Rusia: de la revolutia din februarie 1917 la republica sovietica - duma de Stat, bolsevicii si mensevicii

Obiective

De a urmari evolutia evenimentelor din februarie 1917

Elucidarea cauzelor ce au dus la lovitura de stat din octombrie 1917: incapacitatea Guvernului Provizoriu si rolul liderului bolsevicilor V.I.Lenin in organizarea insurectiei.

Activitatea noului regim bolsevic si lupta pentru mentinerea puterii in anii 1918-1921.

Concepte cheie  Duma de Stat; Partide politice: eserii, bolsevicii si mensevicii ; Revolutia din februarie; abdicarea lui Nicolai al II-lea; Guvernul Provizoriu; diarhie sau putere duala; Ispolkom; Tezele din aprilie ale lui Lenin; lovitura de stat din octombrie; Consiliul Comisarilor Poporului; Decretele si rolul lor; Adunarea Constituanta; Razboi civil, Noua Politica Economica.

Introducere

La inceputul secolului al XX-lea Rusia era o tara a contrastelor, fapt ce se reflecta in structura sociala a populatiei: clasa conducatoare - 0,5 %; clasa dominanta - 12 %; clasa comerciantilor, proprietarii de fabrici si bancherii - 1,5%; clasa muncitoare - 4,0 %; taranimea - 82,0%.

Imperiul rus era guvernat in mod autocratic de catre tarul Nicolae al II-lea (1894-1917), ultimul reprezentant al dinasiei Romanov. In anul 1906 a fost creata o adunare reprezentativa, Duma de Stat care avea functii legislativ-consultative dar in plan politic avea un rol limitat. Opozitia urmarea transformarea regimului autocratic intr-unul constitutional iar Duma trebuia sa aiba rolul de parlament dar n-a reusit, Rusia ramanand in continuare o monarhie autocratica. Manifestul din 17 octombrie a legalizat activitatea partidelor politice formate in ultimul deceniu al secolului al XIX-lea care s-au implicat in viata politica a tarii.

In Rusia a existat o puternica opozitie politica, divizata in partide care pledau pentru reforme - Partidul Constitutional democrat (cadetii) din randul carora se vor desprinde dupa 17 octombrie 1905 octombristii care urmareau instaurarea unui regim constitutional, si opozitia radicala alcatuita din Partidul social-revolutionar (eserii), ce optau pentru un socialism, bazat pe economia rurala; Partidul social-democrat, care s-a scindat in anul 1903 in doua fractiuni mensevicii ce pledau pentru un partid de masa si bolsevicii, condusi de Lenin, adeptul unui partid centralizat si disciplinat, mai putin numeros dar eficient. Pe eschierul politic care s-a mentinut pana in octombrie 1917 cadetii vor detine pozitia centrala, octombristii se vor situa in dreapta lor iar radicalii vor domina polul de stanga. Unele partide vor ocupa pozitiile extreme si vor lupta prin diverse mijloace pentru cucerirea puterii, fiind sprijiniti in demersurile lor si de forte din afara tarii.

Rusia in ajunul revolutiei din februarie 1917

Primul razboi mondial care a izbucnit la 28 iulie 1914 va avea urmari profunde asupra Imperiului rus. Conducatorii Rusiei n-au retinut din lectia oferita de razboiul ruso-japonez impactul pe care il poate avea o noua conflagratie pentru monarhie. In acel razboi infrangerea a fost urmata de o revolutie. Un nou razboi insemna pentru Rusia caderea imperiului iar imparatul Nicolai era constient de acest lucru. Pentru monarh si pentru viitorul imperiului cel mai bine ar fi fost sa evite participarea la primul razboi mondial. Conditiile politice si economice create de razboi accelereaza caderea tarismului.

Inertia si incompetenta puterii i-a determinat pe rusi sa se organizeze si sa anticipeze, de fapt revolutia. Cauza directa a declansarii revolutiei a fost prabusirea structurilor politice fragile sub loviturile razboiului. In 1905 guvernul si monarhul au fost aliati si au reusit sa restabileasca vechea ordine chiar daca au fost nevoiti sa accepte promovarea unor reforme si crearea Dumei. Pe timp de pace si cu o armata prezenta si pregatita sa puna capat dezordinilor o revolutie putea fi mult mai putin violenta iar fortele moderate, reformatoare, aveau mai multe sanse sa preia puterea. In anul 1914 pentru Rusia aceasta optiune nu figura in planurile sale, chiar daca unii politicieni erau constienti de planurile Germaniei wilhelmiene privitoare la Europa si Rusia. Pe de alta parte Rusia nu era pregatita de a duce un razboi de durata in care avea sa se transforme conflictul dintre Serbia si Austro-Ungaria. Planurile militare aveau in vedere un razboi scurt, dupa modelele celor din secolul precedent, in care deciziile erau luate cu rapiditate, mizandu-se pe aranjamente intre cei care vizau mentinerea echilibrului de putere pe continentul european. Razboiul va scoate la suprafata o serie de probleme, nu numai cele privind pregatirea armatei dar si cele de ordin economic, care demonstreaza incapacitatea Rusiei in acea perioada de a face fata unui razboi indelungat.

Au existat insa unele spirite clarvazatoare ce au realizat care erau riscurile ce le presupunea un razboi pentru stabilitatea tarii. Printre cei ce au pledat pentru pastrarea neutralitatii intr-un posibil conflict european s-au aflat persoane devotate tarului, cum ar fi Witte si Stolipin, sprijiniti, de altfel, in alte proiecte. Cel mai bine a reusit sa surprinda impactul unui razboi pentru Rusia fostul ministru de interne si seful Departamentului Politiei, Piotr Durnov, care intr-un memoriu adresat tarului in februarie 1914 mentiona ca in eventualitatea unor infrangeri militare «o revolutie sociala, in formele ei cele mai teribile, va deveni de neevitat in Rusia». Experienta sa in calitate de ministru si sef al politiei i-a permis conturarea imaginii viitoarei revolutii, care va incepe cu blamarea guvernului de catre toate categoriile societatii pentru esecurile de pe campurile de lupta; cei care vor incita masele vor fi chiar politicienii din Duma. Razboiul va duce la slabirea potentialului armatei si a fortelor de ordine care nu vor reusi sa sprijine guvernul sa restabileasca ordinea si sa impiedice exaltarea maselor, in special pe tarani. In aceasta agitatie partidele de opozitie nu vor reusi sa restabileasca autoritatea puterii, deoarece nu se bucurau de sprijinul popular, iar Rusia «se va prabusi intr-o anarhie absoluta, ale carui consecinte nici macar nu pot fi imaginate». Cele mentionate mai sus demonstreaza perspicacitatea fostului ministru de interne care a reusit sa surprinda in acest document principalele amenintari care planau deasupra puterii in cazul unui razboi si in special in cazul unei infrangeri, in Rusia existand deja un precedent in anul 1905.

Revolutia din februarie 1917

Revolutia din februarie din Rusia a fost precedata de unele modificari ce s-au produs la nivelul mentalitatilor colective ale populatiei din tarile beligerante. Dupa doi ani si jumatate de razboi tot mai multe forte politice incep sa-si puna intrebari in legatura cu sensul sau eficienta efortului depus in conditiile in care nimeni nu putea anticipa care va fi deznodamantul conflagratiei. In randul opiniei publice se manifesta doua curente care vor influenta evolutia ulterioara a evenimentelor. Pe de o parte se aflau cei care pledau pentru continuarea luptei pana la castigarea victoriei, indiferent prin ce mijloace, iar pe de alta parte existau forte care isi exprimau indoiala asupra necesitatii acestui efort, contestand insusi ratiunea lui de a fi si pledau pentru incetarea ostilitatilor si restabilirea pacii. Curentul pacifist se bucura in special de sprijinul partidelor socialiste, care luptau pentru «pacea fara anexiuni si despagubiri».

In cazul Rusiei criticile la adresa politicii de razboi se alatura celor referitoare la formele de guvernare. In Duma, incepand cu 1915, opozitia liberala critica deschis incapacitatea serviciilor de administrare a razboiului, anarhia birocratiei ministeriale, carentele guvernarii. Incepand din septembrie se va forma un Bloc progresit care va fi alcatuit din trei partide: constitutional-democratii, progresistii si octombristii, care grupeaza doua treimi din deputati. Opozitia se pronunta pentru un guvern care sa fie responsabil in fata Dumei si sa fie capabil sa «conduca» razboiul. Aceste demersuri denota intentia opozitiei de a reforma regimul autocratic si erau o amenintare directa la adresa puterii. In randul opozitiei unii s-au pronuntat chiar pentru o «lovitura de stat» daca tarul nu va accepta propunerile lor. Criza puterii a izbucnit in ultimile luni ale anului 1916 iar tarul, lipsit de sprijin si de aliati de nadejde a fost nevoit sa asiste la acest spectacol in calitate de spectator si nu de actor principal. El va reveni pe scena politica prea tarziu cand nu se mai putea salva prea mult, si fortat de imprejurari se va dezice de principala sa preocupare - mentierea autocratiei.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Greva muncitorilor de la Uzina Putilov din Petrograd din 28 februarie 1917 a servit drept semnal pentru declansarea actiunilor de protest iar in fruntea manifestantilor se situeaza unii militanti socialisti care, insa, nu erau pregatiti sa-si asume responsabilitatea pentru soarta tarii. In acelati timp conducatorii Dumei au reactionat prompt, formand un birou executiv, alcatuit din 12 membri, intitulat Comitetul Provizoriu al Membrilor Dumei pentru Restaurarea Ordinii in Capitala si Stabilirea legaturii cu Persoane individuale si Institutii, in frunte cu Rodzianko, presedintele Dumei. Acest organ era alcatuit din 10 reprezentanti ai Blocului Progresist si doi reprezentanti ai socialistilor revolutionari, printre care se afla si A. Kerenski.

In paralel, in Petrograd in cursul zile de 28 februarie se formeaza Sovietele, dupa exemplu celor din 1905, care reprezentau interesele muncitorilor si soldatilor. Aceste institutii erau constituite la initiativa mensevicilor. Autoritatea decizionala a Sovietelor a trecut in seama Comitetului Executiv (Ispolkom).

Comitetul Provizoriu al Dumei, ce avea sa devina in curand Guvern Provizoriu, si-a asumat teoretic intreaga raspundere a guvernarii, in timp ce Ispolkom-ul ramane un soi de curte suprema a constiintei revolutionare. Astfel, in Rusia a luat nastere un sistem de guvernare neobisnuit, numit "dvoevalstie" - puterea duala sau "diarhie" ce a durat pana in octombrie 1917. Tarul Nicolai al II-lea a fost obligat sa abdice, fapt ce s-a produs la 3/17 martie 1917, cand se sfarseste perioada de domnie a dinastiei Romanov (1613-1917) si a Imperiului rus, iar Rusia se va transforma in perioada urmatoare intr-o republica.   

Guvernul Provizoriu, constituit la 27 februarie/12 martie1917, in frunte cu printul Gheorghe Lvov, a preluat conducerea tarii, acordand libertati fundamentale de opinie, de expresie si de intrunire si promitea alegerea democratica a unei Adunari Constituante. Dezmembrarea structurii militare ierarhice a fost declansata de Ordinul nr. 1 al Sovietului, prin care se infiintau sovietele soldatilor. Astfel, cele mai multe dintre previziunile lui Durnov aveau sa se indeplineasca.

Dupa revolutia din februarie 1917, in spatiul fostului Imperiu rus s-a pus in mod acut chestiunea realizarii dreptului la autodeterminare, ca o modalitate de rezolvare a problemei nationale. In aceasta perioada au aparut un sir de state care s-au declarat autonome sau chiar independente ca Emiratul Buhara, Guvernul militar al cazacilor de pe Don, Republica Populara Ucraineana, Autonomia Cocand, Republica Democratica Moldoveneasca, Republica Federativa Transcaucaziana etc. Finlanda, tarile baltice isi vor proclama independenta in toamna anului 1917. Polonia isi va redobandi independenta la 18 noiembrie 1918.

In faza initiala a revolutiei influenta fractiunii bolsevice asupra muncitorilor si soldatilor era redusa. V.I. Lenin, liderul bolsevicilor, se afla in momentul declansarii revolutiei in Elvetia. Fiind ajutat de guvernul german, vazand in el un pacifist, in aprilie 1917 a revenit in tara. In Tezele din aprilie el isi enunta principiile: condamnarea guvernului provizoriu, pacea imediata si neconditionata, nationalizarea pamanturilor, controlul muncitoresc in uzine.

Prabusirea monarhiei in Rusia, in primul moment, a linistit guvernele aliate ce se temeau ca tarul va incerca sa semneze o pace separata pentru a scapa de amenintarile crizei interne si pentru a-si salva coroana. In aprilie la Petrograd au loc demonstratii antirazboinice, primele semne ale nemultumirii populare fata de Guvernul Provizoriu. In paralel, la 24 martie Sovietul din Petrograd cerea inceperea negocierilor de pace si abandonarea politicii de anexiuni. Guvernul Provizoriu se afla intr-o situatie de criza.

La 1 mai s-a format o coalitie guvernamentala din cadeti, mensevici, social-revolutionari, sub conducerea lui Alexandru Kerenski. Infrangerea militara, suferita in urma ofensivei in Galitia, inflatia galopanta si lipsurile de tot felul, ca si dorinta Guvernului Provizoriu de a duce pe front garnizoana din Petrograd, au provocat mobilizarile de masa din iulie 1917. In represiunea ce a urmat bolsevicii au fost nevoiti sa se ascunda, Lenin este obligat sa plece din nou in exil in Finlanda. Kerenski, presat de aliati, a inceput discutii cu Comandamentul Suprem. Social-revolutionarii dominau acum coalitia guvernamentala (ministrii cadeti o parasisera in iulie), iar mensevicii dominau Sovietul.

Lovitira de stat din octombrie 1917

Lenin considera ca in octombrie situatia era favorabila pentru a trece la al doilea stadiu al revolutiei, adica preluarea puterii de catre bolsevici, in pofida unor rezerve din partea unor membri ai conducerii partidului bolsevic. Garzile Rosii au ocupat punctele strategice - gari, poduri, centrale electrice - fiind in asteptarea semnalului pentru a inlatura Guvernul Provizoriu. La 25 octombrie/7 noiembrie 1917, la Petrograd are loc o lovitura de stat, odata cu asaltul Palatului de Iarna si capitularea Guvernului Provizoriu, fapt ce a decurs practic, fara varsare de sange, dar la Moscova lupta s-a prelungit. La 26 octombrie, Lenin anunta crearea guvernului sovietic - Consiliul Comisarilor Poporului - si emitea primele decrete: Decretul asupra pamantului si Decretul asupra pacii. Bolsevicii erau insa, un partid minoritar in octombrie (la alegerile din noiembrie pentru Adunarea Constituanta ei au obtinut 25%, in comparatie cu 38% pentru socialistii revolutionari).

Noua conducere bolsevica a Rusiei a respins principiile democratiei parlamentare, dizolvand la 5 ianuarie 1918 Adunarea Constituanta. In decembrie 1917 bolsevicii au semnat armistitiul cu Puterile Centrale iar la 3 martie 1918 la Brest-Litovsk a fost semnata pacea care incheie participarea Rusiei la primul razboi mondial. Pentru mentinerea puterii, Lenin si Guvernul de la Petrograd au fost nevoiti totusi, sa faca unele compromisuri.

Decizia bolsevicilor a fost contestata de unii conducatori ai armatei ruse sau "albe", fideli obligatiilor asumate in anul 1914. Bolsevicii, prin actiunile lor antidemocratice au declansat, de fapt, un razboi civil in Rusia. Primii s-au ridicat impotriva uzurpatorilor cazacii de pe Don, afectati profund de efectele politicii de nationalizare, promovate de bolsevici. In aprilie 1918 a fost creata o Armata a Voluntarilor, alcatuita in fond din ofiteri, condusa de generalul A. Denikin. Armate de acest gen sunt constituite si in alte regiuni ale Rusiei, conduse de generalii Kornilov, Vranghel, amiralul Kolceak. In sprijinul lor intervin tarile Antantei, ostile noii puteri instaurate la Petrograd, considerand ca au fost tradate de fostul aliat.

Situatia dificila in care se afla noua putere ii accentueaza tendintele dictatoriale. Fortele nebolsevice sunt eliminate treptat, functiile represive ale aparatului de stat sunt intarite. A fost creata o politie secreta - Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolutiei - C.E.K.A. (ulterior N.K.V.D., K.G.B.) la 20 decembrie 1917, condusa de Feliks Dzerjinski, omiprezenta si omnipotenta. Instaurarea de jure a dictaturii proletariatului in Rusia a fost consfintita prin promulgarea primei Constitutiei sovietice la 10 iulie 1918.

In iulie 1918, la Ekaterinburg (mai tarziu Sverdlovsk) bolsevicii l-au omorat pe fostul imparat al Rusiei, Nicolae al II-lea, impreuna cu intreaga familie. Scopul acestui masacru sangeros a fost lichidarea simbolului fortelor restauratoare din Rusia.

In anii razboiului civil puterea sovietica a supus intreaga activitate interna intereselor victoriei. In ianuarie 1919 guvernul a lansat politica comunismului de razboi: colectarea de la tarani, in mod obligatoriu, a surplusurilor de paine, apoi si de celelalte produse alimentare.

Pentru a depasi criza alimentara si a inviora economia dupa victoria puterii sovietice in razboiul civil V.I.Lenin a propus sa fie inlocuit sistemul de rechizitionare obligatorie - comunismul de razboi - printr-o politica liberala numita Noua Politica Economica - NEP-ul. Rechizitionarea era inlocuita prin plata unui impozit in produse catre stat, stabilit din timp, iar surplusul taranul avea dreptul de al vinde liber pe piata. Pentru a depasi criza din industrie bolsevicii au apelat la investitii straine, dezicandu-se temporar de unele principii ce vizau proprietatea privata. Noua Politica Economica a fost o decizie curajoasa a noii conduceri bolsevice ce s-a mentinut pana in anul 1927.

Concluzii: In 1917 in Rusia au avut loc transformari radicale care au avut un impact deosebit asupra noii ordini mondiale : s-a prabusit dinastia Romanov si dispare de pe harta politica Imperiul rus, primul dintre cele patru care s-au prabusit in urma razboiului; a fost instaurat o noua forma de guvernare, cea republicana, chiar daca a avut o scurta perioada de existenta; printr-o lovitura de stat, fiind sprijiniti de guvernul german, bolsevicii au preluat puterea si au reusit sa instaureze o noua forma de guvernare, republica sovietica; noua conducere a Rusiei nu a fost recunoscuta de aliati dar si de forte din interiorul tarii, fapt ce va duce la un razboi civil in urmatorii ani din care bolsevicii vor iesi invingatori.

Subiecte pentru pregatirea evaluarii finale

Care era situatia Rusiei pana in februarie 1917 si care era forma de guvernare?

Impactul primului razboi mondial asupra stabilitatii interne din Rusia.

Activitatea Dumei de stat si rolul sau in escaladarea crizei si declansarea revolutiei din februarie.

In ce conditii a fost creat Guvernul Provizoriu si care erau competentele sale ?

Pozitia bolsevicilor si a liderului lor V.I.Lenin fata de revolutia din februarie.

Pregatirea insurectiei din octombrie si pozitia liderilor bolsevici

Rolul primelor decrete elaborate de Consiliul Comisarilor Poporului

Cauzele declansarii razboiului civil.

Cauzele promovarii de catre Lenin a Noii Politici Economice si semnificatia acestei politici.

Test pentru autoevaluare 1

Raspundeti prin adevarat sau fals.

1. Prin Manifestul din 17 octombrie Imperiul rus devenea o monarhie constitutionala iar duma va avea toate atributiile unui parlament.

R. Fals

2. In perioada razboiului opinia publica era dominata de doua curente: unele forte optau pentru continuarea razboiului pana la victoria finala altele se pronutau pentru incheierea ostilitatilor si semnarea unei paci fara anexiuni si despagubiri.

R. Adevarat

3. Duma de stat din momentul infiintarii a devenit un aliat fidel al monarhului si a sustinut neconditionat politica guvernului.

R.Fals

4. Anul 1917 este considerat an de cotitura in istoria Rusiei din cauza transformarilor radicale care s-au produs in viata politica: disparitia monarhiei si a Imperiului si preluarea puterii de catre bolsevici in octombrie.

R. Adevarat

Ordonarea variantelor de raspuns .

5. In ce ordine au avut loc urmatoarele evenimente :

a)Manifestul din 17 octombrie

b) Razboiul ruso-japonez

c) Armistitiul de la Brest Litovsk.

R. b a c

6. La inceputul anului 1917 evenimentele din Rusia au avut loc in urmatoarea ordine::

a) Rebeliunea lui Kornilov

b) Abdicarea lui Nicolai al II-lea

c) Greva muncitorilor de la Uzina Putilov

R. b c a

Potrivire de intrebari si raspunsuri:

1. Seful Comisiei Extraordinare pentru a Moscova

combaterea contrarevolutiei.

2. Localitate in care bolsevicii au impuscat familia ultimului

Imparat al Rusiei - Nicolai al II-lea b. Alexsandr Denikin

3. General rus care a luptat impotriva sovietelor c. Ekaterinburg

4. Capitala Rusiei sovietice in anul 1918 d. Dzerjinski

R. 1-d; 2-c; 3-b; 4-a

1.Lider al socialistilor-revolutionari care a condus

Guvernul Provizoriu a. Rodzianko

2. Comandant al albgardistilor, amiral b.Adunare Constituanta 3. Presedinte al Dumei care a fost numit

in primul Guvern Provizoriu. c. Alexandr Kerenski

4. In ianuarie bolsevicii au boicotat lucrarile ei si

au desfiintat-o d.Kolciak

R. 1-c; 2-d; 3-a; 4-b.

Completare spatii libere:

La Conferinta de la a fost semnat un tratat de . inrobitor pentru Rusia sovietica.

1. Brest-Litovsk 2. pace

..urmarea crearea unei . sovietice in urma cucerii puterii in timpul loviturii de stat din

1.Lenin 2. republici 3. octombrie

In 1918 in orasul Ekaterinburg (actualul ..) a fost asasinata familia ultimului tar al Rusiei - .., reprezentant al dinastiei ..

1. iulie 2. Sverdlovsk 3. Nicolai al II-lea 4. Romanov.

Teme de casa

Studiu de caz: Consultand sursele documentare, urmariti rolul factorului german in organizarea loviturii de stat din Rusia din octombrie 1917 si exprimati-va opinia intr-un rezumat de 500 semne pe care il puteti trimite pe adresa de mail.

Glosar

Bolsevism - teorie si practica politica a factiunii radicale din cadrul Partidului Muncitoresc Social -Democrat din Rusia care a aparut in timpul congresului partidului din 1903. Adeptii unor masuri radicale si a unui program, alcatuit din obiective minime si maxime, condusi de V.I.Lenin, s-au separat de aripa mai moderata a partidului, numiti mensevici. Bolsevicii - de la cuvantul bolse- mai mult - erau adeptii metodelor radicale desi aveau mai putini adepti decat aripa moderata, cealalta aripa era constituita din adeptii programului minim, de unde si numele de menisevici - de la menise - mai putin. Dupa o perioada de colaborare interminenta a urmat despartirea de aceasta aripa si constituirea unui partid separat de stanga, comunist, mentinandu-se si titulatura de bolsevic, in 1912. A fost un partid ilegal, condus de Lenin din exil. Revolutia din februarie 1917 a fost realizata fara implicarea acestui partid, care se afla intr-o situatie dificila. Intoarcerea lui Lenin in Rusia, sprijinul financiar acordat de guvernul german a contribuit la reorganizarea partidului, trasarea unor obiective concrete referitoare la declansarea unei insurectii pentru a cuceri puterea in Rusia. Incapacitatea Guvernului Provizoriu de a mentine oprdinea in capitala, dezorganizarea din cadrul armatei au permis bolsevicilor printr-o lovitura de stat sa preia puterea si sa instaureze dictatura bolsevica, condusa de Lenin.

In capitolul urmator vom urmari evolutia vietii politice din Rusia sovietica in perioada 1922-1940.