Dragos din Bedeu si vanatoarea de zimbri

Stema si pecetea domneasca a Tarii Maramuresului si a Tarii Moldovei (in­ce­pand cu secolul al XIV-lea), dar si a Republicii Moldova (din 1990), ba chiar si stema postdecembrista a Romaniei - cuprind un cap de zimbru ("bour"), intre coarnele ca­ruia straluceste un "luceafar".

Povestea acestui insemn heraldic incepe in legendara Tara a Maramuresului, in vremurile cand regii Ungariei se straduiau sa introduca parghiile administratiei si politicii feu­dale in aceasta regiune inca independenta dar "inconjurata de garnizoane regale" (Fi­lipascu, 1940).

Pe acest fond, in 1352-1353, o armata din Transilvania patrunde in Moldova si, cu spri­jinul populatiei locale, ii alunga pe tatari dicolo de Nistru, spre Crimeea. (Giu­res­cu, 1971). La expeditie a participat si o ceata de maramureseni, sub conducerea lui Dra­gos din Bedeu. Ca ras­plata pentru vitejia sa, a fost numit, de catre regele Ungariei, voievod si loctiitor regal in Mol­dova (Filipascu, 1940), cu scopul de a apara versantul rasaritean al Carpatilor de atacurile tatarilor. Dragos si-a stabilit resedinta la Baia.

Pana aici sunt fapte istorice dovedite.

Intemeierea oficiala a principatului Moldovei insa "este legata, in conceptia isto­ri­o­grafica a cronicarilor, de un eveniment legendar: vanatoarea zimbrului (bourului) de catre un roman din Maramures, Dragos, devenit apoi primul voievod al Moldovei" (M. E­li­ade, 1970).

In toate cronicile pana la Vasile Ureche, povestea e, in linii mari, aceeasi: "Si era intre ei un barbat cu minte si viteaz, cu numele Dragos si s-au pornit odata cu tovarasii sai la vanat de fiare salbatice si au dat, pe sub muntii cei inalti, de urma unui zimbru Si au trecut muntii si au ajuns pe zimbru la tarmul unei ape, sub o rachita, si l-au ucis si s-au ospatat din vanatul lor (). Iar Dragos au descalecat intai pe apa Moldovei, mai apoi au descalecat la locul Baia si alte locuri Si si-au facut pecete domneasca pentru toata tara un cap de zimbru. Si au domnit Dragos voievod doi ani" (Cronica Anonima, Cronica sarbo-moldova de la Neamt, Letopisetul de la Bistrita).

Grigore Ureche nuanteaza legenda: nu-l pomeneste pe Dragos, "vanatorii" devin pastori, iar zimbrul e numit bour.

Istoricul Alexandru Filipascu (1940) este de parere ca pretextul vanatorii de zimbri "nu e decat o creatie a fanteziei populare, impresionata de prezenta fiorosului a­nimal in padurile vir­gine ale Maramuresului". Mircea Eliade (1970), in schimb, apreciaza ca "legenda lui Dragos reprezinta una din multiplele variante ale temei vanatorii rituale", de origine meridionala si cu radacini in preistorie. Dar vanatoarea rituala a zimbrului e considerata pur autohtona, pe motiv ca, la daci, acest animal se bucura de "un prestigiu religios".

Potrivit unor informatii incerte, ultimul zimbru din Maramures a fost impuscat in 1852, cand pielea si coarnele animalului au fost donate preotului Alexandru Anderco din Borsa.

Cu toate acestea, creatiile folclorice, dar si numeroasele toponime din zona, au pastrat in memoria colectiva acea memorabila vanatoare. Capul de bour este "marca inregistrata" si insemn statal, de sute de ani. Dragos ramane eroul care a generat acest brand, un "print" ma­ramuresean, intaiul domnitor al Moldovei, eclipsat insa de personalitatea puternica a marelui sau contemporan - vo­ie­vodul Bogdan din Cuhea.