Romana comuna

ROMANA COMUNA

Reprezinta a II-a etapa de dezvoltare a limbii romane, care urmeaza si continua faza latinei dunarene, a limbii latine populare, adoptate si utilizate ca unic mijloc de comunicare in provinciile dunarene romanizate.

Prin romana comuna se intelege acea perioada de formare si dezvoltare a limbii romane, dinaintea separarii celor patru dialecte, dacoroman, aroman, meglenoroman si istroroman.

In ceea ce priveste datarea acestei perioade, a romanei comune, limitele temporale nu sunt foarte precise, exista o suma de argumente care le-ar putea plasa mai sus sau mai jos decat datele cronologice care sunt admise, in general, de parerile specialistilor.

Teritoriul de formare si dezvoltare a romanei comune reprezinta si el un prilej de dispute intre specialisti, Ov. Densusianu il plaseaza in Moesia, Illria si Dacia. S. Puscariu il situeaza pe cele doua maluri ale Dunarii, Al Philippide in Peninsula

Balcanica.

Parerea generala privind teritoriul pe care se vorbea limba romana comuna este aceea care considera ca acest areal coincide cu teritoriul de formare al limbii si al poporului roman, "un teritoriu intins de-a dreapta si de-a stanga Dunarii".

Existenta romanei comune presupunea si existenta unei populatii, a unor grupuri umane care vorbeau aceasta limba. Aceasta limba reflecta, la randul sau, existenta unei civilizatii unitare, in general, de tip rural, pastoral si agricol. Rezulta de aici ca romana comuna avea un caracter unitar.

Unitatea de limba si civilizatie a celor patru grupuri etno-lingvistice existente in perioada romanei comune reprezinta o situatie de o foarte mare importanta pentru dezvoltarea ulterioara a indiomului dacoroman.

Expunerea faptelor și evenimentelor trebuie facuta in ordine cronologica. O memorabila observație care ne-a ramas de la Cicero este cu privire la stilul adecvat și fluența acestuia, deoarece istoria era "prin excelența oratorica", ea avand menirea de a fi și o invațatoare a vieții (Historia magistra vitae). Cugetarile ciceroniene au insemnat o treapta importanta in evoluția scrisului istoric.

C. SALLUSTIUS CRISPUS (86-35 i. D. Hr.) a fost un istoric in adevaratul sens al cuvantului