare abundenta

E. absenta completa a cheagului intraalveolar

110.         *Cel mai biologic pansament in plaga postextractionala normala este:

A. mesarea iodoformata

B. cheagul sangvin endoalveolar

C. materialele de aditie osoasa

D. conurile cu antibiotice

E. mesarea cu substante antiseptice

111.         Extractia alveoloplastica presupune:

A. sutura plagii

B. protezarea imediata

C. protezarea tardiva

D. regularizarea osoasa

E. antibioterapie obligatorie

112.         Hemoragiile postextractionale se clasifica dupa:

A. momentul producerii

B. felul vasului lezat

C. metoda de tratament

D. cauza care le-a generat

E. afectiunile generale ale pacientului

113.         Extractia dentara poate induce:

A. Bacteriemie tranzitorie.

B. Ascensiuni termice.

C. Leucocitoza .

D. Cresterea VSH.

E. Leucopenie.

114.         Extractia dintilor temporari este indicata in urmatoarele situatii:

A. Dinti cu carie dentara.

B. Dinti cu fracturi coronare.

C. Dinti cu luxatii incomplete.

D. Dinti care produc malpozitii ale dintilor permanenti.

E. Dinti care impiedica eruptia fiziologica a dintilor permanenti.

115.         In cazul extractiei dintilor temporari:

A. Se folosesc elvatoare cu lama fina.

B. Se aplica departatoare de arcade.

C. Se practica chiuretaj alveolar cu pensa sau chiureta.

D. Se aplica tamponament de protectie mentinut 30 de minute.

E. se recomanda dispozitive mentinatoare de spatiu.

116.         Indicatiile majore ale extractiei dentare sunt determinate de:

A. Complicatiile cariilor dentare.

B. Complicatiile parodontopatiilor marginale.

C. Riscul unei bacteriemii postextractionale.

D. Traumatismele dento-parodontale.

E. Afectiuni generale.

117.         *La bolnavii care urmeaza sa li se aplice proteze valvulare sau transplant de organ, extractia dentara se efectueaza:

A. cu cel putin 15 zile inainte de interventia chirurgicala

B. cu cel putin 45 zile inainte de interventia chirurgicala

C. la 6 saptamani dupa interventia chirurgicala

D. oricand

E. cu 6 luni inainte de interventia chirurgicala

118.         *In sarcina este de preferat sa se evite extractiile dentare:

A. in prima si ultima luna

B. in primele 3 luni si ultimele 2 luni

C. numai in ultima luna

D. pe toata perioada

E. in primele 3 luni si ultimele 3 luni

119.         Pregatirile pentru extractia dentara includ:

A. Antibioterapie parenterala

B. Pregatirea instrumentarului.

C. Eventual premedicatie sedativa.

D. Anestezie loco-regionala.

E. Detartraj.

120.         Instrumentarul auxiliar pentru extractia dentara cuprinde:

A. Bisturiu.

B. Departator tip Langenbeck.

C. Oglinda dentara.

D. Pense ciupitoare de os.

E. Clesti si elevatoare.

121.         La extractia cu clestele amplitudinea miscarilor de basculare va fi mai mare vestibular:

A. in cazul arcadei superioare cu exceptia molarilor unu

B. in cazul dintilor arcadei superioare

C. in cazul dintilor arcadei inferioare

D. in cazul molarilor inferiori

E. in cazul dintilor arcadei inferioare cu exceptia molarilor

122.         Pentru extractia caninilor superiori:

A. miscarile de basculare vestibulo-orala au amplitudine mai mare palatinal

B. miscarile de basculare vestibulo-orale sunt mai accentuate vestibular

C. miscarile de rotatie sunt contraindicate

D. miscarile de rotatie vor avea amplitudine redusa

E. se practica anestezie plexala sau tronculara periferica

123.         Care din urmatoarele afirmatii privind extractia premolarilor superiori sunt adevarate:

A. miscarile de rotatie in ax sunt permise la primul premolar

B. miscarile vestibulo-palatinale se aplica la ambii premolari

C. miscarile de rotatie sunt permise numai la premolarul doi

D. premolarul doi are de obicei doua radacini

E. in dreptul premolarilor, osul maxilar este compact

124.         Extractia molarului de minte inferior cu elevatorul Lecluse se face in urmatoarele conditii:

A. molar de minte cu coroana integra

B. cand lipseste molarul 2

C. molari 3 cu radacini recurbate distal

D. molari 3 radacini drepte

E. molari 1 si 2 integri prezenti

125.         In locul elevatorului "in limba de crap" (Lecluse), pentru extractia molarilor de minte inferiori integri se poate folosi:

A. elevatorul drept mai lat "in jgheab"

B. elevatorul drept "in flacara"

C. elevatoarele cu cioc lateral

D. elevatorul "picior de ciuta"

E. elevatorul "in baioneta"

126.         Extractia cu separarea radacinilor este indicata cand:

A. radacinile sunt unite in bloc

B. radacinile sunt inclavate

C. radacinile sunt divergente, cu distanta dintre apexuri mai mare decat deschiderea alveolei

D. radacinile sunt convergente, mentinand intre ele un sept osos

E. radacinile s-au fracturat

127.         *La molarii superiori, sectiunea pentru separarea radacinilor va fi:

A. in forma de V

B. in forma de Y

C. in forma de T

D. mezio-distala

E. vestibulo-orala

128.         Alveolotomia este indicata in cazul:

A. radacinilor ramase intraalveolar

B. radacini care nu pot fi extrase cu clestele

C. radacinilor luxate total

D. radacini care nu pot fi luxate cu elevatoarele

E. anchiloze temporo-mandibulare

129.         Tehnica extractiei alveoloplastice cuprinde urmatorii timpi operatori:

A. incizia si decolarea mucoperiostului

B. trepanarea osoasa

C. extractia dentara

D. regularizarea osoasa

E. sutura postextractionala

130.         Postextractional, bolnavului i se dau urmatoarele indicatii:

A. nu are voie sa-si clateasca gura cel putin 24 de ore

B. nu are voie sa-si clateasca gura cel putin 12 ore

C. va evita alimentele fierbinti timp de 7 zile

D. va evita fumatul cel putin 24 de ore

E. sa nu suga plaga alveolara

131.         Accidentele survenite in timpul extractiei dentare pot fi:

A. alveolita umeda

B. fracturarea unor instrumente

C. inghitirea unor corpi straini

D. aspirarea unor fragmente dentare

E. luxatii ale dintilor vecini

132.         Leziunile osoase care pot apare in cursul extractiei dentare sunt:

A. fractura crestei zigomato-alveolare

B. fractura mandibulei

C. deschiderea antrumului

D. fractura tuberozitatii maxilare

E. alveolotomia

133.         In cazul inghitirii unor corpi straini in timpul extractiei dentare, se recomanda:

A. asezarea pacientului in decubit ventral

B. extragerea corpului strain intr-un serviciu de bronhologie

C. examen radiologic

D. dieta bogata in fibre

E. intubatie oro-traheala

134.         Extractia dintilor temporari cu carii complicate este indicata in urmatoarele situatii:

A. dinti cu carii profunde

B. dintii care intretin procese de osteomielita

C. dinti care intretin procese de osteita

D. dinti cu gangrena care provoaca supuratii perimaxilare

E. dinti cu distructie coronara

135.         Extractia dintilor permanenti este indicata in urmatoarele situatii:

A. dinti cu fracturi orizontale in 1/3 apicala

B. dinti cu tulburari severe de eruptie

C. dinti fracturati nerecuperabili

D. dinti cu distructii coronoradiculare intinse

E. dinti cu gangrena

136.         *Luxatia dentara se face prin:

A. miscari de basculare vestibulo-orale, amplitudinea miscarii fiind mai mare palatinal la dintii arcadei superioare, cu exceptia molarilor unu

B. miscari de basculare vestibulo-orale combinate cu miscari de rotatie in ax la dintii pluriradiculari

C. miscari de basculare vestibulo-orale, cu amplitudine marita spre oral, la molarul unu superior

D. miscari numai de rotatie in ax la caninii superiori

E. miscari de basculare vestibulo-orale si de rotatie in ax la premolarii primi superiori.

137.         In timpul extractiei cu clesele a molarilor de minte superiori:

A. gura pacientului va fi larg deschisa pentru a avea vizibilitate optima

B. se va utiliza clestele cu dubla curbura, care se aplica in axul dintelui

C. priza clestelui va fi verificata prin control palpatoriu

D. in cazul radacinilor divergente, miscarile de basculare vor fi lente, pentru a evita fracturarea radacinilor

E. miscarile de basculare spre inapoi sunt indicate in cazul molarului de minte superior, pozitia sa pe arcada superioara permitand acest lucru.

138.         Extractia dentara poate induce:

A. ascensiuni termice

B. leucopenie

C. limfocitoza

D. bacteriemie tranzitorie

E. modificari cardio-vasculare

139.         Bacteriemia tranzitorie:

A. apare in special in parodontite apicale acute

B. apare in special dupa extractia dintilor cu focare periapicale

C. apare in special in angina pectorala

D. in 75% din cazuri, implica prezenta streptococului

E. apare in special in stomatite aftoase

140.         In plaga alveolara postextractionala normala se indica:

A. chiuretajul energic al alveolei

B. chiuretajul marginal al alveolei

C. strangerea marginilor alveolei intre index si police

D. aplicarea de mese iodoformate intraalveolar

E. pansament simplu supraalveolar

141.         Postextractional, este posibil ca bolnavul sa prezinte:

A. dureri

B. edem

C. trismus

D. anchiloza

E. emfizem subcutanat

142.         In cursul extractiei dentare se pot produce leyiuni ale nervilor:

A. alveolar supero-anterior

B. alveolar inferior

C. mentonier

D. lingual

E. nazo-incisiv

143.         Complicatiile extractiei dentare sunt:

A. fracturarea mandibulei

B. luxatia mandibulei

C. sinusita postextractionala

D. hemoragia postextractionala

E. alveolita postextractionla

144.         Factori locali incriminati in aparitia hemoragiei postextractionale sunt:

A. anevrismele sau angioamele vaselor alveolare

B. vasodilatatia secundara postanestezica

C. hemofilia

D. plagile osoase intinse

E. clatitul puternic

145.         Hemoragia postextractionala imediata apare:

A. la o jumatate de ora de la extractie

B. la 3-4 zile de la extractie

C. de obicei dupa extractii traumatizante

D. la hemofilici

E. la 24 de ore de la extractie

146.         Tratamentul preventiv al alveolitei postextractionale presupune:

A. alegerea momentului potrivit pentru extractie

B. toaleta ingrijita a plagii in timpul extractiilor traumatizante

C. tratament preventiv antibiotic cand evolutia postextractionala ar putea fi nefavorabila

D. tratament general de stimulare a cicatrizarii

E. tratament antibiotic intraalveolar

147.         Pentru efectuarea extractiei dentare la bolnavii corticodependenti, sunt necesare urmatoarele masuri:

a.     scaderea dozei de corticosteroizi;

b.     protectie antibiotica;

c.      intreruperea corticoterapiei;

d.     controlul hemostazei prin administrarea substantelor hemostatice;

e.     intreruperea tratamentului anticoagulant cu 24 de ore inainte de extractie.

148.         Pentru extractia incisivilor laterali superiori:

a.    miscarile de basculare vestibulo-orala au amplitudine mai mare spre palatinal;

b.   miscarile de basculare vestibulo-orala sunt mai accentuate spre vestibular;

c.    intotdeauna se asociaza miscari de rotatie;

d.   miscarile de rotatie sunt contraindicate;

e.    este utilizat clestele drept cu falci mai subtiri.

149.         Extractia radacinilor dentare cu ajutorul clestilor este indicata in urmatoarele situatii:

a.    radacina dentara este situata la nivelul marginii libere a alveolei, iar osul permite crearea unui sant periradicular care sa permita insinuarea falcilor clestelui;

b.   radacina prezinta cel putin un perete vestibular sau oral supraalveolar;

c.    radacina prezinta pereti rezistenti supraalveolari;

d.   radacina este situata la nivelul marginii alveolare, falcile clestelui aplicandu-se pe tabla osoasa vestibular si oral;

e.    cand exista conditii de aplicare si priza corecta a clestelui.

150.         In alveolita postextractionala umeda:

a.  gingivomucoasa care acopera osul alveolar este palida, atona;

b.  cheagul endoalveolar este murdar, acoperit cu depozite purulente urat mirositoare;

c.   peretii alveolari sunt albiciosi, uscati;

d.  cheagul este brun-cenusiu si se detaseaza usor;

e.  peretii ososi sunt infiltrati.

151.         In tehnica extractiei dentare cu clestele, prin luxatie:

a.    se realizeaza o largire progresiva a alveolei;

b.   se rup ligamentele dento-alveolare;

c.    se sectioneaza ligamentul circular al dintelui;

d.   se mobilizeaza dintele in alveola sa;

e.    manoperele de basculare vor avea aceeasi amplitudine atat vestibular cat si lingual, tablele osoase avand o grosime sensibil egala.

152.         Dintele Turner este:

a.     un dinte permanent care erupe precoce, cu modificari de volum, forma, structura si radacina neformata;

b.     un dinte temporar care erupe precoce, cu modificari de volum, forma, structura si radacina neformata;

c.      premolarul doi inferior cu eruptie precoce, cu modificari de volum, forma, structura si radacina neformata;

d.     premolarul unu inferior cu eruptie precoce, cu modificari de volum, forma, structura;

e.     molarul unu inferior temporar cu eruptie precoce, cu modificari de volum, forma, structura;

153.         Dintre semnele locale in pericoronarita congestiva la dintii temporari pot fi amintite:

1. gingie rosie edematiata;
2. gingie dureroasa uneori sangeranda;
3. mucoasa gingivala este tumefiata, intinsa, lucioasa, de un rosu intens;
4. adenopatie submandibulara frecventa;
5. la palpare mucoasa gingivala este fluctuenta si foarte dureroasa.

154.         Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la pericoronarita acuta congestiva la nivelul molarului trei sunt adevarate:

a.     la inspectie se remarca congestie si edem local ale mucoasei situate distal de molarul 2;

b.     intotdeauna este insotita de trismus.

c.      cand edemul este pronuntat se pot vedea amprentele ocluzale ale antagonistului pe suprafata mucoasei;

d.     bolnavul acuza dureri vii in zona molarului de minte, cu caracter pulsatil;

e.     starea generala a pacientului poate fi usor alterata, cu indispozitie, subfebrilitati, fatigabilitate;

155.         Tratamentul chirurgical al pericoronaritei acute congestive:

a.     poate fi conservativ;

b.     poate fi radical, prin extractia dintelui;

c.      prin decapisonare trebuie ca dintele sa fie erupt din structura osoasa cel putin pana la ecuatorul coronar;

d.     decapisonarea poate fi indicata frecvent ca metoda de tratament chirurgical;

e.     consta exclusiv in extractia dintelui.

156.         Pericoronarita acuta supurata:

a.     poate urma unei pericoronarite congestive;

b.     nu determina alterarea starii generale;

c.      poate determina dificultati masticatorii si disfagie, ceea ce semnifica extinderea procesului inflamator in tesuturile vecine;

d.     poate fi insotita de trismus, care evolueaza odata cu procesul inflamator local;

e.     fenomenele inflamatorii se pot remite spontan chiar daca nu este asigurat drenajul puroiului.

157.         Care din urmatoarele situatii sunt extrem de rar intalnite in traumatismele dintilor temporari:

a.     avulsii;

b.     luxatii cu intruzie, extruzie sau laterale;

c.      fracturi coronare;

d.     fracturi radiculare;

e.     contuzii.

158.         Examenul clinic al fracturilor radiculare ale dintilor permanenti include:

a.     R.M.N.;

b.     examen radiografic in doua incidente;

c.      testarea vitalitatii;

d.     teste biologice sanguine;

e.     tomografie computerizata.

159.         Care din urmatoarele forme de luxatie a dintilor permanenti nu necesita tratament:

a.     subluxatia;

b.     luxatia cu intruzie;

c.      luxatia cu extruzie;

d.     luxatia laterala;

e.     contuzia.

160.         Dintre factorii favorizanti ai traumatismelor dento-parodontale, mentionam:

a.     cariile profunde;

b.     dispozitivele corono-radiculare;

c.      tulburarile de mineralizare dentara;

d.     accidentele sportive;

e.     bolile parodontale.

161.         Fracturile coronare complicate:

a.     afecteaza smaltul, fara deschiderea camerei pulpare;

b.     afecteaza dentina, deschiderea camerei pulpare;

c.      afecteaza smaltul sau dentina, fara deschiderea camerei pulpare;

d.     sunt fracturi care intereseaza camera pulpara;

e.     se trateaza prin replantare dentara.

162.         In cazul extractiei alveoloplastice cu protezare precoce, aplicarea protezei se face la:

1. 12 de zile dupa interventie;
2. 20 de zile dupa interventie;
3. doua saptamini de la interventie;
4. 10 zile dupa interventie;
5. 7 - 8  zile dupa interventie sau mai devreme, daca conditiile permit;

163.         Daca in timpul manoperelor de extractie o radacina a fost impinsa in plina cavitate sinusala se iau urmatoarele masuri :

1. se efectueaza un examen radiografic;
2. se extrage radacina prin tehnica Wassmundt (calea alveolara largita);
3. se temporizeaza extractia radacinii pentru aproximativ 1 saptamina;
4. se va extrage radacina in maximum 48 de ore de la producerea accidentului;
5. se va folosi metoda Caldwell - Luc;

164.         Hemoragia tardiva postextractionala apare la :

1. 15 - 20 de minute de la extractie;
2. 1 ora dupa extractie;
3. o zi dupa extractie;
4. cateva zile zile postextractional;
5. 2 saptamani dupa extractie;

165.         Caracteristicile clinice ale alveolitei umede sint :

1. gingia este palida, atona;
2. prezinta sechestre mici, lameliforme la nivelul peretilor ososi alveolari;
3. marginile alveolei sint tumefiate, turgescente;
4. existenta unui cheag mic, brun cenusiu, care se desprinde usor;
5. cheag endoalveolar murdar, acoperit cu depozite purulente;

166.         In alveolita uscata tratamentul consta in :

1. irigatia bogata a alveolei cu solutii slab antiseptice (pentru a favoriza vasodilatatia);
2. aplicarea conurilor cu antibiotice intraalveolar;
3. introducerea unei mese cu Nitrat de argint in alveola;
4. analgezice pe cale generala;
5. chiuretajul alveolar, pentru indepartarea sechestrelor lameliforme;

167.         Indicatiile drenajului transmaxilar:

1. parodontite apicale acute in stadiu periapical si endoosos,cand drenajul endodontic nu este posibil sau nu este eficient
2. parodontite apicale cronice atunci cand tratamentul endodontic dureaza prea mult sau expune la complicatii 

c.      abcesul vestibular

d.     se limiteaza cel mai adesea la dintii frontali mai ales superiori

e.     la dinti ce prezinta raporturi intime de vecinatate ale apexului respectiv cu sinusul maxilar canalul alveolar inferior sau gaura mentoniera

168.         Chiuretajul periapical este indicat in urmatoarele cazuri: :

a.     cand materialul de obturatie a canalului a depasit foramenul apical

b.     cand procesul patologic nu a putut fi oprit la nivel periapical

c.      in cazul chisturilor maxilare de dimensiuni mici

d.     cand conditiile loco-regionale nu permit rezectia apicala

e.     in cazul radacinilor scurte

169.         Contraindicatiile rezectiei apicale:

a.     cai false  in apropireea apexului sau canal pregatit cu trepte

b.     leziuni coronare subgingivale ce nu permit recuperarea  radacinii

c.      leziuni periapicale insemnate, care au distrus osul pe o mare intindere, reducand mult implantarea radacinii

d.     atrofii alveolare intinse,care au redus mult implantarea radacinii

e.     pacient cu afectiuni cardiace decompensate

170.         Esecurile rezectiei apicale pot apare din cauza urmatoarelor greseli de tehnica operatorie:

a.     rezectia insuficienta a apexului

b.     lasarea pe loc a portiunii de radacina rezecata

c.      largirea exagerata a canalului radicular

d.     chiuretajul incomplet

e.     insamantarea osoasa de la un proces septic din vecinatate

171.         Indicatiile rezectiei apicale :

a.     imposibilitatea realizarii unui tratament endodontic corect

b.     cai false in treimea apicala a radacinii

c.      dinti cu ace rupte accidental pe canalul radicular

d.     dinti cu fracturi radiculare in treimea coronara

e.     obturatii radiculare incomplete

172.         Osteotomia transmaxilara este indicat atunci cand:

a.     drenajul endodontic nu este posibil

b.     procesul inflamator este in stadiul subperiostal

c.      tratamentul endodontic expune la complicatii

d.     tabla osoasa vestibulara este subtire si lizata de procesul periapical

e.     dintele are raporturi intime cu sinusul maxilar

173.         Practicam rezectia apicala cu obturatie retrograda,in cazul dintilor care:

a.     prezinta un dispozitiv corono-radicular ce nu poate fi indepartat

b.     au coroana integra si canalul radicular neobturat

c.      prezinta radacini ale caror canale radiculare nu pot fi cateterizate

d.     au canale radiculare cu obturatii incomplete, ce nu pot fi dezobturate

e.     prezinta pe canalul radicular,ace rupte,ce nu pot fi extrase

174.         Contraindicatii absolute ale rezectiei apicale sunt:

a.     hemofilia

b.     nefritele cronice severe

c.      toxicozele grave

d.     osteoporoza senila

e.     starile febrile

175.         Tehnica replantarii dentare terapeutice presupune urmatoarele manopere:

a.     extractia dentara cat mai putin traumatizanta,atat pentru radacina,cat si pentru peretele alveolar

b.     dintele extras trebuie pastrat in timpul tratamentului in solutie salina

c.      chiuretarea alveolei trebuie limitata la nivelul regiunii modificate patologic

d.     durata de timp cat dintele se afla in afara alveolei,nu trebuie sa depaseasca 60 de minute

e.     imobilizarea nu este obligatorie,dar atunci cand se practica,ea nu trebuie sa lezeze  parodontiul marginal al dintelui transplantat

176.         Rezectia apicala este indicata in urmatoarele situatii:

a.     paroodontita apicala cronica granulomatoasa

b.     chisturi radiculare mici si mijlocii

c.      ac rupt in 1/3 apicala a canalului radicular

d.     esecuri ale tratamentului endodontic

e.     leziuni apicale depasind 1/2 din lungimea radacinii

177.         Rezectia apicala cu obturatie anterograda, cuprinde urmatoarele manopere:

a.     incizia

b.     decolarea lamboului muco-periostic

c.      reperarea zonei de trepanare si trepanarea

d.     sectionarea apexului,chiuretarea tesutului patologic periapical

e.     prepararea cavitatii radiculare

178.         Rezectia apicala este indicata in urmatoarele situatii care tin de starea patologica locala:

a.     parodontita apicala acuta

b.     osteita periapicala cronica, trenanta

c.      canale obstruate de procese dentinare

d.     cai false in treimea apicala

e.     procese inflamatorii ale varfului radacinii

179.         Dificultati ce tin de factori patologici, intampinate in cazul rezectiei apicale la nivelul molarilor superiori, pot fi:

a.     limitarea deschiderii gurii

b.     bridele cicatriceale

c.      sindromul algodisfunctional

d.     laxitatea ligamentara

e.     sclerodermie

180.         Amputatia radiculara este indicata in raport cu dintii,la urmatorii dinti:

a.     molar 1 superior

b.     premolar 1 inferior

c.      molar 2 superior

d.     molar 3 superior

e.     molarii 1 si 2 inferiori

181.         Metode de chirurgie endodontica sunt:

a.     Chiuretajul periapical

b.     Replantarea dentara

c.      Rezectia apicala

d.     Amputatia radiculara

e.     Drenajul transosos juxtaapical

182.         Accidente aparute in cursul rezectiei apicale,pot fi:

a.     hemoragia spongioasa

b.     perforarea planseului foselor nazale

c.      deschiderea sinusului maxilar

d.     lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier

e.     deschiderea canalului mandibular in cursul rezectiei apicale a molarilor inferiori

183.         Cea mai buna obturatie a canalului radicular in rezectia apicala este:

a.     inainte de operatie

b.     intraoperator

c.      dupa operatie

d.     cu 30 minute inainte de interventie

e.     nu are importanta 

184.         Particularitatile anatomice ale rezectiei apicale la molarii inferiori sunt:

a.     gaura mentoniera

b.     canalul mandibular cu continutul sau

c.      corticala vestibulara deosebit de groasa

d.     numarul radacinilor

e.     corticala linguala subtire

185.         Accidente aparute in cursul rezectiei apicale,pot fi:

a.     hemoragia spongioasa

b.     perforarea planseului foselor nazale

c.      deschiderea sinusului maxilar

d.     lezarea pachetului vasculo-nervos mentonier

e.     deschiderea canalului mandibular in cursul rezectiei apicale a molarilor inferiori

186.         Timpii operatori ai amputatiei radiculare la molarii inferiori sunt:

a.     sectionarea coroanei

b.     rezectia apexului

c.      extractia radacinii bolnave

d.     chiuretajul alveolei goale ramasa dupa extractia radacinii

e.     obturatia retrograda a canalului radicular

187.         In cursul amputatiei radacinii vestibulare la molarii superiori, incizia va fi:

a.     curba, la 0,5 cm de marginea gingivala

b.     in trapez, cu baza mare in sus

c.      in trapez cu baza mica in sus

d.     in "L"

e.     in "V"

188.         In pungile parodontale supracrestale insertia epiteliala:

1. nu prezinta modificari
2. este migrata coronar prin cresterea in volum a gingiei
3. este migrata apical insa osul alveolar nu prezinta rezorbtie
4. este migrata apical iar osul alveolar prezinta rezorbtie redusa de tip orizontal
5. este migrata apical iar osul alveolar prezinta rezorbtie de tip vertical

189.         Terapia  initiala in boala parodontala cuprinde:

a.     eliminarea pungilor parodontale

b.     crearea unei zone de gingie fixa keratinizata de cel putin 2mm

c.      inlaturarea factorilor iritativi si infectiosi locali

d.     restabilirea raporturilor normale de ocluzie

e.     imobilizarea dintilor

190.         Gutiera acrilica de imobilizare a dintilor:

1. este un mijloc de imobilizare provizoriu
2. asigura contacte ocluzale minime in timpul miscarilor functionale
3. este utilizata numai in timpul noptii
4. se utilizeaza perioade lungi de timp
5. respecta parodontiul marginal si spatiile interproximale

191.         Restabilirea raporturilor normale ale ocluziei dentare se realizeaza prin:

1. inlaturarea obturatiilor ocluzale inalte
2. inlaturarea obturatiilor care nu refac punctul de contact interdentar
3. obturarea corecta a cariilor de colet
4. inlaturarea coroanelor de invelis incorect adaptate cervical
5. tratament ortodontic al malpozitiilor dentare

192.         In boala parodontala, inlaturarea factorilor iritativi si infectiosi locali se realizeaza prin:

a.     detartraj minutios efectuat cu ultrasunete si instrumente manuale

b.     indepartarea lucrarilor protetice defectuoase care irita parodontiul marginal

c.      indepartarea lucrarilor protetice defectuoase care altereaza raporturile de

ocluzie si suprasolicita parodontiul

d.     corectarea malpozitiilor dentare

e.     obturarea cariilor de colet si aproximale

193.         Chiuretajul parodontal este indicat:

a.     pentru reducerea inflamtiei pungilor gingivale supraosoase

b.     curativ in parodontopatii marginale cu pungi infraosoase de 6-8mm

c.      curativ in abcesul parodontal

d.     paliativ in formele avansate de boala parodontala

e.     in recidive postoperatorii dupa alte interventii

194.         Indicatiile gingivectomiei sunt:

a.     pungi gingivale supraosoase in gingivite tartrice

b.     parodontopatii hiperplazice hidantoinice

c.      parodontopatii hiperplazice ereditare

d.     etapa preliminara a gingivoplastiei

e.     in scop protetic, pentru alungirea coroanei clinice a unor dinti

195.         Dupa gingivectomie, periajul dentar normal si utilizarea unui stimulator interdentar din cauciuc, sunt permise dupa un interval de:

1. 48 ore postoperator
2. 5-7 zile postoperator
3. 12-14 zile postoperator
4. 30-40 zile postoparator
5. este interzisa  utilizarea unui stimulator interdentar

196.         In chirurgia parodontala, operatiile cu lambou au ca scop:

a.     reechilibrarea ocluziei dentare prin eliminarea interferentelor

b.     obturarea corecta a cariilor, indeosebi a celor de colet si aproximale

c.      indepartarea tesutului patologic de la nivelul pungilor parodontale

d.     repozitionarea gingiei fixe

e.     marirea zonei de gingie fixa

197.         Aplicatiile de acid citric 1% sau EDTA pe suprafetele radiculare au ca obiective:

1. cauterizarea cementului necrotic
2. detoxifierea suprafetei radiculare
3. demineralizarea suprafetei radiculare
4. impiedicarea proliferarii tesutului de granulatie
5. acolarea mucoasei de suportul osteoradicular

198.         Chirurgia mucogingivala consta in corectarea conturului gingival prin:

a.     gingivectomie

b.     gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat lateral

c.      gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat apical

d.     gingivoplastie cu lambou pediculat deplasat coronar

e.     e gingivoplastie cu grefa de mucoasa libera

199.         Transplantul osos autolog folosit ca material de osteoplastie in boala parodontala, poate fi recoltat de la nivelul:

1. boltii palatine
2. alveolelor postextractionale recente
3. peretelui postero-extern al tuberozitatilor maxilare
4. stern
5. crestei iliace antero-superioare

200.         Urmatoarele afectiuni generale contraindica orice interventie chirurgicala  proprotetica:

1. hipertensiune arteriala
2. sindrom Sjögren
3. hemofilie
4. insuficienta renala cronica
5. alergie la procaina si antibiotice din grupa penicilinelor

201.         Urmatoarele afectiuni loco-regionale contraindica orice interventie chirurgicala  proprotetica:

1. despicatura labio-maxilo-palatina
2. macroglosia
3. stomatita aftoasa
4. eritroplazia
5. lupus eritematos cronic cutaneo-mucos

202.         Urmatoarele deficiente de parti moi ale campului protetic necesita interventii chirurgicale proprotetice:

1. prolapsul labial
2. hipertrofia plicilor sublinguale
3. hipertrofia papilelor linguale caliciforme
4. hiperplaziile epitelioconjunctive
5. papilomatoza orala

203.         Creasta gingivala balanta poate fi consecinta:

1. extractiilor laborioase cu pierdere de substanta osoasa
2. hiperplaziei glandelor salivare accesorii
3. neprotezarii indelungate a unei edentatii frontale in prezenta dintilor antagonisti
4. presiunilor inegal repartizate exercitate de o proteza incorect adaptata
5. rezorbtiei osoase asociate cu proliferarea epitelioconjunctiva sub actiunea prelungita a unei proteze instabile

204.         Frenoplastia este o interventie chirurgicala care consta in:

1. sectionarea transversala a frenului
2. sectionarea transversala a frenului si sutura perpendiculara a marginilor plagii
3. sectionarea transversala pana la periost a frenului, excizia tesutului fibrocicatriceal si sutura perpendiculara pe directia de incizie
4. delimitarea frenului prin 2 incizii eliptice, excizia lui si sutura marginilor plagii
5. excizia romboidala a frenului, afrontarea si sutura longitudinala a marginilor plagii

205.         Plastia in Z este o tehnica aplicata in chirurgia proprotetica pentru:

1. alungirea frenurilor labiale
2. alungirea bridelor vestibulare
3. excizia crestelor balante
4. excizia fibromatozelor tuberozitare descendente
5. corectarea cicatricilor retractile cutaneo-mucoase labiale

206.         In vederea extinderii suprafetei osoase acoperite cu mucoasa fixa keratinizata si cu rezilienta normala se folosesc urmatoarele tehnici chirurgicale proprotetice:

1. plastia santurilor periosoase
2. excizia zonelor de mucoasa subtire, necaptusita cu un strat suficient de tesut submucos
3. plastia frenurilor si bridelor cu insertie pe coama crestei alveolare
4. plastia submucoasa a santurilor vestibulare
5. plastia de aditie a substratului osos al crestei alveolare

207.         Metoda Kazanjian de plastie a santurilor periosoase, se realizeaza prin:

1. dezinsertia fibrelor musculare inserate aproape de coama crestei alveolare
2. aplicarea directa a mucoasei pe periost dupa decaptusirea ei prin decolarea partilor moi submucoase perimaxilare
3. deplasarea mucoasei si tesutului celular subiacent spre marginea bazilara, la mandibula sau cat mai in sus, la maxilar
4. deplasarea insertiei mucoasei mobile spre baza crestei alveolare si acoperirea periostului denudat cu transplante epidermice Ollier-Tiersch
5. decolarea mucoasei planseului oral impreuna cu muschii milohioidieni si genioglosi

208.         Interventia chirurgicala proprotetica de plastie a santurilor paralinguale se realizeaza prin:

a.     incizie pe coama crestei alveolare intre linia mediana si trigonul retromolar

b.     incizie imediat inauntrul crestei alveolare laterale

c.      coborarea planseului bucal si repozitionarea muschilor buccinatori

d.     coborarea planseului bucal si repozitionarea muschilor milohioidieni

e.     coborarea planseului bucal, alungirea frenului lingual si repozitionarea muschilor milohioidieni

209.         Plastia santurilor paralinguale dupa metoda Traunner, se realizeaza prin:

a.     inaltarea crestei alveolare prin diverse metode

b.     rezectia torusului mandibular

c.      deplasarea planseului oral spre marginea bazilara a mandibulei

d.     decolarea submucoasa a partilor moi de pe versantul lingual al crestei

e.     deplasarea spre marginea bazilara a insertiei mucoasei mobile linguale

210.         Metoda Celesnik de plastie a santurilor perituberozitare consta din:

1. incizia si decolarea partilor moi perituberozitare
2. excizia proliferarii fibromatoase tuberozitare
3. regularizarea suprafetei tuberozitatilor maxilare
4. dezinsertia fibrelor musculare pterigoidiene
5. fracturarea portiunii inferioare a aripii externe a apofizei pterigoide

211.         Interventiile chirurgicale proprotetice de plastie a santurilor periosoase au ca scop:

1. obtinerea unei latimi suficiente a zonei de mucoasa fixa pe creasta alveolara
2. eliminarea zonelor de mucoasa fixa cu circulatie deficitara, expusa tulburarilor trofice
3. distantarea structurilor mobile de creasta alveolara
4. adancirea santurilor vestibulare si linguale
5. reducerea actiunii de dislocare exercitata de frenuri si bride

212.         Examenul radiologic al maxilarelor este obligatoriu in stabilirea:

1. indicatiei operatorii de regularizare a crestei alveolare
2. raportului frenului labial superior cu spina nazala anterioara
3. formei si dimensiunii carligului apofizei pterigoide
4. formei si dimensiunii torusului maxilar
5. prezentei unor procese patologice endoosoase

213.         Proeminentele osoase ale unei creste alveolare neregulate sunt:

1. urmare a rezorbtiei osoase inegale sub actiunea unor proteze instabile
2. hiperostoze produse de presiunea prelungita a unor proteze incorect adaptate
3. consecinta solicitarilor in exces ale insertiilor pe creasta ale bridelor si frenurilor
4. urmare a repetatelor complicatii inflamatorii osteoperiostale
5. . consecinta unor extractii dentare traumatizante

214.         Alveoloprotruzia frontala maxilara apare datorita:

1. atrofiei centripete a maxilarului superior
2. devierii frontale a crestei maxilare sub actiunea presiunilor exercitate de limba
3. presiunii exercitate asupra crestei edentate frontale maxilare neprotezate de grupul dentar frontal inferior restant
4. edentatiilor terminale neprotezate
5. extractiilor traumatizante ale dintilor frontali superiori 

215.         Hiperostozele tuberozitatilor maxilare sunt:

1. proliferari fibromatoase care deformeaza tuberozitatea in sens transversal si vertical
2. hiperplazii ale fibromucoasei palatine extinse tuberozitar
3. proliferari epitelioconjunctive cu aspect balant
4. neregularitati postextractionale ale tuberozitatii maxilare
5. ingrosare masiva a intregii tuberozitati prin depunere exagerata de tesut osos

216.         Regularizarea crestei alveolare edentate urmareste:

a.   excizia zonelor ingrosate sau balante de mucoasa

b.   ameliorarea atrofiilor accentuate ale crestei alveolare

c.    eliminarea exostozelor vestibulare

d.   rezectia proeminentelor osoase cu daltita, pensa ciupitoare de os sau cu freze

e.   rezectia modelanta a torusurilor palatinale

217.         Interventiile chirurgicale de rezectie modelanta a torusurilor palatinale:

a.   se adreseaza planului osos al campului protetic maxilar

b.   urmaresc obtinerea stabilitatii protezei care ar bascula datorita prezentei torusului palatin

c.    utilizeaza incizii supraperiostice in forma de 'H' sau 'Y'

d.   implica sutura etansa pentru a preveni suprainfectia osoasa

e.   recomanda aplicarea postoperatorie a unei placi palatinale sau a vechii proteze pentru dirijarea vindecarii

218.         Torusurile mandibulare:

1. sunt formatiuni osoase situate la nivelul trigonului retromolar
2. sunt formatiuni osoase situate pe versantul lingual, in vecinatatea liniei mediane
3. sunt formatiuni osoase situate pe versantul lingual, in dreptul zonei premolar-molare
4. dau insertie muschilor genioglosi
5. dau insertie muschilor milohioidieni

219.         Prezenta torusurilor mandibulare:

1. creaza dificultati in extractia premolarilor si molarilor inferiori
2. mobilizeaza proteza datorita insertiei muschiului milohioidian
3. creaza dificultati in fonatie si deglutitie
4. se insoteste de jena dureroasa la masticatie
5. impiedica extensia protezei pana la nivelul mucoasei planseului oral

220.        Pentru a permite protezarea mobila in conditii optime, campul protetic edentat trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1. creste alveolare edentate inalte, netede si acoperite de mucoasa keratinizata
2. spina nazala anterioara apropiata de creasta si cat mai proeminenta
3. torus palatin bine exprimat
4. fibromucoasa gingivala mobila si cu rezilienta mare
5. gaurile mentoniere la distanta de coama crestei alveolare

221.         Tehnica rezectiei torusului palatin,presupune urmatoarele variante de incizii:

1. incizie in'L'pentru crearea unui lambou triunghiular
2. incizie marginala, paralela cu festonul gingival pentru crearea unui camp operator larg
3. incizie in baioneta pe bombarea maxima a formatiunii
4. doua incizii eliptice care circumscriu formatiunea
5. ncizie liniara cu cate doua incizii orizontale sau divergente de degajare la capete

222.         Rezectia apofizelor genii hipertrofiate necesita o anestezie:

1. tronculara periferica la gaura mentoniera bilateral
2. tronculara periferica la Spix bilateral 
3. tronculara periferica a nervului lingual bilateral
4. locala prin infiltratie in baraj
5. locala plexala

223.         Autotransplantul cartilaginos are urmatoarele dezavantaje:

1. nu isi pastreaza vitalitatea
2. sufera modificari structurale
3. poate fi respins datorita structurii antigenice diferite de a organismului receptor
4. se rezoarbe in proportie de peste 70%
5. se mobilizeaza de pe creasta, ingreunand protezarea

224.         Ceramohidroxilapatita este un material de aditie care poate combina cu:

1. sangele pacientului
2. ser fiziologic
3. apa distilata
4. solutie livrata, odata cu materialul, de firma producatoare
5. colagen

225.        Protezarea campului protetic, dupa o plastie de aditie a crestei alveolare cu granule de ceramohidroxilapatita, este posibila:

1. imediat postoperator
2. la 5-7 zile postoperator
3. la 2-3 saptamani postoperator
4. 4-6 saptamani postoperator
5. la 2-3 luni postoperator

226.         Osteotomia sagitala a ramului orizontal mandibular implica:

1. abord exooral
2. abord endooral
3. sectionarea orizontala a arcului mentonier intre cele doua gauri mentoniere
4. despicarea verticala a mandibulei si mobilizarea fragmentului lingual
5. aplicarea de grefe osoase spongioase in decalajul creat prin ascensionarea versantului lingual mandibular

227.        Pentru augmentarea crestei alveolare maxilare se utilizeaza urmatoarele tehnici de osteoplastie:

1. osteoplastia tip "inlay"
2. osteotomie sagitala
3. osteotomie orizontala, tip LeFort I
4. osteotomie orizontala, tip LeFort II
5. osteotomie orizontala, tip LeFort III

ANESTEZIOLOGIE

228.         Mepivacaina  se foloseste in concentratie de:

a.    1%

b.   2%

c.    3%

d.   4%

e.    5%

229.         Substantele vasoconstrictoare  au urmatoarele proprietati:

a.     scad irigarea in teritoriul anesteziat

b.     cresc absorbtia anestezicului local in sange

c.      scad efectele toxice ale A.L.

d.     cresc puterea anestezica a A.L.

e.     scad timpul de inductie al A.L.

230.         Xilina :

a.     are puterea anestezica de doua ori mai mare decit procaina;

b.     are puterea anestezica de patru ori mai mare decit procaina;

c.      este de doua ori mai toxica decit procaina

d.     este de patru ori mai toxica decit procaina;

e.     este la fel de toxica cum este si procaina;

231.         Contraindicatiile administrarii xilinei cu adrenalina :

1. insuficienta coronariana;
2. hipotensiune arteriala;
3. tireotoxicoza;
4. tahicardie paroxistica;
5. diabet decompensat;

232.        Concentratia de bupivacaina utilizata in stomatologie si chirurgia orala si maxilo-faciala este:

1. sol.0,5%;
2. sol.1%;
3. sol.2%;
4. sol.0,25%;
5. sol.4%;

233.        Articaina se utilizeaza in stomatologie si chirurgia orala si maxilo-faciala in concentratie de :

1. 0,5%;
2. 1%;
3. 2%;
4. 4%;
5. 6%;

234.        In stomatologie si chirurgia orala si maxilo-faciala, adrenalina adaugata anestezicului local injectabil, se foloseste in urmatoarele concentratii:

1. 1:250 000;
2. 1:200 000;
3. 1:150 000;
4. 1:100 000;
5. 1:80 000;

235.         Adrenalina actioneaza direct asupra inimii, producind:

1. cresterea presiunii sistolice si diastolice;
2. scaderea randamentului cardiac;
3. scaderea fortei de contractie;
4. cresterea frecventei cardiace;
5. scaderea consumului de O2 miocardic;

236.         Noradrenalina :

1. este un eficient vasoconstrictor periferic;
2. este un eficient dilatator al vaselor organelor interne;
3. este un vasodilatator coronarian;
4. influenteaza circulatia generala;
5. nu modifica ritmul cardiac;

237.         Reperele osoase ale gaurii suborbitare:

1. la 4mm sub marginea inferioara a orbitei;
2. la 12mm sub marginea inferioara a orbitei;
3. la 6-10mm sub marginea inferioara a orbitei;
4. la unirea 1/3 externe cu cele 2/3 interne a marginii inferioare a orbitei;
5. pe linia verticala ce trece prin gaura supraorbitara, mentoniera si suborbitara;

238.         Reperele pentru anestezia tronculara periferica a nervului suborbitar, pe cale exoorala, sunt:

1. santul nazo-genian;
2. marginea inferioara a orbitei;
3. aripa nazala;
4. spina nazala anterioara
5. linia orizontala tragus-aripa nazala;

239.         Reperele pentru anestezia tronculara periferica a nervului suborbitar, pe cale endoorala, sunt:

1. frenul buzei superioare
2. fornixul vestibular superior;
3. premolarul 2 superior;
4. marginea inferioara o orbitei;
5. caninul;

240.         Locul de intepatura in anestezia tronculara periferica la gaura suborbitara pe cale endoorala este:

1. in fornixul vestibular superior;
2. in mucoasa mobila;
3. in dreptul premolarului 2 superior;
4. in fosa canina;
5. deasupra si putin inapoia apexului caninului;

241.         Locul de intepatura in anestezia tronculara periferica la gaura suborbitara, pe cale exoorala, este:

1. inferior si medial de orificiul infraorbitar;
2. in dreptul aripii nazale;
3. la 2cm in afara aripii nazale;
4. la 0,5-1cm in afara santului nazo-genian;
5. direct in dreptul gaurii suborbitare;

242.         Directia acului in anestezia tronculara periferica la gaura suborbitara, este :

1. in sus, inapoi si inauntru;
2. in sus, inapoi si inafara;*
3. in sus, inauntru si orizontal;
4. in jos, inauntru si inapoi;
5. in sus, orizontal si inapoi;

243.         Hematomul retrotuberozitar, care deformeaza obrazul, se produce in timpul anesteziei la tuberozitate:

1. cind se folosesc ace groase;
2. cind acul se indeparteaza de os -;
3. cind se folosesc ace scurte;
4. cind anestezicul se injecteaza rapid;
5. cind se injecteaza o cantitate mai mare de anestezic

244.         Repere endoorale pentru anestezia la tuberozitate sunt:

1. creasta zigomato-alveolara;
2. fornixul superior;
3. molarul 3 superior la adult si molarul 2 la copii;
4. molarul 2 superior la adult si molarul 1 la copii;
5. premolarul 2;

245.         Locul de intepatura in anestezia tronculara periferica la tuberozitate:

1. in fornixul vestibular postero-superior;
2. in dreptul radacinii meziale a molarului 3 superior;
3. in dreptul radacinii meziale a molarului 2 superior;
4. inapoia crestei zigomato-alveolare;
5. in dreptul crestei zigomato-alveolare;

246.         Directia acului in anestezia tronculara periferica la tuberozitate(endooral):

1. in sus, inapoi si inafara;
2. in sus, inapoi si inauntru;
3. in sus, inapoi si apoi orizontal;
4. in jos, inapoi si inauntru;
5. in sus, inauntru si apoi orizontal;

247.         Masuri de siguranta pentru a nu se produce hematom in anestezia la tuberozitate :

1. avansarea in profunzime a acului sa se faca rapid;
2. avansarea in profunzime a acului sa se faca lent;
3. sa evitam contactul cu tuberozitatea;
4. sa pastram permanent contactul cu tuberozitatea;
5. sa patrundem cu acul cit mai profund posibil;

248.         Locul de intepatura pentru anestezia tronculara periferica la gaura palatina posterioara:

1. in santul palatinal la 5mm de marginea crestei alveolare;
2. in dreptul molarului 2 superior;
3. in santul palatinal la 1cm de marginea crestei alveolare;
4. in dreptul premolarului 2 superior;
5. in locul unde mucoasa se infunda in pilnie;

249.         Reperele gaurii incisive:

1. la 1,5cm inapoia si deasupra festonului gingival;
2. la 1cm inapoia si deasupra marginii crestei alveolare frontale;
3. la 10mm inapoia si deasupra festonului gingival;
4. la 8mm de coletul incisivilor centrali;
5. pe linia mediana palatina in portiunea sa anterioara, fiind acoperita de papila incisiva;

250.         Zone anesteziate in anestezia tronculara periferica la Spix:

1. dintii mandibulari pina la linia mediana;
2. corpul mandibulei si portiunea inferioara a ramurii ascendente;
3. cele 2/3 anterioare ale limbii;
4. mucoperiostul vestibular in dreptul molarilor inferiori
5. tesuturile moi linguale si periostul fetei interne a ramurii orizontale a mandibulei;

251.         Reperele gaurii mandibulare:

1. se afla in centrul fetei interne a ramurii ascendente a mandibulei;
2. la unirea 1/3 anterioare cu cele 2/3 posterioare a fetei interne a ramurii ascendente a mandibulei;
3. la mijlocul distantei dintre incizura sigmoida si marginea inferioara a mandibulei;
4. pe aceeasi linie orizontala cu planul de ocluzie al molarilor inferiori;
5. la 2cm sub planul de ocluzie al molarilor inferiori;

252.         Repere pentru anestezia tronculara periferica la Spix pe cale endoorala:

1. ligamentul pterigo-mandibular;
2. creasta temporala mandibulara;
3. linia oblica externa;
4. marginea anterioara a ramurii ascendente a mandibulei;
5. planul de ocluzie al molarilor inferiori;

253.         Locul de intepatura in anestezia tronculara periferica la Spix, pe cale endoorala:

1. la nivelul planului de ocluzie al molarilor inferiori;
2. inauntrul crestei temporale a mandibulei;
3. in afara plicii pterigomandibulare;
4. la 1cm deasupra planului de ocluzie molar inferior;
5. in trigonul retromolar;

254.         Repere pentru anestezia exobucala-pe cale submandibulara- a nervului dentar inferior:

1. gonionul;
2. incizura sigmoida;
3. marginea posterioara a ramuri ascendente;
4. tuberculul mandibular;
5. marginea inferioara a ramurii orizontale mandibulare;

255.         Directia si orientarea seringii si acului in anestezia clasica tronculara periferica la Spix pe cale endobucala:

1. orizontala;
2. oblica;
3. inapoi;
4. inauntru;
5. in afara;

256.         Reperele gaurii mentoniere la dentati:

1. pe verticala ce uneste gaura supraorbitara, suborbitara si mentoniera;
2. pe fata antero-externa a ramurii orizontale a mandibulei;
3. la mijlocul distantei dintre marginea superioara a crestei alveolare si marginea inferioara a mandibulei;
4. intre radacinile molarilor inferiori;
5. deasupra portiunii incipiente a liniei oblice externe;

257.         Reperele gaurii mentoniere la edentati:

1. datorita atrofiei crestei alveolare, gaura mentoniere va fi mai apropiata de bazilara;
2. pe verticala ce uneste gaura supraorbitara, suborbitara si mentoniera;
3. va fi mai apropiata de creasta alveolara;
4. se poate afla chiar pe creasta alveolara;
5. pe verticala ce trece prin comisura bucala;

258.         Repere pentru anestezia tronculara periferica la gaura mentoniera pe cale endobucala:

1. premolarul 2 inferior;
2. molarul 1 inferior;
3. fornixul vestibular inferior;
4. reperele gaurii mentoniere;
5. mucoasa mobila;

259.         Locul de intepatura in anestezia tronculara a nervului mentonier pe cale endobucala:

1. in fundul de sac vestibular inferior;
2. in fata gaurii mentoniere;
3. in mucoasa mobila;
4. in dreptul molarului 2 inferior;
5. in dreptul radacinii meziale a molarului 1 inferior;

260.         Locul de intepatura in anestezia tronculara a nervului mentonier pe cale exobucala:

1. inapoia gaurii mentoniere;
2. deasupra gaurii mentoniere;
3. deasupra comisurii bucale;
4. inapoia comisurii bucale;
5. in dreptul comisurii bucale;

261.         Locul de intepatura in anestezia tronculara a nervului lingual pe cale endobucala:

1. in santul mandibulo-lingual;
2. la jumatatea distantei dintre festonul gingival si baza limbii;
3. in dreptul premolarului 2 inferior;
4. inaintea si inauntru unghiului intern al mandibulei;
5. in dreptul molarului 3 inferior;

262.         Repere de anestezie a nervului lingual in tehnica Dan Theodorescu:

1. santul paralingual;
2. molarul 2 inferior;
3. versantul intern osos al ramurii orizontale mandibulare;
4. caninul inferior;
5. premolarul 2 inferior;

263.         Locul de intepatura in anestezia tronculara a nervului bucal, pe cale endobucala:

1. la baza apofizei coronoide;
2. distal de ultimul molar;
3. bucal de ultimul molar;
4. la 5mm inapoia si sub orificiul canalului Stenon;
5. la intersectia planului ocluzal superior cu marginea anterioara a ramurii ascendente;

264.         locul de intepatura in anestezia nervului maseterin pe cale exobucala:

1. sub marginea inferioara a arcadei temporo-zigomatice;
2. in incizura sigmoida;
3. inapoia tuberculului zigomatic anterior;
4. inaintea marginii anterioare a muschiului maseter;
5. inaintea tragusului;

265.         Semne clinice in pareza faciala periferica postanestezica:

1. inocluzie palpebrala;
2. tulburari de vedere;
3. caderea comisurii bucale;
4. tulburari fonetice;
5. disparitia miscarilor mimice;

266.         In situatia cind se depaseste marginea posterioara a ramurii ascendente, in anestezia clasica la Spix:

1. anestezia nu se instaleaza;
2. poate fi intepata artera carotida externa;
3. poate fi intepata artera maxilara interna;
4. apare pareza faciala;
5. anestezia se instaleaza;

267.         Anestezia intrapapilara, avantaje:

1. necesita doza mica de anestezic local;
2. instalare rapida a anesteziei;
3. anesteziaza buza, limba si partile moi;
4. foarte putin traumatica;
5. evita pungile infectate;

268.         Locul de intepatura in anestezia plexala vestibulara:

1. la distanta de dintele pe care se intervine chirurgical;
2. sub gingia aderenta;
3. supraperiostal;
4. in dreptul apexului dintelui respectiv;
5. in fundul de sant vestibular;

269.         Locul de intepatura in anestezia tronculara periferica la Spix pe cale exobucala submandibulara:

1. la 1cm de marginea posterioara a ramurii ascendente a mandibulei;
2. la 1,5cm de marginea posterioara a ramuri ascendente a mandibulei;
3. la 1,5cm de gonion;
4. tangent sub marginea inferioara a mandibulei;
5. la marginea anterioara a muschiului maseter;

270.         Cauzele durerii la injectie sunt:

1. folosirea acelor groase;
2. injectarea lenta a solutiei anestezice;
3. inteparea trunchiului nervos;
4. distensia brutala a tesuturilor;
5. dilacerarea tesuturilor cind injectarea se face sub presiune si solutia este in cantitate mare;

271.         Profilaxia trismusului postanestezic:

1. dezinfectia prealabila cu o solutie antiseptica a locului in care se face intepatura pentru anestezie;
2. se pot efectua mai multe intepaturi cu acelasi ac de seringa;
3. folosirea acelor subtiri, sterile, de unica folosinta;
4. folosirea unei cantitati minim necesara de solutie anestezica pentru o buna anestezie;
5. practicarea unei tehnici atraumatice a injectiei;

272.         Afectiuni care impun abstentie de la anestezia loco-regionala si aminarea interventiei pina cind procesele patologice respective sunt investigate cu luarea masurilor ce se impun, sunt:

1. insuficienta hepatica;
2. insuficienta renala;
3. hipotensiunea arteriala;
4. afectiuni hemoragipare(coagulopatii,etc.);
5. cardiopatii decompensate;

273.         Anestezia plexala, indicatii:

1. interventii de chirurgie parodontala;
2. pulpectomii vitale;
3. extractii dentare;
4. rezectii apicale;
5. plastii intinse de mucoasa sau os;

274.         Pentru a se preveni ruperea acelor de seringa se recomanda:

1. folosirea acelor de buna calitate si de dimensiuni potrivite;
2. acul se introduce lent, progresiv in profunzimea tesuturilor;
3. schimbarea directiei acului in timpul introducerii lui in tesuturi se va face prin manopere blinde si mici tatonari;
4. acul va fi introdus in totalitate pina la ambou in tesuturi;
5. in timpul injectarii pacientul nu va deschide gura brusc, pentru a nu pune tesuturile moi in tensiune;

275.         Durata anesteziei locale depinde de:

1. concentratia solutiei anestezice;
2. cantitatea de solutie anestezica;
3. prezenta vasoconstrictorului in AL;
4. rata metabolismului anestezicelor locale in tesuturi;
5. punctia intravasculara produce analgezie ineficienta;

276.         Din plexul nervos dentar superior, pornesc mai multe filete nervoase care se distribuie la:

1. dinti;
2. fibromucoasa palatina;
3. osul alveolar;
4. mucoasa vestibulara;
5. ligamentul alveolo-dentar;

277.         Din plexul nervos dentar inferior pornesc filete nervoase:

1. pulpare;
2. osoase;
3. gingivale;
4. linguale;
5. planseu bucal;

278.         Pe toata perioada instalarii anesteziei locale, pacientul trebuie supravegheat indeaproape privind:

1. culoarea tegumentelor fetei;
2. pulsul;
3. transpiratii;
4. sete de aer;
5. palpitatii;

279.         Inconvenientele anesteziei locale prin refrigeratie:

1. racirea brusca a tesuturilor;
2. intareste tesuturile facind dificile inciziile;
3. in anestezii prelungite produce necroze;
4. proiectarea pe dintii cu carii provoaca dureri mari;
5. nu da o buna anestezie de suprafata;

280.         Xilina are urmatoarele caracteristici farmacologice :

1. actiune anestezica de 3-4 ori mai slaba decit a Procainei;
2. actiune de 3-4 ori mai puternica decit a Novocainei;
3. instalarea anesteziei se face mult mai rapid decit in cazul Procainei;
4. are o toxicitate de doua ori mai mare decit Novocaina;
5. nu da reactii alergice.

281.         Concentratiile de Xilina utilizate in stomatologie sint :

1. 0,5%;
2. 1%;
3. 2%;
4. 3%;
5. 4%.

282.         Cantitatile de Adrenalina sau Noradrenalina ce se adauga solutiilor anestezice de Xilina sint :

1. 1/50 000;
2. 1/80 000;
3. 1/100 000;
4. 1/150 000;
5. mai mici decit in cazul utilizarii Procainei.

283.         Mepivacaina are urmatoarele actiuni :

1. toxicitate mare in comparatie cu Xilina;
2. inductie slaba, anestezia fiind superficiala;
3. inductie buna, profunzimea anesteziei fiind atinsa rapid;
4. vasodilatatoare slaba;
5. vasoconstrictoare.

284.         Actiunile substantelor adjuvante ale anestezicelor loco-regionale sint:

1. prelungesc durata anesteziei;
2. grabesc instalarea anesteziei;
3. potenteaza actiunea anestezicului;
4. combat efectele toxialergice ale anestezicului;
5. intirzie metabolizarea anestezicelor.

285.         Printre substantele adjuvante ale anestezicelor loco-regionale se numara:

1. Adrenalina;
2. Epinefrina;
3. Norepinefrina;
4. Corbasilul;
5. Hialuronidaza.

286.         Concentratia de Adrenalina pentru anestezicele de suprafata este :

1. 1/40 000;
2. 1/50 000;
3. 1/80 000;
4. 1/100 000;
5. 1/120 000.

287.         Actiunile fiziologice ale Adrenalinei sint :

1. vasoconstrictie;
2. vasodilatatie;
3. hipertensiune pasagera;
4. hipotensiune;
5. neutralizeaza fenomenele de tip alergic.

288.         Avantajele asocierii Hialuronidazei la anestezicele loco-regionale sint:

1. favorizeaza instalarea rapida a anesteziei;
2. teritoriul anesteziat este mai extins;
3. nu da fenomene locale de tip tumefactie, edem, dureri remanente;
4. ajuta penetrarea anestezicului chiar transosos;
5. diminua riscul difuzarii infectiilor.

289.         In cazul anesteziei nervilor alveolari supero-posteriori('la tuberozitate') se pot produce urmatoarele accidente :

1. aparitia unui hematom prin inteparea plexului venos pterigoidian;
2. ruperea acului;
3. lezarea filetelor nervului facial;
4. decolarea brutala sub presiune a mucoasei, cu risc de necroza;
5. injectarea substantei anestezice intr-un vas din plexul pterigoidian, cu antrenarea anestezicului in circulatie, producind paloare, lipotimii.

290.         Printre accidentele si complicatiile anesteziei la spina Spix se numara :

1. inteparea nervului dentar inferior(in timpul patrunderii cu acul in spatiul pterigomandibular);
2. paloare, lipotimie si palpitatii, prin introducerea anestezicului in torentul sanguin;
3. patrunderea in peretele faringelui;*
4. senzatia de amorteala a urechii extere(in cazul punctiei anestezice facute prea sus, aproape de incizura sigmoida);
5. ruperea acului;

291.         Esecurile anesteziei la spina Spix se datoreaza:

1. depunerii anestezicului prea jos fata de trunchiul nervos;
2. depunerii anestezicului retromandibular;
3. depunerii anestezicului chiar deasupra spinei Spix;
4. depunerii anestezicului anterior, in trigonul retromolar;
5. inervatiei accesorii a dintilor mandibulari din regiunea frontala;

292.         Manifestarile clinice in cazul accidentelor alergice la anesteicele locale sint :

1. urticarie;
2. febra;
3. dermatita;
4. anafilaxia;
5. fotosensibilitatea;

293.         Printre semnele clinice ale socului anafilactic se numara :

1. stare de rau;
2. prurit intens;
3. dispnee;
4. cianoza mucoaselor si unghiilor;
5. bradicardie;

294.         In cazul aparitiei edemului laringian, ca o complicatie a anesteziei loco-regionale se vor lua urmatoarele masuri :

1. pacientul este culcat in decubit lateral;
2. pacientul este culcat in decubit dorsal, cu picioarele flectate sau ridicate;
3. se administreaza adrenalina 0,3ml sol. 1%, i.m. sau i.v.;
4. se administreaza adrenalina 0,3ml sol. 1 o/oo, i.m. sau i.v.;
5. se mentin caile aeriene libere;

295.         Printre semnele clinice ale astmului bronsic, ca raspuns alergic clasic respirator la anestezia loco-regionala, se numara si:

1. bronhosapasmul;
2. dispnee;
3. cianoza;
4. transpiratii, paloare;
5. anxietate;

296.         In anesteziile nervului mandibular la copii se va tine seama de urmatoarele particularitati anatomice locale:

1. ramul ascendent al mandibulei este mult mai scurt in raport cu corpul mandibulei;
2. unghiul mandibulei este mai deschis;
3. inaltimea ramului orizontal este mai redusa;
4. ramul orizontal este mai inalt;
5. apofiza coronoida este de dimensiuni mai reduse, incizura sigmoida fiind accentuata;

297.         La pacientii virstnici particularitatile anesteziei locale sint reprezentate de :

1. anestezicele loco-regionale se vor utiliza in cantitati mai mari si concentratii mai reduse;
2. anestezicele loco-regionale se vor utiliza in doze mai reduse;
3. concentratiile anestezicelor loco-regionale vor fi mai scazute;
4. vasoconstrictoarele se vor utiliza numai la bolnavii din grupa a doua de risc;
5. daca se impune repetarea anesteziei locale, se indica reducerea concentratiei vasoconstrictorului;