Un antisemitism nou? - antisionismul, dreapta radicala, negarea holocaustului

UN ANTISEMITISM NOU?

In vara anului 2000, parea ca, daca nu era mort, antisemitismul era cu siguranta un fenomen minor si in scadere continua. Holocaustul, punctul culminant al urii impotriva evreilor, a avut un impact atat de puternic asupra Europei si a lumii, si un rezultat asa devastator, incat a determinat convingerea printre unii ca antismitismul si-ar fi gasit sfarsitul in timpul acestui genocid, ramanand doar un "cadavru ideologic." Aura Christi scrie: "Dumnezeu a murit la Auschwitz? -Nu! Antisemitismul a murit la Auschwitz."130 Dar cat de curand, acesta afirmatie avea sa fie contrazisa. In toamna lui 2000, destabilizarea procesului de pace israelo-palestinian a fost urmata de intensificarea antisemitismului in Europa si de o extindere a actiunilor anti-Israel. Daca cu cateva luni inainte, se declara ca antisemitismul era de domeniul trecutului, acum declaratiile avertizau existenta unui antisemitism global nestapanit. Atacurile impotriva evreilor si a proprietatilor lor au inceput sa se raspandeasca, cu intensitate diferita, in diferite state, mai ales in Europa.131 Nimeni nu mai afirma acum ca antisemitismul a murit.

"Antisemitismul exista, e agresiv, activ in anul 2002, dupa mai mult de jumatate de secol de studii despre Holocaust, dialog inter-religios, declaratii ale ONU, zeci de muzee si memoriale, sute de filme, mii de cursuri, si zeci de mii de carti dedicate expunerii raului provocat de Holocaust. Dupa Conferinta de la Stockholm din 2000, dupa crearea zilei memoriale a Holocaustului, dupa ce doua mii de lideri religiosi s-au unit la ONU in 2000 pentru a se angaja in lupta impotriva urii si a acorda respect reciproc. Dupa toate acestea."132 Ceea ce e nou dupa 2000 nu este antisemitismul, ci mai degraba circumstantele in care se manifesta.133

"Exista probabil un sentiment mai mare de discomfort, de ingrijorare si frica pentru antisemitism decat a fost pentru multe decenii inainte.", a remarcat Henry Grunwald, presedintele Camerei deputatilor evrei din Marea Britanie. Presedintele Consiliului Central al evreilor din Germania, Charlotte Knobloch, a observat deasemenea ca violenta antisemita a dreptei a devenit atat de agresiva incat ne aminteste de anii 1933.", avertizand ca opinia publica ignora in mare masura acest fenomen. Sentimente similare au fost s-au facut auzite si in Franta dupa ce violenta a continuat sa creasca in decursul catorva ani, fara o actiune concertata a guvernului.134 Simon Wiesenthal merge mai departe, afirmand ca "exista mai mult antisemitism azi ca in 1930". 135

Renasterea antisemitismului in Europa a urmat o extindere continua, de la antecedentele Holocaustului, pana la fenomene recente de "epurare etnica" si genocid in Fosta Iugoslavie. Dar intre 2000 și 2005, incidentele s-au inmulțit, inregistrandu-se violențe antisemite in Austria, Belgia, Cehia, Franța, Danemarca, Olanda, Suedia, Marea Britanie.136 EUMC observa o creștere a actvitații antisemite intre 2001 și 2005, in majoritatea statelor europene. Exista voci care compara perioada contemporana cu cea din 1930. Paralele cu 1930 includ aparenta indiferenta a guvernelor si a opiniei publice fata de violenta in crestere si frica ce ameninta din nou evreimea europeana si alte minoritati. La fel ca si atunci, reactivarea vechilor prejudecati si transformarea urii in violenta este omisa de opinia publica. Cresterea neobisnuita a violentei impotriva evreilor a fost initial ignorata, si mai apoi caracterizata, de catre guvernele statelor europene, ca un efect trecator al conflictului din Orientul Mijlociu. Amenintarile antisemite erau in mare masura absente din agenda antirasista a guvernelor si institutiilor europene, chiar daca violenta persista.137

Incidentele antisemite in Europa au ramas la un nivel istoric inalt. In 2006, s-au inregistrat numeroase acte de violenta impotriva evreilor si impotriva institutiilor comunitatilor evreiesti din Europa. Incidente violente au inceput sa se raspandeasca in vietile evreilor, sub forma intimidarilor si hartuirilor, atacurilor scolilor evreiesti, distrugerilor de proprietati, sinagogi, citimitire, si centre culturale ale evreilor. In tarile in care aceste infractiuni au fost confirmate si admise, sistemul judiciar a raspuns in mod eficient prin investigarea si pedepsirea incidentelor grave ale violentei antisemite. Dar in cele mai multe state europene, violenta antisemita ramane inca neadmisa in politici si actiuni publice. In cea mai mare parte a Europei, violentele antisemite au o frecventa mult mai mare decat in anii 1990.

In 2006 au fost raportate incidente antisemite in numeroase tari din Europa si America de Nord. In Franta, Regatul Unit, Canada, si alte tari, exista o tendinta ingrijoratoare de atacuri violente impotriva evreilor. In Franta, amenintarile antisemite au crescut cu 6.6 procente in 2006. Aceasta intr-o tara in care rata criminalitatii a scazut cu 10 procente. Manifestarile antisemitismului in Franta sunt extrem de violente, procentajul crescand de la 99 in 2005 la 134 in 2006. In Marea Britanie, incidentele antisemite au crescut deasemenea in mod dramatic in 2006, cu un procent de 31, fata de 2005. In Germania, surse din politie au raportat in 2006 o crestere brusca a delictelor extremiste cu 20 %.138 Alte violente antisemite din alte tari ale Europei au starnit ingrijorare . In Ucraina si Federatia Rusa, statistici cuprinzatoare despre incidente antisemite nu exista, desi violenta nationalistilor radicali este in crestere, si discursul antisemit devine o parte a vietii politice.139

Cresterea nivelului de violenta antisemita din tarile europene in ultimii ani a antrenat o dezbatere nu numai despre raspunsul potrivit ce ar trebui dat acestui fenomen, ci si despre fenomenul insusi. A inceput sa se vorbeasca despre un "antisemitism nou".   Dezbaterea incerca sa lamureasca in ce masura un nou antisemitism a aparut, inlocuindu-l pe cel "traditional". Activitatea antisemita de dupa 2000 e tot mai mult atribuita acestui nou antisemitism, caracterizat in mod primar prin defaimarea statului Israel și a colectivitații evreiești, și propagat mai ales de populația musulmana a Europei.140 Multi observatori au descris "noul antisemitism" legat de conflictul din Orientul Mijlociu si inradacinat in atacurile asupra Israelului. Unii sustin ca acest argument, conform caruia antisemitismul este un efect inevitabil al conflictului din Orientul mijlociu, a fost folosit de guvernele europene pentru a justifica lipsa mobilizarii in acest sens. Raporturile care au evidentiat faptul ca majoritatea autorilor actelor antisemite sunt de origine araba sau musulmana au primit o atentie considerabila din partea presei. Dar in aceste cazuri, antisemitismul este de cele mai multe ori gresit interpretat, ca un conflict intre minoritati, ceea ce implica o responsabilitate mai scazuta a societatii si guvernelor europene.141

Jerome A. Chanes considera ca daca exista un "antisemitism nou", atunci el e nou prin aceea ca nu se incadreaza in tiparele niciuneia din categoriile de antisemitism existente pana atunci." (Jerome A. Chanes, p 9) Dupa cum am vazut, antisemitismul religios a definit numitorul comun al tuturor formelor de antisemitism: evreii sunt vazuti ca un grup conspirationist, care unelteste rele impotriva ne-evreilor, iar antiiudaismul ca pe ceva ce il multumeste pe Dumnezeu. Antisemitismul rasial - construit pe cultura antiiudaismului crestin - este un antisemitism fondat pe convingeri rasiale, ce si-a gasit aplicabilitatea in societatea Germaniei naziste. Ceea ce a facut antisemitismul rasial mult mai puternic decat cel religios a fost faptul ca acum evreii nu mai erau urati pentru credinta lor, si pentru modul lor de viata, ci pentru ceea ce erau. "O religie poate fi eliminata prin convertirea fortata a tuturor adeptilor ei. O rasa poate fi eliminata numai prin genocid."142 Raul Hilberg evidentiaza evolutia raportarii la evrei de-a lungul timpului: de la "Nu aveti dreptul sa traiti printre noi ca evrei", la "Nu aveti dreptul sa traiti printre noi", la "Nu aveti dreptul sa traiti". 143

Ceea ce vedem noi astazi este o a doua mutatie importanta a antisemitismului in epoca moderna, de la antisemitismul rasial la antisionismul religios. (cu premisa ca toti evreii sunt sionisti). Se foloseste de miturile medievale, transpuse intr-un nou context si o noua voce. Dar aceasta nu s-ar fi putut intampla in lipsa unei alte mutatii: acea ca cele mai ingrozitoare violente antisemite din trecut - rasism, epurare etnica, genocid, crime impotriva umanitatii - sunt acum atribuite statului Israel. Astfel ca a treia forma de antisemitism este una politica - antisemitismul politic.144 (sau anti-sionismul) Este cea mai recenta si cel mai putin inteleasa forma a acestei prejudecati - antisionismul.

1. ANTISIONISMUL

Restabilirea statului Israel in anul 1948, dupa doua mii de ani de exil al poporului evreu, a fost ocazia aparitiei acestei variante moderne a antisemitismului. Abba Eban, un diplomat israelian, a observat: "Antisemitismul clasic neaga drepturile evreilor ca cetateni ai societatii. Antisionismul neaga drepturile egale ale poporului evreu pentru suveranitatea lui legala in cadrul comunitatii natiunilor. Tot ce s-a intamplat a fost aceea ca principiul discriminator a fost transferat din domeniul drepturilor individuale in cel al identitatii colective."145 Desigur ca dezaprobarea unui stat nu are nimic gresit, insa atunci cand Israelului i se aplica standarde care nu se aplica niciunei alte natiuni, sau cand deficientele Israelului sunt folosite pentru legitimarea atacurilor asupra legitimitatii acestuia, lucrurile devin problematice. Kenneth S. Stern considera ca "daca palestinienilor li se acorda dreptul de autodeterminare intr-un teritoriu ce le apartine, in timp ce evreilor le este incalcat acelasi drept in propria patrie istorica, acesta este antisemitism." Antisemitismul politic nu se indreapta asupra individului, ci identitatii colective a evreilor, exprimata in existenta statului modern al Israelului. Miturile care alimenteaza antisemitismul politic sunt aceleasi, doar ca prelucrate: se crede ca evreii influenteaza sau controleaza in mod secret politica SUA si atitudinile opiniei publice, dar spre deosebire de celelalte doua tipuri ale antisemitismului, cel politic isi neaga ostilitatea.146

Intr-o oarecare masura, criticarea Israelului este in sine parte a "noului antisemitism". Daca aceasta critica ar trebui considerata o manifestare a antisemitismului este o dezbatere aprinsa. Declaratiile recente ale liderilor europeni si ale secretarilor ONU au subliniat nevoia stabilirii granitei dintre criticarea Israelului si antisemitism. Din pacate, distinctia dintre acestea doua este inca neclara. Dar acea critica care ii demonizeaza pe evrei ca indivizi sau ca si colectivitate in atacuri asupra Israelului sau al Sionismului, trece granita simplei critici, devenind manifestare antisemita. In 2006, discursul antisemit privind Israelul a fost un factor major in violenta antisemita. Raporturile efectuate in acest interval indica o crestere a numarului de tari in care incidente antisemite au loc, in special sub forma amenintarilor indreptate indreptate impotriva organizatiilor evreiesti, sub forma vandalismului si graffiti-ului. 147

Criticarea Israelului poate fi exprimata prin sprijinirea urii generale impotriva Israelului. Unii analisti cred ca sub masca criticarii politicii Israelului se afla vechea ura pentru evrei insisi.148 "Noul antisemitism" e inteles ca "o noua aparitie a aceluiasi monstru din trecut." Chiar si Bauman crede ca antisemitismul isi pastreaza asemanarile cu forma lui "originala", dar se transforma de-a lungul timpului - ascutindu-se sau imbogatindu-se - pentru a se adapta conditiilor si nevoilor noii sale "locuinte".149 Insa David Hirsh nu accepta viziunea conform careia antisemitismul e un fenomen situat inafara istoriei, permanent prezent, ale carui manifestari diverse sunt rezultatul aceleasi boli , doar ca in locuri si timpuri diferite. "Antisemitismul nu este un fapt vesnic al civilizatiei."150 Teoria care situeaza antisemitismul inafara istoriei absolva umanitatea de responsabilitatea pentru antisemitism, infatisandu-l ca o structura ce exista dintotdeauna si care domina constiinta omului. Prin urmare, antisemitismul nu poate fi invins.

David Hirsh subliniaza faptul ca formele anterioare de antisemitism accentuau natura cosmopolita a evreilor; anormalitatea loialitatii lor internationale. Dar odata ce evreii si-au creat un stat propriu, si si-au "normalizat" loialitatea nationala, s-a nascut un antisemitism nou, care permite o turnura in intruparea raului, de la individiul evreu, la statul evreu. Acum, statul e acuzat de a sta in calea pacii mondiale, de a fi responsabil pentru provocarea razboaielor, de a fi rasist si periculos. Antisionismul prezinta esecurile statului evreiesc ca pe ceva natural si necesar, ceea ce ii determina pe multi sa faca o analogie la felul in care antisemitismul prezenta esecurile evreilor ca indivizi, concluzionand ca este vorba despre unul si acelasi fenomen. Dar David Hirsh avertizeaza ca tratarea noului antisemitism ca si cum ar fi identic cu formele precedente este un pericol, intrucat aceasta ne face sa reactionam amenintarilor exact in aceeasi maniera, or "amenintarea curenta nu e doar o manifestare noua a vechiului antisemitism , ci un set diferit de fenomene, intr-o societate diferita, intr-o perioada diferita, si din motive diferite."151

David Hirsh mai considera ca antisionismul nu e neaparat motivat de antisemitism, ci mai degraba antisionismul va normaliza ostilitatea pentru evrei si pentru Israel, dand nastere unor miscari antisemite deschise. Asadar, antisionismul poate forma o politica si un set de practici care vor crea imagine comun acceptata despre Israel ca un rau unic in lume, pregatind astfel terenul pentru o noua lupta cu evreii. In prezent, acest tip de antisemitism se materializeaza in discursul politic, si nu pe strada. Dar pentru ca exista o relatie intre discursul politic si violenta, ramane o posibilitate concreta ca antisemitismul discursiv sa se manifeste in miscari politice mai concrete care sa constituie o amenintare fizica pentru comunitatile evreiesti de pe mapamond.152

Se pot face concluzii speculative privind legatura dintre conflictul din Orientul mijlociu și activitațile antisemite in creștere. Dar trebuie facuta o distincție clara intre antisemitismul din discursurile politice sau din media și incidentele concrete indreptate impotriva evreilor. Nu exista inca dovezi concrete care sa demonstreze legatura dintre acestea doua.153

Cu toate acestea, in opinia publica din Europa, noul antisemitism e cel mai adesea asociat cu antisionismul, si identificat ca un efect direct al conflictului israelo-palestinian. Nu exista nicio indoiala un factor important ce a contribuit la renasterea antisemitismului in Europa a fost violenta crescanda a conflictului din Orientul Mijlociu, si ostilitatea tot mai mare pentru politica adoptata de Israel. Dar violenta trebuie privita ca parte a unei tesaturi mai intinse a antisemitismului si rasismului in Europa. E mult mai probabil ca guvernele sa tolereze atacurile rasiste impotriva minoritatilor atunci cand acestea sunt prezentate ca proteste impotriva unor nedreptati reale sau imaginare sau ca si conflicte inter-etnice.154

Antisemitismul modern e plurivalent si bine-inradacinat, prin urmare nu poate fi perceput doar ca un efect trecator al conflictului din Orientul Mijlociu. Antisemitismul din Europa a precedat conflictul din Orientul Mijlociu si continua sa prospere, bazat pe originea de secole a urii si prejudecatii. Stigmatizarea evreilor ca tapi ispasitori ramane un factor puternic pentru ura antisemita irationala care continua sa se manifeste si astazi. Miscarile nationaliste extremiste din Europa sunt cufundate in cele mai primitive ideologii ale antisemitismului. Multe dintre aceste grupuri demonstreaza o ura si un angajament comune de manifestare a violentei impotriva evreilor si a altor grupuri etnice din Europa.155

2 DREAPTA RADICALA

Dupa mai bine de jumatate de secol de la caderea nazismului si fascismului, dreapta radicala provoaca din nou ordinea liberala a democratiilor occidentale, cerand mai mult spatiu politic.Ideologiile radicale se hranesc din amenintarile globalizarii economice, acordarea drepturilor egale, si imigrarea celor din lumea a treia. Adeptii contemporani ai antisemitismului rasial sunt neo-nazistii, skineads, si alte grupuri de nationalisti, care ii considera pe evrei responsabili pentru acordarea drepturilor egale negrilor si altor minoritati. Forma dominanta a antisemitismului contemporan este un produs al teoriei, mai degraba decat al experientei; e sustinut de un proces de invatare, si nu de raspunsuri intelectuale neprocesate la contextul experientei interactiunii zilnice.156

Neo-nazismul s-a nascut in SUA si Marea Britanie ca raspuns la comunism, liberalism, si la desegregatia afro-americanilor si a imigrantilor de culoare. In cautarea unei contraideologii, neonazistii lupta pentru national-socialism in defavoarea liberalismului si prezentei minoritatilor etnice. Publicatiile lor neoficiale elogiaza national-socialismul ca o politica rasiala ce garanteaza preeminenta rasei albe pentru totdeauna. Totusi, in ciuda interesului pentru etniile de culoare, ideologia neo-nazista ii percepe inca pe evrei ca si adeversari demonici ai arienilor albi. Evreii sunt priviti ca arhitectii unei ordini mondiale multi-rasiale, care va dizolva toate natiunile, traditiile si credintele; evreii vor cuceri in final lumea.157

In Europa de Est si in Federatia Rusa, grupurile politice nationaliste au adoptat limbajul antisemitismului secolului XIX, sustinut de anumite sectoare ale bisericii dominante..Raportul Human Rights First din 2007 semnaleaza faptul ca neonazistii, grupurile skinhead si partide ale dreptei radicale recruteaza noi membri, in special tineri si someri, prin intermediul muzicii antisemite, siteurilor de internet, si organizatiilor politice. Supravietuirea antisemitismului intr-un discurs rasist modern ce vizeaza in special grupurile etnice demonstreaza trainicia ideologiei demonice a nazismului. Neonazismul american si britanic sustine ca Hitler si nazismul ofera singura speranta a supravietuitorilor arieni pentru curatarea natiunilor de minoritatile etnice. Antisemitismul actioneaza divizand lumea in fortele binelui, si fortele raului.158

Jonathan Saks considera ca "noul antisemitism- in masura in care este nou- este un fenomen global propagat de internet, e-mail, televiziune, si nu stim inca cum va afecta media raspandirea lui." Acest nou antisemitism e alimentat de instabilitatea generata de globalizare, insecuritatea arenei internationale dupa Razboiul Rece, si trauma ne-eliminata inca a evenimentelor din 11 septembrie. Motivul pentru care a propasit este indiferenta generala printre liderii politici europeni in legatura cu confruntarea problemei.(Edmund Burke spunea ca pentru a triumfa, raul are nevoie ca omul bun sa nu faca nimic). A fost agravat de prabusirea moralitatii actiunilor, si inlocuirea acesteia cu o etica a milei pentru criminali. Valul de ura antisemita si anti- israeliana care se raspandeste prin intermediu internetului, in special al siteurilor din Orientul Mijlociu, este un aspect deranjant, si tot mai important al problemei antisemitismului in Europa. Aceste siteuri sunt sponsorizate de nationalistii radicali si de organizatiile transnationale ale dreptei radicale. Aceasta transmite mesaje antisemite, antimusulmane si antiimigrante. 159

3. NEGAREA HOLOCAUSTULUI

Negarea Holocaustului afirma ca evreii au creat Holocaustul, prin controlarea mass-media, pentru castiguri financiare si pentru a justifica nasterea statului Israel. Cu alte cuvint, negarea Holocaustului este despre evrei, nu despre Holocaust. A inceput la scurt timp dupa Holocaust, atunci cand cativa nazisti au negat crimele savarsite de germani, in ciuda evidentelor covarsitoare din partea supravietuitorilor, faptasilor, eliberatorilor.

In 1970, Willis Carto, conducatorul grupului american rasist si antisemit Liberty Lobby, a infiintat o organizatie numita "Institutul pentru Cercetare Istorica". Acesta se prezenta ca un grup istoric credibil, dar de fapt, acesta a fost creat si sprijinit de neo-nazistii din intreaga lume. Misiunea acestuia era sa nege existenta Holocaustului, tinta erau tinerii care nu aveau amintiri despre razboi, iar scopul nu era neaparat de a convinge, ci de a semana indoiala, sugerand ca exista doua scoli angajate in aceasta dezbatere: "exterminationistii" si "revizionistii". "Revizionistii" sustin imposibilitatea arderii unui numar atat de mare de cadavre in crematorii, faptul ca zyklon B nu era utilizat pentru gazare, ci pentru eradicarea paduchilor, ca numarul evreilor ucisi e mult mai mic decat cel general acceptat, ca nu au existat camere de gazare, si ca procesele de la Nuremberg au fost o frauda. Scopul tuturor acestora era de promovare a antisemitismului.160

Kenneth S. Stern scria: "Eliminati Holocaustul, si regimul nazist va fi portretizat ca un alt sistem politic, cu defecte majore, dar poate nu atat de diferit de toate celelalte. Eliminati Holocaustul, si veti elimina lectiile Holocaustului. De fapt, eliminati Holocaustul, si intreaga istorie a celei de-a doua jumatati a secolului XX va trebui rescrisa. Evreii nu vor mai fi victime, ci opresorii germanilor si ai altora. Eliminati Holocaustul, si colaboratorii nazistilor ce conduceau multe dintre tarile care au cazut sub influenta sovietica vor fi considerati "patrioti" si "eroi nationali".161

Motorul negarii Holocaustului este tot dreapta radicala, care cauta sa promoveze fascismul si antisemitismul ca nucleu al identitatii sale. Din cand in cand, a fost sprijinita de catre aripa stanga, care e anti-fascista, dar tinde sa fie anti-Israel. In deceniile ce vor urma, supravietuitorii Holocaustului vor muri, astfel ca nu va mai fi nimeni sa marturiseasca experiente personale; ideologia negarii Holocaustului e in crestere; ignoranta va face negarea deschisa a Holocaustului sa para mai putin cumplita. Rezultatul: negarea Holocaustului ar putea deveni o "minciuna" general acceptata care va impulsiona antisemitismul secolului XXI. Aceasta nu numai ca va afecta pe evreu ca individ, dar va si ameninta legitimitatea statului Israel in fata celor care nu cunosc istoria. Poate cel mai important este ca negarea Holocaustului va continua sa ajute extremistii, al caror dusman nu e doar evreul, ci si democratia si libertatea.162

In fine, negarea Holocaustului demonstreaza usurinta cu care oameni foarte diferiti, cu politici, religii si identitati total diferite, pot accepta idei prezentate cu o aparenta justete si rationalitate, promovandu-le apoi sub forma urii pentru evrei. Acest trend mai arata puterea antisemitismului de a penetra sisteme si culturi fundamental diferite si de a deveni o explicatie credibila. In timp ce toate miturile antisemite sunt irationale, se pare ca acesta pare credibil atator oameni, in special in lumea araba si musulmana. Aceasta demonstreaza cat de usor oamenii imbratiseaza ura antisemita, mai ales atunci cand aceasta e promovata de oameni cu functii inalte si cand e folosita in conjuncturi de fanatism politic si religios. In media lumii arabe, discursul trece de la negarea clasica a Holocaustului, la argumentul ca sionistii l-au infaptuit, pana la egalarea politicii guvernului Israelian cu cea a nazistilor.163

Cei ce neaga Holocaustul au contribuit si la perpetuarea unui alt mit: cum ca atacul terotist din 11 septembrie 2001 ar fi fost planificat si dus la indeplinire de catre evreii sionisti, justificand ca Israelul e singurul care are de castigat de pe urma actului terorist. Revizionistul Roger Garaudy a amintit cateva citate din media araba, care sustineau absenta a patru mii de evrei angajati la World Trade Center in ziua atacului, si amanarea vizitei lui Ariel Sharon in SUA. Un alt sustinator al acestei teorii conspirationiste a sugerat ca evreii ar trebui sa primeasca acelasi tratament pe care l-au primit din partea lui Hitler.164

Antisemitismul este piesa ideologica centrala a majoritatii organizatiilor extremiste nationaliste si rasiste care au devenit o parte tot mai mare a vietii politice in Europa.