Candidoza

CANDIDOZA

Candidoza in primele 4 saptamani de viata este de obicei benigna si localizata de regula in cavitatea bucala sau in zona de deasupra. Daca bacteriile vaginale materne sunt luate in timpul nasterii, copilul poate manifesta leziuni simptomatice la nivelul gurii sau devine un agent microbian intestinal. Contaminarea fecala e de obicei sursa organismelor in dermatita candidozica. Leziuniile aftoase sunt detectabile ca niste depozite alb-cremoase fiind friabile pe mucoasa bucala, gingii, palat si limba. Leziuniile cutanate timpurii contin papule eritematoase si pustule vezicoase care devin confluente, formand o dermatita solzoasa, umeda, eroziva inconjurata de pustule satelite.

Rareori candidoza cutanata poate fi congenitala ca rezultat al ascensionarii infectiei din focarul vaginal sau cervical. Factorii de risc pentru acest tip de candidoza includ un corp strain in zona uterului sau cervixului, nasterea prematura si o candidoza vaginala in antecedente. Copiii afectati au de obicei o eruptie extinsa, pustule pe palme si talpi, ocazional distrofii ale unghiilor. Pustulele distinctive alb-galbui de pe cordonul ombilical si placenta reprezinta granuloame de candida; C. albicans poate fi reliefata printr-un examen histologic al acestor tesuturi si e recoltata din lichidul amniotic.

Cu toate acestea infectia cu candida este localizata pe piele, copiii ce cantaresc mai putin de 1500 de grame prezinta deasemenea un risc de infectare sistemica. O data cu greutatea de sub 1500 de grame mai intervin si alti factori de risc ce determina diseminarea candidei acestia fiind: amplasarea de cateter, terapia respiratorie, utilizarea antibioticelor si nutritia parenterala.

In formele candidozice mucocutanate si granulomatoase cronice,  scalpul, buzele, mainiile si unghiile pot fi amplasate ca si formatiuni solzoase cronice sau leziuni conglomerate. Aceste doua forme de infectii se asociaza adesea cu un raspuns imun deficitar, multiple endocrinopatii sau ambele.

Diagnosticul se pune pe baza identificarii bulbiilor din sporii fungici pe coloratia Gram sau a sporiilor si pseudohifelor de pe un preparat de hidroxid de potasiu.

a)prescripția multiplicata sau dispersata (Prescriptio multiplicata)

- prevede cantitatea care trebuie luata pentru doza unitara, precum și numarul total de doze. In acest caz ordonanta medicala multilicata se specifica cu termenul latin "Dentur tales doses"(Da doze asemanatoare)

b)forma divizata (Prescriptio divizate) - prevede cantitatea totala a fiecarui component și numarul de doze la care trebuie impartit amestecul. Pe reteta medicul va specifica: "Doses aequales"(Imparte in parti egale).

2.1 Reguli practice la prepararea pulberilor compuse

Substantele, inainte de pulverizare, se usuca in functie de proprietatiile lor fizico-chimice. Substanțele higroscopice se usuca și dupa pulverizare pentru a indeparta umiditatea fixata in timpul pulverizarii. Fiecare component se pulverizeaza separat și se trece prin sita prescrisa. Componentele se amesteca in ordinea crescanda a cantitatiilor și in ordinea descrescanda a densitațiilor. Substanțele moi se pluverizeaza cu ajutorul unei substanțe de consistența tare. Substanțele higroscopice sau eflorescente se amesteca prealabil cu substanțe absorbante. Daca in compozitia pulberilor compuse intra și o cantitate de lichid, atunci acesta va fi amestecat fie cu lactoza, zaharoza, etc., fie cu puțina pulbere și apoi se va adauga treptat restul pulberilor.

Daca prescripția pulberii compuse conține și o substanta grasa sau de consistența moale, atunci se va dizolva intr-o cantitate minima de solvent volatil și se va amesteca cu mici portiuni de pulbere, pana cand solventul se evapora.

Daca unul din componente are punctul de topire foarte scazuta, el se va topi in mojarul incalzit și se va amesteca cu mici portiuni de pulbere.

Daca se prescrie in pulberea compusa o cantitate prea mare de tinctura (peste 10%) sau extract fluid (peste 30%) atunci acestea se vor amesteca cu unul din componentele termostabile sau cu un excipient absorbant și se va evapora solventul.

Uleiul volatil se incorporeaza fie prin triturare cu unul din componente, fie cu ajutorul zaharului, cand se prepara așa numite oleozaharuri sau elasozaharuri.

Pulberile destinate a fi aplicate pe pielea sugariilor sau pe plagi, trebuie sa fie strerilizate.

Daca in componenta pulberilor sunt prescrise substante in cantitați mai mici care nu se pot cantari cu

Tratamentul depinde de extinderea afectiunii. Agentii topici antifungici din grupul imidazol sunt cele mai eficace pentru limitarea bolii la nivelul pielii. Administrarea sistemica de amfotrecin B, 5-fluorocistozina, sau un imidazol ar trebui sa fie indeajuns pentru pacientii cu diseminari ale bolii. Fluconazolul sau itraconazolul pentru candidoza diseminata la nou-nascutul cu o greutate scazuta la nastere poate deveni  o alternativa la administrarea sistemica a amfotrecinului B si a 5-fluorocistozina.