Comisia Europeana

Membrii acesteia sunt alesi pe baza competentelor lor avand acordul comun al tuturor statelor membre. Independenta lor trebuia sa fie dincolo de orice dubii, neputand cere sau primi instructiuni de la vreun guvern sau alta institutie.

Prin intrarea Austriei, Finlandei si Suediei, in ianuarie 1995, numarul acestora a crescut de la 17 la 20. Germania, Spania, Franta, Italia si Marea Britanie au cate doi reprezentanti, in timp ce celelalte state cate unul. Acestia sunt desemnati pe o perioada de 5 ani: de guvernele statelor membre. Comisia dispune de o administratie proprie, concentrata in special la Bruxelles, dar si la Luxembourg. Aceasta administratie are o armata de 15000 functionari,aproximativ 25% dintre acestia fiind translatori insarcinati cu difuzarea materialelor in cele 11 limbi oficiale comunitare.

Principalele atributii ale Comisiei sunt:

~ propunerea de masuri menite sa conduca la dezvoltasrea politicilor comunitare. In 1994, a trimis peste 500 de propuneri si recomandari Consiliului U.E. Consiliul nu poate lua decizii legislative in absenta unei propuneri venite din partea Comisiei. In acest scop, conlucreaza cu o adevarata retea de comitete consultative, cuprinzand, reprezentanti ai intereselor sindicatelor, patronatelor, consumatorilor, numite de Comisie, si cu comitete de experti numite de guvernele tarilor membre. Acestea din urma se intrunesc cu o mai mare regularitate decat comitetele consultative, avand si o influenta mai puternica asupra deciziilor Comisiei.

Punerea in aplicare a politicilor comunitare. Ea este cea care aplica Politica Agricola Comuna; de asemenea, se ocupa de administrarea fondurilor comunitare. Puterile sale in aceasta directie deriva din Tratatul de la Roma sau din cele conferite de Consiliu. Tratatul acorda direct unele puteri legislative Comisiei, in principal in aplicarea unui tarif vamal comun. Puterile conferite de consiliu sunt in domenii economice, specifice, cum ar fi agricultura sau integrarea, pietelor.

Eseu: Protocolul de la Geneva Eseu: Domnia lui Alexandru Ioan Cuza 1859-1866

Tipul de organizare a puterii executive corespunde modelului executivului dualist/bicefal.

Regimul parlamentar se caracterizeaza prin:

alegerea presedintelui republicii de catre parlament - este evidenta doar in formele de guvernare republicane;

raspunderea politica a membrilor Guvernului si a acestuia in intregul sau fata de Parlament;

investirea sefului statului cu atributii minore privind conducerea efectiva. Seful statului nu-si asuma o raspundere politica, el putand fi sanctionat, potrivit unei proceduri speciale, doar pentru anumite fapte: inalta tradare, violarea constitutiei si a legilor;

prerogativele constitutionale conferite executivului ca in anumite conditii prevazute expres si limitativ in legea fundamentala sa dizolve Parlamentul. Dizolvarea Parlamentului este calea de rezolvare a unui conflict intre parlament si guvern.

Exista trei posibilitati constitutionale de deformare a modului clasic de regim parlamentar;

1. preponderenta castigata de guvern, intr-o evolutie constitutionala indelungata, fata de Parlament. Carac-teristica acestei "deformari" o constituie prerogativa guvernului de a organiza alegeri parlamentare anticipate in caz de divergenta cu parlamentarii sau al imposibilitatii de rezolvare a unei probleme de interes national major.

2. preponderenta parlamentului asupra executivului.

3. intarirea prerogativelor sefului statului. Aceasta deformare este generata de intentia sefului statului de a depasi conditia sa de organism constitutional lipsit de putere efectiva si practic care nu este responsabil din punct de vedere politic.

REGIMUL SEMIPREZIDENTIAL

Se caracterizeaza prin alegerea sefului statului prin vot universal direct si prin raspunderea politica a guvernului fata de parlament. Regimul politic consacrat prin recenta Constitutie a Romaniei este caracterizat ca un regim semiprezidential.

SISTEMUL CONSTITUTIONAL ROMANESC

Tema 1:

CARACTERELE SI ATRIBUTELE STATULUI ROMAN

CARACTERELE STATULUI ROMAN

Caracter al statului - o trasatura definitorie a statului in cauza, ce ii confera acestuia o individualitate proprie, gratie careia se deosebeste de un

~ Supravegherea aplicarii prevederilor tratatelor si ale deciziilor institutiilor comunitare: Poate investiga posibile incalcari acestora din initiativa proprie sau la cererea unor guverne, firme sau persoane. Poate impune sanctiuni sau poate recomanda Curtii Europene de Justitie impunerea de sanctiuni catre state, firme care au incalcat legislatia comunitara. De asemenea are puterea de a bloca eventuala largire a Uniunii prin primire de noi state membre, daca acestea nu satisfac conditiile cerute.

~ Initierea de negocieri externe cu alte state sau organizatii internationale privind incheierea unor diverse acorduri. Reprezinta U.E. in relatiile sale cu O.M.C., O.E.C.D. si O.N.U.

Criticile aduse Comisiei vizeaza puterile mult prea mari pe care aceasta le detine, fiind un organism numit si nu ales, numarul mult prea mare de membri, avand prea multe responsabilitati si resurse insuficiente in atingerea tuturor obiectivelor. Aceste critici au dat nastere unor propuneri de reforme care vizeaza definerea mult mai precisa a atributiilor sale, reducerea numarului de membri (fiecare stat avand dreptul la unul singur, posibilitatea alegerii comisarilor de catre Parlamentul European sau de catre presedintele Comisiei pe baza nominalizarilor guvernelor statelor membre si aprobarilor Parlamentului si Consiliului.