Arta greaca - arhitectura, programul constructiv

Arta greaca

Vechea Grecie-Ellada asezeta in bazinul oriental al Marii Mediterane cunoaste o dezvoltare economica deosebita. Datorita acestui fapt, arta greaca atinge un nivel superior de dezvoltare nemaipomenit la celelalte popoare din antichitate. Civilizatia greaca este o civilizatie deschisa, diferita de celelalte civilizatii(egipteana, mesopotaminaa s.a.) deoarece prin fenomenul de colorizare se realizeaza schimburi comerciale si cultural artistice. Prin colonizare, civilizatia greaca sufera influente din alte zone geografice, dar la randul ei este cunoscuta in lume. Grecia este un stat organizat in orase-state, sau polis-uri. Intre aceste orase existau conflicte majore pentru realizarea celor mai frumoase constructii sau sculpturi.

Templul Erectheion, Arcropole, Atena

Intre secolele V-IV i.Hr. polis-urile cunosc o forma superioara de conducere, democratia sau conducerea conlectiva, prin care cetatenii liberi ai cetatii erau consultati in probleme importante ale acesteia. Arta greaca precum si artistul grec devine astfel un artist-cetatean care este legat de viata cetatii si exprima indoiala si morala acesteia. In civilizatia greaca, denumirea artistului este confundata cu cea a artizanului pentru ca in greaca veche ignora aceasta diferenta. elenii considera ca artistul(artizanul) este cel mai bun, cel mai iscusit, cel mai credincios. Primele sculpturi semnate darteaza de la sfarsitul perioadei arhaice dar, abia in sec. V i.Hr. operele de arta apar semnate in mod curent de personalitati artistice cum ar fi: Policlet, Fidias, Scopas si altii. Religia joaca un rol important in arta greaca. Grecii avand o religie politeista, credeau ca toti zeii lor traiesc in Olimp. Zeii sunt umanizati, acestia avand

calitatile si defectele oamenilor, dar pentru greci divinitatea intruchipa perfectiunea, astfel acest lucru va fi reprezentat prin statuile de zei ce infatisau trupuri armonioase, tinere si frumoase. Fata de religia egipteana politeista, religia greaca are un politeism antropromorf. Idealul perfectiunii umane a fost ridicat la rang inalt in cultura si arta greaca, astfel grecii aveau un ideal uman 'omul frumos si bun'. Grecii puneau un deosebit accent pe sanptatea fizica si morala a omului si prin aceasta considerau omul, centrul universului. Arta greaca este prima arta ce pune bazele unei conceptii antropocentriste. Tot omul, devine sursa de inspiratie pentru sculptura, arhitectura sau pictura. Cunoasterea exacta a anatomiei umane si a trasaturilor de caracter ale omului le regasim in operele de arta pentru ca, grecii isi doreau sa creeze in acelasi timp frumosul si perfectiunea redand realitatea. In arta greaca, sunt eliminate toate realitatile urate, cum ar fi: batranetea, boala, defectele etc. si sunt pastrate realitatile frumoase ale omului cum ar fi: frumusetea, perfectiunea, binele etc.. Artistul grec in realizarea operei sale, urmareste atat redarea obiectelor si fiintelor asa cum sunt, realist, cu toate trasaturile particulare dar, in acelasi timp se concentreaza pe calitatile esentiale ale obiectelor si fiintelor. Realismul artei, ne indeamna la cunoasterea si redarea omului asa cum este, iar idealizarea ne arata asa cum ar trebui sa fie, tinzand spre perfectiune.

Perfectiunea in arta greaca ajunge la apogeu in perioada clasicismului, fiind o perioada in care idealismul este la el acasa. Astfel templul este considerat un lacas idealizat, demn pentru o fiinta perfecta cum este zeul. In sculptura, statuile de zei sau atleti sunt idealizate prin realizarea perfecta a trupului intr-o armonie a partilor. Statuia trebuia sa exprime legatura dintre sanatatea fizica, trupeasca si cea spirituala. In sculptura greaca, aspectele generale tipice ale personajelor sunt puse in valoare, iar cele particulare sunt eleiminate. De aceea sculptura va fi reprezentata de personaje in floarea varstei, cu trupuri armonioase, sanatoase si nu de copii sau batrani penru ca acestia erau imperfecti si nu erau compatibili cu idealul.

Arta greaca cuprinde 4 perioade de dezvoltare:

- perioada homerica(sec. XII-VIII i.Hr.)

- perioada arhaica (sec. VII-VI i.Hr.)

- perioada clasica (sec. V-IV i.Hr.) care cuprinde 2 perioade:

- clasicismul dezvoltat (sec. V i. Hr.)

- clasicismul tarziu (sec. IV i.Hr.)

- perioada elenistica (sec. III-I i.Hr.)

Arhitectura

Arhitectura greaca urmareste realizarea unor constructii functionale ce participa la organizarea oraselor- cetate.

Ordinile de arhitectura. Pentru greci arhitectura exprima spiritul rationalist al artei si se adreseaza unor fiinte rationale convingand prin ordine, echilibru si armonie. Grecii au realizat

constructii simple cu linii clare, simplitate ce se impune pentru ca grecii au un simt accentuat al ordinii. Constructiile dau impresia de durabil, calm, stabiltate si de echilibru. Pentru realizarea acestor edificii, grecii au folosit matematica, calculand precis raporturi dintre verticale si orizontale, plin si gol, structura si decoratie. Ca si in sculptura, si in arhitectura exista o armonie matematica intre intreg si partile lui componente. Ordinele de arhitectura au fost inventate de greci pentru pentru a stabili numrul, marimea si modul cum sunt dispuse coloanele in ansamblul cladirii(mai ales in constructia templelor). Ordinul exprima asezarea intr-un raport armonios a platformei, coloanei, antablamentului si frontonului, raportandu-se in permanenta la dimensiunile omului. Sunt trei ordine: doricul,ionicul, si corinticul. Aceste ordine au aparut in perioade diferite, in locuri diferite si au trasaturi diferite.

Ordinul doric a aparut in perioada arhaica si s-a dezvoltat in Peloponez si in sudul Italiei(Sicilia).

Acesta exprima robustetete, prin forme puternice, profile si decoratii sobre.

Ordinul ionic este al doilea ordin, in ordine cronologica aparut in perioada arhaica dezvoltandu-se in coloniile din Asia Mica si in insulele din Marea Egee. Fata de doric, ionicul este mai bogat decorat si are proportii mai elegante.

Ordinul corintic apare la sfarsitul perioadei clasice, in Asia Mica, si este caracterizat ca fiind o expresie a bogatiei decorative si a elegantei. El se aseamana in mare parte cu ionicul, doar capitelul este mai inalt si mai decorat.

Doricul-platforma pe care este asezat templul are mai multe trepte inalte, iar coloana este asezata direct pe stilobat(ultima treapta a platformei), fara baza, are fusul tronconic, cu sau fara canelur(sentulete verticale), si capitel simplu format din echina si abaca. Antablamentul este format din arhitrava continua, friza-cumetope(decorate cu bazoreliefuri sau colorate) si triglife-si cornisa. Frontonul reprezinta triunghiul format de cele doua pante ale acoperisuri si este decorat cu basoreliefuri sau statui adosate timpanului.

Ionicul este caracteristic platformei formata din mai multe trepte dar mai putin inalte fatp de doric, coloana sprijinindu-se de stilobat cu ajutorul unei baze. Fusul coloanei este cilindric si mult mai zvelt si elegant avand obligatoriu caneluri care sporesc senzatia de verticalitate. Capitelul este format din frunze de acand(1-2 siruri) si volute rasucite(inspirate dupa coarnele de berbec. Antablamentul este format din arhitrava(cu profile asezate in retrageri succesive), friza continua(simpla sau decorata cu basoreliefuri) si cornisa. Frontonul nu se deosebeste fundamental de cel doric.

Corinticul are un singur element diferit fata de ionicul cu care se aseamana, capitelul ce este format din trei siruri suprapuse de frunze de acant si volute(obtinute prin rasucirea frunzelor de la colturi sub forma volutelor).

Programul constructiv

In antichitate, grecii au realizat constructii tipice ce au fost adevarate exemple pentru civilizatia romana.

Agora

Agora din Thessaloniki

Agora sau piata publica este cel mai vechi complex civic din antichitate. Aceasta era numita si 'zona urbana centrala', fiind centrul spiritual, juridic, politic si comercial al comunitatii. Agora indeplinea mai multe functii, astfel era considerata loc public pentru adunarile cetatenilor, loc sacru pentru desfasurarea ritualulilor de cult, loc de depozitare si schimb de marfuri, dar si loc de recreere si plimbare. Aceasta piata, avea diverse forme in functie de configuratia terenului, dar obligatoriu avea temple portice(suita de coloane unite intre ele prin antablamente sau arcade), casa sfatului, teatre, altare etc..

Templul

Templul lui Apolo

Templul(sau casa zeului) reprezinta cea mai importanta constructie din arhitectura greaca.Pana in perioada arhaica, ritualurile se desfasurau in jurul unui copac considerat sfant, sau la intrarea unei grote, apoi a aparut ideea construirii unui loc special inchinat unui zeu. Fata de templul egiptean care era plin de mister si in care statuia zeului nu putea fi vazuta de

credinciosi, templul grec este deschis acestora avand statuia zeului la vedere, pentru a-i aduce ofrande. Templul grec nu are secrete, sanctuarul unde se pastreaza statuia zeului este o camera luminoasa si usor de gasit. Fiind un loc public important pentru orasul-cetate, oamenii se adunau in fata sau in jurul acestuia pentru a participa la diverse ritualuri religioase sau adunari, din cetate cu diverse prilejuri. Pentru fiecare oras-cetate, exista cel putin un templu dedicat unui zeu. Templul putea fi in doua planuri: dreptunghiular(perioada arhaica), dar cel mai adesea fiind construit in plan circular sau tholos(clasicismul tarziu).

Templul in plan dreptunghiular

este alcatuit dintr-o singura camera sau 3 camere, pronausul(sau vestibulul), naosul(cella), si opistodomul(sau camera tezaurului). Camera statuii zeului numita cella se desprinde dintre vechiul megaron micenian(sala centrala a palatului). In functie de numarul si asezarea coloanelor, templele se deosebesc putand fi: aptere(fara coloane pe laturile lungi, prostil(cu coloane in fata templului, amfiprostil(coloane in fata si in spatele templului) si periptere(inconjurate de jur imprejur de coloane.). Ca unitate de masura pentru dimensiunea generala a templului, grecii au folosit dimensiunea omului necompandu-se cu templele egiptene impunatoare si misterioase. exemple de temple dorice: Templul zeitei Demeter si zeul Poseidon-Paestum(Italia), Templul lui Zeus-Olimpia, Panthenonul-Arcropole Atena; exemmple de temple ionice: Templul zeitei Arthemis-Efes, Erechteion si Templul zeitei Nike Aptheros-Arcropole Atena.

Tholosul din Delphi

Temple circular:Tholosul din Delphi, Tholosul din Epidaur.