Gobalizare, democrație și Binomul pace-razboi

Gobalizare, Democrație și Binomul pace-razboi

Relațiile dintre globalizare , democrație și binomul pace - razboi sunt numeroase și implica un studiu aprofundat.Peisajul internațional este practic dominat de acești trei termeni . Unul dintre cele mai concludente exemple ale interdependenței dintre globalizare , democarație și razboi este cel al Irakului , țara care a avut contact cu democrația prin intermediul razboiului.Intervenția S.U.A. in Irak a avut printre principalele scopuri și acela de instaurare a unui regim democratic , lucru care s-a dovedit in cele din urma a fi destul de dificil.

Termenul de globalizare este un termen aparut destul de recent , in condițiile in care in anii 80 nu era folosit aproape deloc nici in literatura de specialitate și cu atat mai puțin in vorbirea de zi cu zi. Devenit un termen din ce in ce mai utilizat , globalizarea reprezinta un termen destul de complex , pe care mulți il asociaza foarte ușor cu americanizare. Autorul american Joseph Nye afirma: "ideea ca globalizarea inseamna americanizare este frecventa, dar simplista"[1] . Adevarat este insa faptul ca americanii au cele mai multe avantaje de pe urma globalizarii deoarece ea are loc in limba engleza , este perceputa in lumina principiilor nonliberale , precum și datorita faptului ca americanii impun abordarea lor legislativa, financiara și tehnica și ca promoveaza individualismul[2] .Procesul de globalizare este generat practic de anumite evoluții atat pe scara sociala cat și economica și politica. De aici rezulta un alt motiv al avantajelor de care S.U.A. se bucura prin prisma globalizarii. De asemenea putem percepe globalizarea ca pe un proces ce se refera la multiple conexiuni intre oameni de pe tot intinsul planetei[3]. Daca privim globalizarea din acest punct de vedere , aceasta reprezinta un proces destul de recent , deoarece imensa creștere a acestor conexiuni iși are originea undeva la jumatatea secolului XX. Exista pareri diferite despre efectele globatizarii , cum ar fi și aceea ca aceasta reprezinta sfarșitul statului , pareri aparute la mijlocul anilor 90 , urmate mai apoi de aceea ca defapt globatizarea intarește statele , facandu-le mai puternice , mai sanatoase și mai diferite. Cu privire la aceste pareri , Jan Aart Scholte , profesor in Departamentul de Politica și Studii Internațional la Universitatea Warwick afirma " accentul este pus

atat pe continuitatea statului ca atare, cit și pe schimbarile in rolul și atributele statului. Din aceasta perspectiva, globalizarea nu a insemnat sfarșitul statului ci a dat naștere la un tip diferit de stat, unul cu atribute pe care nu le-a mai avut inainte. Un exemplu in acest caz, este ca astazi statele naționale, intr-o lume globalizata, depind de entitați aflate dincolo de jurisdicția lor naționala,"[4] Tom G. Palner , profesor universitar la Institutul CATO și director al universitații cu același nume din Washintong D.C. analizeaza globalizarea evidențiind atat parțile pozitive cat și cele negative. Din punctul sau de vedere , globalizarea , prin intermediul liberalizarii comerțului , aduce bogație și prosperitate și beneficii pentru toata lumea , de asemenea comerțul liber este cea mai buna cale de eliminare a exploatarii copiilor prin munca ,iar comerțul , deschiderea și globalizarea , sunt suport al guvernarii democratice și al statului de drept și nu in ultimul rand , globalizarea conduce spre pace reducand motivele de conflict , de unde și legatura dintre globalizare și binomul pace-razboi . Protectionismul se bazeaza pe o mentalitate si un set de politici care scot in evidenta interesele opuse ale natiunilor. In contrast, liberul schimb relationeaza natiunile prin intermediul pacii. La capitolul aspecte negative , Palner enumera inegalitatea produsa de catre globalizare , precum și faptul ca globalizarea creeaza o cultura americana omogena in jurul lumii , nefiind totuși in totalitate de accord cu aceste aspecte[5]. Din prisma celor care sunt impotriva globalizari , sau care mai exact considera ca aceasta nu este altceva decat un proiect politic al Statelor Unite , mai exact al administrației Bush , se afla John Gray , specialist in filosofie politica la London School of Economics .Acesta afirma ca politica dusa de S.U.A. reprezinta americanizarea globalizarii , și ca aceasta este facuta doar pentru protejarea intereselor americane și nici de cum pentru raspandirea valorilor democrației in cele mai indepartate colțuri ale lumii.

Punctul de vedere al lui John Gray, nu este totuși unul foarte deplasat.Exista numeroase opinii care susțin faptul ca S.U.A. in razboaiele sale purtate pentru instaurarea democrației și raspandirea conceptului de globalizare nu a facut altceva decat sa iși protejeze propiile interese. Ziarul The New York Times , prin editorul Ted Koppel afișa titlul "It's all about the oil" cu privire la razboiul pe care americanii il poarta in Irak. Astfel in acest caz legatura dintre globalizare, respectiv raspandirea democrației și razboi , poarta urmele unor interese . Dupa cum bine stim , americanii sunt cei mai mari consumatori de combustibil din lume , la fel cum și Irakul se afla printre primele cinci țari cu bogații petroliere . Nevoia de petrol a americanilor este mare , iar Irakul s-a dovedit a fi o țara accesibila pentru satisfacerea acestor nevoi. Una din primele actiuni ale guvernului irakian "liber", a fost ca sa acorde peste 65% din profiturile din exportul de petrol firmelor americane si britanice. Faimosul discurs al lui Bush despre "redarea libertatii poporului Irakian", de pe crucisatorul unde a semnat "castigarea razboiului in Irak", se dovedeste a fi de fapt o continuare a sistemului de teroare pentru populatie, de aceasta data nu datorita regimului lui Saddam, ci de la gastile locale, de la talibani si de la atacurile americane in care moare populatia civila [6]. De asemenea acest razboi se dovedește a fi unul dintre cele mai scumpe razboaie din istorie .Suma vehiculata in jurul acestui razboi se situeaza undeva in jurul a doua trilioane de euro. Daca razboiul din Golf dintre anii 1990-1991 a costat S.U.A. doar 88 de miliarde de dolari , iata ca acest razboi se dovedește a fi unul mult mai costisitor.In anul 2008 , cel de-al șaselea an al conflictului din Irak , costurile platite de americani ajung pana la 12 miliarde de dolari pe luna.[7] Aceasta suma este una imensa , iar daca intr-adevar motivul pentru care S.U.A. se afla in razboi este petrolul , acest razboi s-ar putea dovedi unul nu foarte profitabil. Insa se pot imbina totuși și doua lucruri de odata.Instaurarea unui regim democratic , și promovarea globalizarii in Irak și de asemenea satisfacerea nevoilor personale .Pentru John Tatom, editorialist al ziarului Financial Times scopul acestui razboi nu este nicidecum petrolul din zona , ci doar securitatea naționala de care S.U.A. are nevoie și considera ca daca acest razboi s-ar fi purtat pentru petrol, americanii ar fi ieșit in profit doar cumparandu-l.[8].

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Tot despre acest razboi dus in Irak de catre armata S.U.A. vorbește și Michael T. Klare , care este de parere ca razboiul se duce pe doua fronturi. Primul este acela de control al orașelor irakiene , iar cel de al doilea reprezinta protejarea infrastructurii petroliere impotriva sabotajelor și a atacurilor.Daca prima acțiune a fost dezbatuta pe larg de catre presa și televiziune , celei de a doua i s-a acordat destul de puțina importanța. Același autor vorbește și el de dependența crescanda a americanilor cu privire la consumul de cobustibil , dependența care a crescut constant din 1972[9]. Iata astfel cum o lupta dusa sub pretextul democrației este pusa sub semnul intrebarii.

Revenind la problematica globalizarii , mai precis la aspectele culturale ale globalizarii , John Tomlinson este de parere ca "in centrul culturii moderne se afla globalizarea , iar in centrul globalizarii se afla practicile culturale". Pentru acesta cea mai direct perceputa și traita forma a globalizarii este cea culturala. Globalizarea modifica modul in care conceptualizam cultura, deoarece cultura a fost, foarte multa vreme, legata de ideea unei locații fixe .Apariția unei culturi globale (lucru despre care nu putem inca vorbi ) echivaleaza cu apariția unei culturi care sa ii cuprinda pe toți locuitorii lumii și care sa inlocuiasca diversiatea sistemelor culturale[10].Un prim pas in apariția unei culturi globale il reprezinta globalizarea lingvistica . Putem vorbi despre acest lucru din moment dat ce limba engleza este limba de circulație internaționala fiind folosita frecvent in orice colț al mapamondului. Conceptul de cultura globala este totuși destul de legat de raspandirea valorilor, bunurilor și stilului de viața american. O alta caracteristica a globalizarii culturale o reprezinta televiziunea și internetul care in zilele noastre au inlocuit cu desavarșire carțile ,și care ocupa prim planul vieții cotidiene[11]. Pentru Thomas Friedman , globalizarea are urechile lui Mickey Mouse, se hraneste cu Big Macs, bea Coke sau Pepsi si lucreaza pe un laptop IBM".Autorul considera ca oamenii numai pot face distincție intre puterea americana, exporturile americane, asalturile culturale americane, exporturile culturale americane si globalizarea in sine[12].

Trecand de la globalizarea culturala la partea generalizata a acesteia , constatam din nou parte negativa reflectata in ineglitatea la care globalizarea duce.Globalizarea genereaza totuși inegalitate prin prisma beneficiilor care raman inca inegal distribuite.Țariile in curs de dezvoltare sau cele subdezvoltate nu se bucura de acțiuniile globalizarii așa cum o fac cele dezvoltate . Statisticile arata ca la nivelul salariilor globalizarea produce inegalitați datorita faptului ca forța de munca este mai abundenta comparativ cu capitalul la nivel global decat in interiorul statelor dezvoltate.Astfel salariații cu o calificare mai buna vor caștiga mai mult ,iar ceilalți mai puțin. De asemenea și in cazul firmelor poate fi vorba despre aceasta inegalitate. Astfel firmele puternice devin și mai puternice , pe cand cele cu capital mai redus vor deveni mai slabe sau in cel mai rau caz vor disparea .Tot din statistici , mai precis dintr-o statistica O.N.U. raporturile dintre veniturile cincimii celei mai bogate respective cincimii celei mai sarace a lumii au stat astfel : 1960 - 30/1 , 1991 - 61/1 ,sfarșitul anilor 90 - 86/1 [13].

Partea democratica a globalizarii sau globalizarea democrației reprezinta o chestiune extreme de complexa și asta datorita deiferitelor moduri de exercitare a democrației. Dupa cum bine știm democrația ,in cei mai simpli termeni , este caracterizata ca și conducerea unui stat de catre popor. Ea reprezinta practic valoarea de baza a unei societați umane sanatoase. Legatura dintre globalizare și democrație se contureaza totuși in jurul unei intrebari fundamentale cu privire la o regandire a democrației și a modului in care aceasta este aplicata . Profesorul Jan Aart Scholte analizeaza deficitul democratic al globalizarii pe baza a trei dimensiuni .Prima se refera la cetațeni și la indiferența acestora fața de globalizare și fața de cum este ea condusa. Cea de a doua dimensiune se refera la problema procesului instituțional aici intrand metodele prin care deciziile despre globalizare sunt luate, atat in state naționale, guverne locale, instituții regionale sau instituții de control global , parerea lui Schlote fiind ca acestea sunt departe de a fi democratice .In ultimul rand sunt existența unor bariere importante ale structurilor sociale care impiedica oamenii sa aiba posibilitați egale de participare democratica.Același Jan Aart Scholte este de parere ca pentru o buna funcționare atat a democrației cat și a globalizarii este nevoie de stabilirea unei forme de guvernare globale, social-democratice care sa ne avanseze spre o reforma mult mai ambițioasa [14].

In concluzie relațiile dintre globalizare , democrație și binomul pace razboi sunt unele de interdependența , iar din punctul meu de vedere scopul ideal este acela de a realiza o globalizare a democrației prin intermediul pacii și nu a razboiului.

Bibliografie :

TOMLINSON John Globalizare și Cultura , Editura Amarcord 2002

FRIEDMAN Thomas , Lexus si maslinul, Cum sa intelegem globalizarea, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 2001

DOBRESCU Paul , Geopolitica , Editura Comunicare.ro 2003

KLARE T.Michael Blood and Oil: The Dangers and Consequences of America's Growing Petroleum Dependency

D.Held, A.McGrew, D.Goldblatt si J.Perraton Transformari globale. Politica, economie si cultura

PALNER .G.Tom Globalization is grrrrreat! CATO Latter 2002

Financial Times , London

New York Times

Foreign Policy

http://ro.altermedia.info

http://www.financiarul.com

www.globalizare.com