BatraneȚea - varsta a iii-a

BATRANEȚEA

VARSTA A III-A

Preocuparile sunt foarte vechi pentru acest stadiu. Ele aveau in vedere intarzierea fenomenului de imbatranire sau sustinerea persoanelor din aceasta etapa sau asigurarea conditiilor materiale.

Cercetarile de baza s-au accentuat din 1945. In 1950, a avut loc primul congres dedicat acestei varste. Apoi s-au infiintat institute speciale. Maniera de abordare este interdisciplinara, iar psihologia batranetii (psihogerontologia) isi are propria contributie. Preocuparile s-au intensificat dupa cel de-al doilea razboi mondial, datorita progresului stiintei.

A crescut si longevitatea:

Intai la barbati pana la 70 de ani, iar la femei pana la 75;

Apoi la barbati pana la 80-85 de ani, iar la femei pana la 90 de ani.

Acest stadiu incepe cu varsta de 65 de ani. Cuprinde urmatoarele substadii:

65 - 70 de ani: este de trecere

o      Capacitatile fizice si psihice, chiar daca au anumite scaderi, inca se desfasoara la parametrii buni, satisfacatori, astfel incat pot fi valorizate.

70 -80 de ani: prima batranete

o      Capacitatile fizice si psihice scad sesizabil.

o      Relatiile sociale sunt mai restranse.

o      Se simplifica desfasurarea vietii.

o      Se iveste necesitatea unui anumit sprijin.

80-90 de ani: a doua batranete

o      Scad evident capacitatile fizice si psihice.

o      Se instaleaza dependenta de altii.

o      Exista o tensionare legata de sfarsitul vietii.

De la 90 de ani: marea batranete.

Angajarea in activitati intelectuale si initiativele personale constituie un factor de longevitate.

In SUA, perioadele sunt:

65-75: batranul tanar,

Mai mult decat 75 de ani, batran.

75% dintre persoanele cu varsta mai mare de 60 de ani nu recunosc ca sunt batrane.

Exista o imagine pozitiva asupra batranetii, care reprezinta: intelepciune, blandete, rabdare, judecata morala.

Dar exista si o imagine negativa, din cauza caracteristicilor afectivitatii: incapatanare, neincredere, anxietate exagerata legata de sanatate, depresie; batranul considera ca ceilalti nu-i dau atentie, nu mai iau in considerare propriile nevoi, devin dependenti si necesita eforturi speciale de ingrijire.

Schimbarile de ordin biologic se constituie adesea in dificultati. Ele cuprind toate aparatele si sistemele organismului.

Sistemul osos:

Rarefierea tesutului (fragilitate deosebita a oaselor, nesolutionarea sau intarzierea refacerii dupa fracturi),

Tasarea coloanei, care determina scaderea inaltimii,

Articulatiile sunt afectate in sensul scaderii mobilitatii,

Apar imbolnaviri (osteoporoza).

Sistemul muscular:

Scade consistenta proteica si forta de contractie,

Muschii se scurteaza, creand aspectul de garbovire,

Scade tonusul muschilor cu reglare involuntara, ai aparatului respirator si digestiv, ceea ce conduce la perturbari ale functiilor.

Aparatul digestiv:

Scaderea secretiei gastrice, salivare, reducere a functionarii pancreasului,

Ficatul functioneaza bine mai multa vreme.

Peristaltismul intestinal e scazut, ceea ce genereaza dificultati de evacuare.

Aparatul respirator:

Respiratia este mai superficiala, exista aer rezidual ceea ce genereaza vulnerabilitatea la imbolnavire.

Aparatul circulator:

Colesterolul si tensiunea arteriala sunt mai mari,

Apar imbolnaviri ale inimii.

Sistemul endocrin:

Scade activitatea tiroidei,

Se amplifica activitatea glandelor suprarenale care nu mai sunt bine reglate si de aici rezulta tensiunea arteriala mare si oscilatii ce depasesc limitele de siguranta.

Sistemul nervos:

Pierdere de neuroni,

Scadere a greutatii creierului (1250 g la barbati, 1125 g la femei),

Aplatizarea circumvolutiunilor,

Insuficienta oxigenare si alimentare cu substante nutritive,

Cresterea latentei la stimuli (batranii par a avea cu totii temperament flegmatic).

Alura generala:

garbovire,

mers greoi, incet,

se accentueaza anumite aspecte ale fizionomiei (incaruntire, riduri, depigmentarea pielii, accentuarea trasaturilor),

ingrosarea taliei.

Regimul de viata este caracterizat de:

Dificultati de somn, chiar insomnii, somnul paradoxal (cu substadii care faciliteaza prelucrarea informatiei) scade pana la jumatate in comparatie cu durata lui din tinerete,

Scadere a apetitului, dificultati de digestie, regim alimentar cu fructe, proteine usoare si minerale,

Echilibru intre activitate si odihna care implica relaxarea si nu somnul.

Modalitatile senzorial- perceptive

Sensibilitatea vizuala:

Cresterea pragurilor senzoriale si a pragului la luminozitate (de 3 ori mai mare la 75 de ani decat in tinerete),

Scade capacitatea de adaptare a cristalinului si convergenta axelor oculare care conduc la reducerea campului vizual (la 70 de ani se inregistreaza o imbunatatire inexplicabila)

Descreste capacitatea de diferentiere din cadrul spectrului cromatic ce tinde spre galben in a doua imbatranire (ingalbenire),

Mobilitatea oculara este inca buna.

Senzatiile auditive:

Scaderea sensibilitatii pentru inaltime

A capacitatii de diferentiere a sunetelor verbale,

Surditate psihica: se percep structurile verbale dar nu se intelege sensul,

Sensibilitate la zgomote.

Sensibilitate tactila: este in scadere.

Acele modalitati utilizate in activitatea profesionala care inca sunt implicate si activitatea practica pot pastra parametrii convenabili.

Kinestezia:

Scade viteze, coordonarea, forta miscarilor, dar si finetea lor.

PROCESE PSIHICE COMPLEXE

Memoria

Memoria de foarte scurta durata se pastreaza la nivel satisfacator pana in a doua batranete.

MSD continua sa scada, dar scaderea este mica in substadiul de trecere in prima batranete. Este un fapt remarcat si de cei din jur, care se accentueaza dupa a doua batranete.

MLD mai conserva inca experienta anterioara.

Se remarca fenomenul de reminiscenta: uita evenimente recente, dar si le reamintesc pe cele din tinerete si din copilarie cu amanunte, iar in ce priveste alte evenimente fara semnificatie personala, fac multe confuzii.

Inmagazinarea, pastrarea si promptitudinea actualizarii scad (hipomnezie): batranul observa ceea ce se intampla si nu se mai implica, este mai putin comunicativ in batranetea inaintata.

Testarea cognitiva repetata este o strategie diagnostica esentiala pentru a masura schimbarile odata cu timpul la nivelul cognitiei la oamenii cu diverse probleme de memorie.

Formele alternative pot indeparta efectele date de practica, acestea putand mima imbunatatiri ale cognitiei.

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

Cunje si colegii (2007) au evaluat forme alternative ale sarcinilor de fluenta verbala si memorie logica (amintirea unor paragrafe) pentru a identifica echivalenta lor in utilizarea clinica.

Participantii (cu varsta mai mare de 55 de ani, media 75, 65% femei) cu disfunctii cognitive usoare (MCI) si dementa au fost recrutati din cinci clinici de memorie in ambulatoriu si un azil.

Cei cu functionare cognitiva normala (NC) au fost recrutati dintre membrii familiei si prieteni.

Au fost folosite categorii de fluenta verbala de:

animale,

orase,

fructe si legume,

prenume.

Scorurile au fost calculate pentru 0-30 secunde, 31-60 secunde si erorile.

Pentru sarcina de memorie logica, participantilor li s-au citit trei paragrafe diferite si apoi li s-a cerut sa-si aminteasca povestea.

S-au inregistrat scorurile la amintire imediata si intarziata.

S-au administrat Standardized Mini-mental State Examination, AB Cognitive Screen si Geriatric Depression Scale de 15 puncte ca parte a evaluarii.

Rezultate:

Au fost 46 de participanti NC, 45 cu MCI si 55 cu dementa.

Pentru fluenta verbala, numarul mediu de animale, orase, nume sau fructe si legume numite in 60 de secunde nu a prezentat diferente semnificative in interiorul fiecarui grup cognitiv.

Prenumele au constituit o categorie mai usoara decat celelalte: NC a numit 16,9 - 20,3 itemi, MCI a numit 11,6 - 14,4 itemi si cei cu  dementa 11,4 itemi.

Numarul mediu de itemi amintiti imediat la memoria logica nu a fost semnificativ diferit intre cele trei grupuri.

Sarcina de fluenta verbala (in 60 de secunde) si memoria logica imediata au fost foarte sensibile la diferentele intre NC si MCI (ariile sub curba au fost 0,87 si, respectiv, 0,76).

Concluzii:

Formele alternative permit testarea seriala fara tendinte datorate invatarii.

Sarcinile de fluenta verbala si memorie logica sunt sensibile la schimbarile cognitive timpurii.

Se recomanda, pentru fluenta verbala, perioada de 60 de secunde care este mai sensibila decat cea la 30 de secunde.

Reactualizarea imediata distinge mai bine intre NC si MCI decat reactualizarea intarziata.

Asocierea dintre disfunctiile (inadaptarile) subiective ale memoriei (subjective memory impairment, SMI) si performantele cognitive la subiectii sanatosi in varsta este slaba din cauza unor variabile, ca depresia, care intervin intre ele. Totusi, SMI sunt si un predictor important in ce priveste instalarea ulterioara a dementei.

Astfel, este nevoie sa se clarifice subtipurile SMI care in mod special relationeaza cu performantele scazute ale memoriei si pot reprezenta stadii de risc pentru declinul cognitiv. Jessen si colegii (2007) au realizat un studiu pe 2389 de subiecti fara disfunctii (inadaptari) care au fost recrutati din Studiul German asupra Imbatranirii, Cognitiei si Dementei la Pacientii din Primary Care (AgeCoDe) ca parte a Retelei Germane de Competenta in Dementa. Subiectii au fost cu varsta intre 75 si 89 de ani, fara dementa, dar care au avut contact cu un practician generalist prezentandu-se la cabinet si nu necesitand consult la domiciliu (deci care nu sufereau de boli grave).

Rezultate:

Au fost identificati clusterii SMI (inadaptari subiective ale memoriei) conform cu tiparele de raspuns la intrebarile SMI.

Au fost identificati trei astfel de clusteri.

Clusterul 1 a continut subiecti fara plangeri referitoare la propria memorie.

Al 2-lea cluster a continut subiecti cu plangeri generale legate de memorie, dar in principal fara plangeri legate de memorie in ce priveste sarcinile de memorie din viata de zi cu zi.

Al 3-lea cluster a continut subiecti cu plangeri legate de memoria generala si plangeri legate de memorie in ce priveste sarcinile de memorie zilnice.

Simptomele depresive, ca factor discriminant de prim nivel, au facut distinctia intre clusterii 1 si 2 versus clusterul 3.

La subiectii cu putine simptome depresive, reamintirea intarziata a discriminat intre clusterul 1 versus clusterii 2 si 3.

Concluzii:

La subiectii SMI, care au doar simptome depresive minore, plangerile legate de memorie se asociaza cu amintirea intarziata. Cum amintirea intarziata este un predictor sensibil pentru viitorul declin cognitiv , SMI poate fi prima manifestare a viitoarei demente la subiectii mai in varsta fara depresie. Un numar mare de simptome depresive a fost supra-reprezentat la subiectii SMI cu cateva plangeri legate de sarcinile zilnice.

Gandirea

Inteligenta scade (cu pana la 18% intr-un substadiu de 10 ani),

Se pastreaza capacitatea de judecare in ansamblu, operativitatea generala, scade cea specifica (in special abilitatea de a opera cu cifre si cu relatiile spatiale).

Fluenta ideilor si flexibilitatea scad, si apare tendinta de a se manifesta stereotip.

Conteaza activitatea intelectuala anterioara: unele caracteristici se pot conserva, cum ar fi prelucrarea de informatii diverse, achizitionarea de intelesuri ale structurilor verbale, capacitatea de intelegere.

Limbaj

Vorbirea este influentata de pierderea danturii, astfel ca este mai incetinita,

Are un aspect sacadat,

Scade fluenta,

Scrisul este tremurat, colturos, dispare regularitatea de altadata.

Afectivitatea

Se vorbeste de "primitivarea" emotiilor ca mod de exprimare si intensitate,

Diminuarea sentimentelor legate de domeniul de activitate ("s-au stins orgoliile alimentate de campul profesional"),

In cuplu se accentueaza sentimentul securizarii reciproce, exista tendinta partenerilor de a deveni dependenti unii de altii,

Se diminueaza sentimentele parentale (relatiile cu familiile tinere sunt mai rare) si cresc sentimentele pentru nepoti.

Se dezvolta anxietatea legata de:

Sanatate si finalul vietii (la varste mai mari de 65 de ani cresc cu 50% spitalizarile si timpul petrecut la spital se dubleaza)

Conditiile materiale de viata

Depresia se manifesta printr-o:

forma pasiva: lipsa de elan, dezgust fata de viata,

Forma activa: neliniste, vagabondaj,

Tulburari mai grave, de tipul celei maniaco-depresive. 

Diane Felmlee si Anna Muraco (2009): Prietenia afecteaza pozitiv buna-starea batranilor. Atat interactiunea frecventa, cat si apropierea emotionala contribuie la efectele pozitive. Prieteni sunt considerati cei cu care le place sa petreaca timp, desfasoara activitati de loisir sau au contacte frecvente.

La cercetare au participat 135 adulti cu o medie de varsta de 73 de ani. Ei au evaluat comportamentul unui prieten, cantitativ si calitativ, conform unor vignete in care genul acestuia a fost manipulat. Genul a influentat normele si evaluarile, chiar daca nu foarte mult. S-a constatat ca femeile au asteptari mai mari de la prieteni decat barbatii si pun accent mai mare pe intimitate. Femeile dezaproba mai mult violarea regulilor prieteniei cum ar fi tradarea increderii, o vizita surpriza sau sa nu-l sustina in public. Totusi, si femeile si barbatii au aprobat mai putin un barbat decat o femeie care intampina un alt prieten cu un sarut sau care solicita sa ramana peste noapte. Toti au facut comentarii pozitive despre prieteniile cu persoane de sex opus. In general, nu exista diferente de sex in ce priveste normele culturale referitoare la legaturile apropiate, incredere, angajament si respect.

Gallant, Spitze, Prohaska (2007) au realizat 13 focus grupuri cu persoane cu varsta mai mare de 65 de ani din Statele Unite cu artrita, diabet sau boli de inima si au descoperit ca influenta cercului social este mai degraba pozitiva decat negativa, insa mai multe influente negative au venit din partea familiei.

Membrii retelei sociale exercita influente pozitive asupra managementului personal la batrani oferind ajutor cu medicatia, reamintindu-le de medicatie, gatind mese sanatoase, urmand o dieta similara, monitorizandu-le dieta, adaptandu-se la cerintele dietei lor, exersand sau plimbandu-se impreuna sau insotindu-i la vizita la doctor sau oferindu-se sa-i transporte, discutand despre situatiile comune, oferind intelegere sau sustinand persoanele varstnice sa urmeze regimul.

Diferentele intre prieteni si familie pot fi explicate prin aceea ca, daca prietenii nu corespund nevoilor lor, pot renunta la ei. Pe de alta parte, influentele negative rezulta din actiuni care se doresc protective. Ca urmare, o alta activitate importanta a persoanelor in varsta cu boli cronice este aceea de a gestiona eficient influentele sociale exercitate asupra lor, incluzand selectarea celor pozitive si respingerea celor negative.

Guilley, Ghisletta, Armi, Berchtold, Lalive d'Epinay, Michel, De Ribaupierre (2008)

Cercetarea a fost realizata pe populatie elvetiana. Fragilitatea se referea la deficiente in planul mobilitatii, memoriei, energiei, capacitatilor fizice si senzoriale. Deficientele de memorie, energie si ale capacitatilor senzoriale au contribuit la instalarea dependentei in activitatile de trai de zi cu zi si la moarte la participantii fara probleme de mobilitate si dureri fizice. Cand erau afectate si cele doua domenii, fragilitatea a indicat un risc de efecte adverse.

Motivatia

Se reduc planurile de viata,

Sunt crescute tulburarile somatice care influenteaza si modul de satisfacere a trebuintelor bazale.

La cei cu profesii intelectuale, interesele culturale continua sa fie active, la trecerea la batranete sunt foarte mult satisfacute.

PERSONALITATE

Conform teoriei trasaturilor (modelul Big-Five)

Modelul Big- Five constituie una dintre perspectivele moderne asupra personalitatii. A rezultat in urma unor studii transculturale. Personalitatea este descrisa in functie de Cinci Mari factori:

Nevrotism,

Extraversie,

Deschidere,

Agreabilitate,

Constiinciozitate.

Field si Millsap (1991), intr-un studiu longiudinal pe 14 ani pe adulti tardivi si varstnici au descoperit o crestere pe dimensiunea agreabilitatii intre 69 si 83 de ani. Similar, Haan si colegii remarcasera anterior (1986), in urma Oakland Growth and Guidance Studies, ca dupa varsta adulta tarzie continua sa se produca modificari substantiale la nivelul personalitatii. Concluzia autorilor mentionati a fost ca, pe masura ce inainteaza in varsta, oamenii se confrunta cu schimbari experientiale mai mari care, mai departe, conduc la schimbarea modului de manifestare a personalitatii.

Aceasta perspectiva a contrazis explicatii mai vechi, conform carora consistenta in timp a personalitatii s-ar datora reducerii numarului experientelor noi cu care s-ar confrunta persoanele mai in varsta.

Mai departe,

Constiinciozitatea este cea mai mare la varsta adulta medie,

La varstnici

este mai scazuta deschiderea la experienta,

Este mai crescut nevrotismul.

Conform unui studiu realizat de Cross and Markus (1991) s-a cerut unor persoane cu varsta intre 18 si 86 de ani sa descrie sinele posibil, sperat sau temut. Sinele posibil: incorporeaza sperante si vise pentru Sine ca si fricile si anxietatile legate de sinele indezirabil. Odata cu inaintarea in varsta au fost generate mai putine variante de Sine posibil atat dorit, cat si temut.

Ideea este ca cei cu varsta intre 60 si 83 de ani au avut mai putine asteptari cu privire la schimbarile pozitive din viata, dar au avut si mai putine temeri.

Simtul controlului

Creste cu referire la:

Munca,

Finante,

Mariaj.

Scade in raport cu:

Viata sexuala,

Copiii.

In substadiile avansate se simplifica drastic planurile de viata. Unii profita de iesirea la pensie pentru a-si indeplini unele dintre ele legate de calatorii, creatii aristice, amenajarea casei, familie extinsa.

Se disting

vagopsihotonia (scaderea energiei psihice),

Flegamtizare,

Accentuare a introversiei,

Crestere a dependentei de partener, mai ales la barbati,

Depresonalizare (la batranetea avansata) in perioadele lungi care insotesc perioada de boala

Catre finalul vietii se ivesc tot felul de probleme, chiar obsesii, deviante care fac dificila viata celor cu care convietuiesc.

Studiile anterioare au indicat existenta unei relatii intre implicarea religioasa si depresie, desi nu a fost clarificata natura exacta a acestei relatii. Mai mult, se pare ca nu exista suficiente studii longitudinale bine controlate care sa o investigheze la persoanele in varsta.

King, D.A., Lyness, J.M., Duberstein, P.R., He, H., Tu, X.M., Seaburn, D.B (2007), au evaluat relatiile lineare si non-lineare intre trei tipuri de angajament religios cel mai des identificate si simptomele depresive cotate de observator la 709 persoane in varsta evaluate initial si la follow-up la 1 an.

Au fost luate in considerare trei componente majore ale religiozitatii:

componenta organizationala: frecventa cu care participa la activitatile religioase de venerare,

componenta privata, non-organizationala: frecventa rugaciunii sau a altor activitati private de venerare,

religiozitatea intrinseca: importanta care transpare sau poate fi perceputa la individ.

Analizele cross-sectionale au relevat

relatie curbiliniara, in forma de U, corespunzatoare asocierii dintre simptomele depresive si activitatea religioasa organizationala,

relatie liniara inversa a simptomelor depresive cu angajamentul religios privat si

relatie pozitiva a simptomelor depresive cu religiozitatea intrinseca.

Analizele longitudinale au relevat o asociere in forma de U intre simptomele depresive si implicarea religioasa privata, astfel incat cei care au raportat niveluri moderate de religiozitate privata la momentul initial au prezentat niveluri mai scazute ale simptomelor depresive la follow-up la 1 an, decat cei care au raportat fie niveluri inalte, fie scazute  ale activitatii religioase private.

Relatiile intre implicarea religioasa si depresie la persoanele varstnice aflate in ingrijire primara sunt complexe si depind de tipul de religiozitate masurat.

Autorii au descoperit cea mai puternica asociere intre implicare religioasa non-organizationala, privata si severitatea simptomelor depresive, desi este necesara o cercetare mai amanuntita utilizand un studiu controlat longitudinal care sa testeze relatiile atat lineare cat si curbiliniare.

Factorii de risc pentru depresie la adulti si persoane varstnice:

Factori genetici si endocrini,

Trasaturi de personalitate,

Relatii conflictuale,

Niveluri scazute de suport social,

Evenimente de  viata stresante.

Un alt studiu, realizat de Koenig si altii (1998)

a descoperit ca nivelurile mai crescute ale religiozitatii intrinseci au prezis o recuperare mai rapida in urma depresiei majore intr-un esantion format din subiecti adulti mai in varsta, pacienti internati, diagnosticati cu atentie.

Acest lucru nu a fost valabil si pentru activitatile religioase private si frecventarea bisericii.

Acesta a fost un studiu longitudinal in care s-a realizat o evaluare clinica standardizata a sindromului depresiv pe langa un instrument scurt de auto-evaluare.

Se pare ca relatia intre religiozitatea intrinseca si simptomele depresive difera in functie de starea de sanatate. La cei care au o stare buna de sanatate un nivel crescut al primei variabile se asociaza cu un nivel crescut al simptomatologiei depresive. La cei care sufera de boli grave (cronice) asocierea este inversa.

Studiile au relevat ca, probabil din cauza acestor caracteristici, cei implicati in ingrijirea batranilor cu boli terminale pot dezvolta ulterior decesului acestora tulburari depresive. Mai ales atunci cand este vorba despre partenerul de viata care supravietuieste efectele sunt mai ample, dar si pentru personalul specializat implicat. Efectul este diferentiat si in functie de gen: de obicei, barbatii ramasi vaduvi supravietuiesc mai putin decat femeile in aceeasi situatie.

Hohaus (2006) a considerat ca sunt destul de putine programele de stimulare a memoriei care pot imbunatati semnificativ performantele reale de memorie si perceptiile subiective asupra memoriei din viata de zi cu zi la batrani. Ea a realizat un studiu pentru evalua efectele unui program de stimulare care incorporeaza principiile de "successful aging" conceput in acest scop.

Ea a conceput un experiment cu doua grupuri de persoane in varsta din comunitate, de cate 20 de subiecti, unul experimental si altul de control (conditie activa), evaluand performantele subiective si obiective de memorie ale acestora inainte si dupa participarea la programul propus.

Participantii care au implicati program au inregistrat imbunatatiri semnificative pe ambele dimensiuni, cele mai mari fiind pe dimensiunile reprezentand:

sarcina de asocieri verbale,

reamintirea unei povestiri,

recunoasterea fetelor,

multumirea in raport cu propria memorie,

utilizarea unor strategii de memorare.

Teoria numita "successful aging"

a fost dezvoltata de Baltes si Baltes in 1990.

In cadrul ei se evidentiaza interactiunea dintre trei procese care ar conduce la o batranete "successful" (de succes) (SOC):

Selectia,

Optimizarea,

Compensarea.

Ele pot fi aplicate si in ce priveste memoria, oferind scopuri si directii de actiune. De exemplu optimizarea poate incuraja persoanele in varsta sa invete si sa practice o gama larga de strategii de memorare. In acest fel isi largesc repertoriul si se asigura ca informatia este procesata mai profund si astfel poate fi mai usor reactualizata cand situatia o cere (Brown si Craik, 2000).

Programul de optimizare a memoriei:

are componente:

de antrenament si

educationale dezvoltate pentru a facilita performantele zilnice de memorie la batrani.

Consta in sedinte de trei ore la intervale saptamanale, timp de 5 saptamani.

Toate sesiunile au fost conduse de autor si co-faciliate de studenti absolventi de psihologie clinica.

In fiecare saptamana:

s-a abordat o tema educationala,

au fost introduse strategii de memorie specifice

si au fost conduse exercitii experientiale in grupuri mici

insotite de teme pentru acasa.

De exemplu, in prima saptamana tema educationala a fost "Memoria si successful aging". O lectura de o ora  a fost data urmata de o pauza de inviorare de 30 de minute. Apoi, timp de o ora, au fost prezentate si aplicate in grupuri mici strategii simple de memorie. Mai departe, intregul grup s-a reunit pentru un rezumat al conceptelor majore si tehnicilor introduse si s-au dat temele pentru acasa.

Celelalte teme educationale abordate au fost:

"Intelegerea modului in care functioneaza memoria",

"Schimbari normale ale memoriei odata cu inaintarea in varsta",

"Gestionarea stresului si a suferintei si a altor factori cu influenta asupra memoriei",

"Strategii de imbunatatire a memoriei".

Au fost introduse si tehnici care sustin antrenamentul memoriei ca:

relaxarea,

concentrarea

si vizualizarea

si practicate in fiecare saptamana.

Hardy, Grogan au incercat sa determine cum poate fi redusa dizabilitatea prin activitate fizica.

Au incercat sa inteleaga influentele sociale si personale asupra activitatii fizice la persoane de 48, 52 si 87 de ani.

Un motiv important in mod special a fost prevenirea declinului sanatatii, la care s-au adaugat placerea activitatii in sine sau de a o desfasura alaturi de altii.

Limitarile in desfasurarea sarcinilor zilnice (ce tin de viata de zi cu zi sau asigurarea conditiilor ei) la cei cu boli cronice, intalniti mai ales printre persoanele in varsta, afecteaza serios sentimentul de bunastare (Williamson & Schultz, 1995). La bolile cronice se adauga insa si faptul ca nu sunt in forma din punct de vedere fizic.

Exercitiul fizic activitatea fizica regulate pot fi utilizate ca tratament pentru conditiile cronice extinzand numarul anilor in care o persoana este activa si independenta  si, mai departe, previne dizabilitatea si imbunatateste calitatea vietii la persoanele in varsta (Cress si colegii, 2005, Haskell, 1994).

Motivele care sustineau activitatea fizica la subiectii cu varsta mai mare de 50 de ani au fost incadrate intr-un model ierarhic cu sase trepte continand:

placerea (activitatea fizica da stralucire si energie) apare mai ales la cei care au activitate fizica regulata sub forma programelor sau exercitiilor,

prevenirea declinului sanatatii (inca mai pot sa am activitate fizica si sa ma bucur de ea) El nu apare insa deja cu probleme de functionare sau de sanatate care faceau destul de putina miscare.

altii ca factori motivatori (daca te duci la curs trebuie sa faci miscare)

a fi in aer liber in timpul zilei,

a se simti superior generatiilor mai tinere

apreciere limitata a nevoilor persoanelor mai invarsta.

E. Erikson descrie ultima etapa a vietii drept o integritate in lupta cu disperarea.

Integritatea se refera la acceptarea propriului curs la vietii ca pe ceva ce trebuie sa fie, care nu suporta nici substituiri. Daca ajunge la acceptare, individul are posibilitatea sa apere demnitatea propriului stil de viata impotriva tuturor amenintarilor fizice si economice.

La cei care nu ajung la acceptare, apare in schimb  disperarea, emotie puternica in care este implicata si frica de moarte. "Disperarea exprima sentimentul ca timpul este prea scurt pentru a incerca sa inceapa alta viata si cauta alternative spre integritate." (E.Erikson)