Relatia de incidenta

Relatia de incidenta

1.  Relatia de incidenta este cea care are regentul zero. Angajeaza acele cuvinte, propozitii si fraze incidente care sunt inserate in text fara sa fie subordonate unui regent. Sunt niste precizari cu scopul unei intelegeri exacte a comunicarii, referitoare la emitatorul sau receptorul enuntului.

Este vorba de functia receptiva a limbajului, pe care lingvistii n-au consemnat o in schema procesului de comunicare.

2.  Din punct de vedere formal, incidentele sunt marcate prin mai multe procedee gramaticale: virgula (Vino, bade, sa jucam!); linia de pauza (Te asteptam de trei zile - se arata Maria mirata - si credeam ca n-o sa mai vii); parantezele: Toti erau de acord ( asta nu se intampla in fiecare zi) cu motivatiile propuse.

3.  Functia receptiva poate fi exprimata prin elementele mai multor parti de vorbire :substantive in vocativ( Pe ce ai cheltuit, vere, banii?); substantive si pronume cu prepozitii sau locutiuni prepozitionale (Ai venit, din pacate prea tarziu); expresii interjectionale ( Nu te- ai tinut, lua-te-ar naiba, de promisiune!)

4. Functia receptiva, din punctul de vedere continutului poate fi:

- de adresare (Trebuie sa vedem, Ionescule, realitatea);

"in limitele propozitiei, la partile de propozitie multiple si complexe (Baiatul SAU fata vine/vin; citeste FIE poezie, FIE proza, FIE teatru);

in limitele frazei, intre  propozitii/sustinute de propozitii importanta, care daca sunt secundare/subordonate, sunt si de acelasi fel"[1].

Exemplu:     Oare ochii ei o mint

SAU aievea-i, adevaru-i?

(Mihai Eminescu, op. cit., p. 103)

Tot ce-a fost ORI o sa fie

In prezent le-avem pe toate.

(Mihai Eminescu, op. cit., p. 149).

Coordonarea disjunctiva, ca si cea copulativa, poate asocia un numar variabil de termeni: Stai, pleci sau te mai gand

- de modalizare (De aceea, cu siguranta, cartea trebuie citita);