Povestea lui harap-alb comentariu

POVESTEA LUI HARAP-ALB COMENTARIU

"Povestea lui Harap-Alb" se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este un basm cult, deoarece are un autor identificat, pe Ion Creanga.

Semnificatia titlului "Harap-Alb" reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana. Naiv, lipsit de experienta si excesiv de credul, fiul craiului isi schimba statutul din nepot al imparatului Verde in acela de sluga a Spanului.

Ca in orice basm, actiunea se desfasoara linear, cu eroi si motive populare, iar ca modalitate narativa, incipitul este reprezentat de formula initiala tipica: 'Amu cica era odata'. 'Povestea lui Harap-Alb' este insa un basm cult, deoarece are un autor cunoscut, Ion Creanga, perspectiva narativa fiind aceea de narator omniscient. Naratiunea la persoana a 3-a imbina supranaturalul cu planul real. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului.

Actiunea reliefeaza conflictul dintre fortele binelui si ale raului, dintre adevar si minciuna, iar deznodamantul evidentiaza triumful valorilor pozitive asupra celor negative, toate aceste elemente fiind specifice basmului.

Expozitiunea reflecta fabulosul, prin plasarea actiunii intr-un tinut indepartat, peste mari si tari, la capatul lumii, in timp mitic. Asadar, relatiile temporale si spatiale se definesc prin evocarea timpului fabulos cronologic si a spatiului imaginar nesfarsit

Verde Imparat ii cere fratelui sau, craiul, sa-i trimita 'grabnic pe cel mai vrednic' si viteaz dintre fiii sai, ca sa-i urmeze la tron, intrucat el avea numai fete. Ca sa-i puna la incercare, pentru a vedea care dintre feciori, se simte destoinic a imparati peste o tara asa de mare si bogata ca aceea', craiul se imbraca intr-o piele de urs si se ascunde sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs si se intorc rusinati la curtea craiului.

Mezinul, impresionat de amraciunea tatalui, se duce in gradina 'sa planga in inima sa'. O batrana ii cere pomana si, dupa ce fiul craiului o milueste cu un ban, il sfatuieste sa ceara tatalui sau 'calul, armele si hainele cu care a fost el mire', desi acestea sunt intr-o stare degradata, apoi sa puna o tava cu jaratic in mijlocul hergheliei ca sa aleaga acel cal care va veni 'la jaratic sa manance'. Urmand intocmai sfaturile babei, mezinul pleaca la drum, luand carte din partea tatalui si, prin dreptul podului, 'numai iaca ii iese si lui ursul inainte'. Trece cu bine de aceasta prima proba, primeste binecuvantarea parintelui sau si pielea de urs in dar, impreuna cu sfatul ca in calatoria sa sa se fereasca 'de omul ros, iara mai ales de cel span'.. Podul este simbolul trcerii de la adolescenta spre maturitate, de la o etapa existentiala la alta, traversarea fiind posibila intr-un singur sens, fara putinta de intoarcere. Pretuirea valorilor morale stravechi este ilustrata de hainele, armele si calul cu care craiul fusese mire, semnificand faptul ca eroul mosteneste experienta spirituala a tatalui.

Intriga se defineste, mai ales, in planul real al intamplarilor. Fiul craiului si calul pleaca la drum, basmul continuand cu formule mediane tipice, 'si merg ei o zi, si merg doua, si merg patruzeci si noua' pana cand intalnesc in codru 'un om span' care se ofera drept 'sluga la drum'. Voinicul il refuza de doua ori, dar a treia oara spanul ii iese in cale 'imbracat altfel si calare pe un cal frumos' tocmai cand fiul craiului se ratacise prin codrii intunecosi. Se poate identifica aici motivul labirintului, incrucisarea incurcata a cararilor presupune capabilitatea drumetului de a gasi calea cea buna, iesirea la lumina. Deprins sa urmeze sfatul parintelui sau, acela de a nu se insoti cu omul span, dar pentru ca ii mai iesisera in cale inca doi, el se gandeste ca 'aiasta-i tara spanilor' si-l angajeaza drept calauza.

Ajunsi la o fantana care, 'nu avea nici roata, nici cumpana, ci numai o scara de coborat pana la apa', Spanul il ademeneste sa intre inauntru ca sa se racoreasca, dar acesta tranteste capacul peste gura fantanii si-l ameninta ca daca nu-i povesteste totul despre el, 'cine esti, de unde vii, si incotro te duci', acolo ii vor putrezi oasele. Sub amenintarea mortii, feciorul de crai jura 'pe ascutisul palosului' ca va fi sluga supusa a Spanului, ca va pastra taina si numele Harap-Alb 'pana cand va muri si iar va invia', anticipand astfel finalul basmului, procedeu numit prolepsa. Motivul fantanii situate in interiorul labirintului simbolizeaza taina nasterii/ renasterii protagonistului care capata o noua identitate: inlauntrul putului a intrat feciorul de crai si a iesit sluga Spanului, pe nume Harap-Alb.

Desfasurarea actiunii incepe odata cu sosirea celor doi eroi la palatul imparatului Verde, unde Spanul se da drept nepotul sau si, infumurat peste masura, il trimite pe Harap-Alb sa stea la grajduri, sa aiba grija de cal.

Secventa narativa care ilustreaza sederea la curtea Imparatului Verde este structurata in mai multe episoade inlantuite, care, ca in orice basm, se constituie in tot atatea probe fabuloase la care este supus protagonistul. Intr-o zi, avand la masa 'niste salati foarte minunate', care se obtineau cu multa greutate, Spanul ii porunceste slugii sa-i aduca acele bunatati din gradina ursului. Calul fabulos il duce in zbor pe Harap-Alb la Sfanta-Duminica, iar aceasta il ajuta sa-si indeplineasca misiunea si sa treaca proba. Urmatorul episod are loc dupa alte cateva zile, cand imparatul ii arata Spanului niste pietre pretioase foarte frumoase, iar acesta isi trimite sluga sa-i aduca 'pielea cerbului cu cap cu tot, asa batute cu pietre scumpe, cum se gasesc'. Din nou, Sfanta-Duminica il ajuta pe Harap-Alb sa ia pielea si capul cerbului pe care se aflau nestematele si sa le duca Spanului, eroul trecand cu bine si aceasta proba fabuloasa. Prin urmare, ca in orice basm, eroul principal are ajutoare de nadejde, calul fabulos si Sfanta-Duminica.

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Dupa un timp, imparatul da un ospat in cinstea nepotului sau, la care invita imparati, crai, voievozi 'si alte fete cinstite'. In timpul petrecerii, incitat de povestile bizare despre fata Imparatului Ros, Spanul ii porunceste lui Harap-Alb sa i-o aduca degraba pe aceasta tanara, ca altfel 'te-ai dus de pe fata pamantului'. Harap-Alb, gandindu-se la sfatul pe care i-l dadu-se tatal sau, acela de a se feri de omul span si de omul ros, este inspaimantat, plangandu-se calului: 'parca dracul vrajeste, de n-apuc bine a scapa din una si dau peste alta', apoi pornesc impreuna catre Ros Imparat.

Secventa narativa a calatoriei, combinand realul cu fabulosul, este alcatuita din mai multe episoade, in care se manifesta alta trasatura specifica basmului si anume aceea a prezentei donatorilor. Acestea sunt fiinte de basm, pe care protagonistul le ocroteste in calea sa, iar ele ii dau un obiect, o unealta cu efect miraculos, care-l ajuta in depasirea probelor sau chiar ii salveaza viata. Pe un pod, Harap-Alb intalneste o nunta de furnici si trece prin apa ca sa curme 'viata atator gazulite nevinovate'. Regina furnicilor ii da voinicului o aripioara, pentru ca atunci cand va crede ca are nevoie de ea sa-i dea foc. Dupa un timp, calatorii vad un roi de albine care se invarteau bezmetice, neavand pe ce sa se aseze. Atunci, Harap-Alb isi scoate palaria, o asaza pe pamant cu gura in sus, iar albinele se ingramadesc acolo. Voinicul ciopleste un bustean si le face adapost, dupa care craiasa albinelor ii da o aripa, ca, in caz de nevoie, Harap-Alb sa-i dea foc si ea ii va veni in ajutor.

Harap-Alb intalneste, pe rand, cinci personaje fabuloase, descrise detaliat de narator: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila.Calatoria alaturi de cei cinci oameni ciudati este plina de peripetii, ca 'pe unde treceau, parjol faceau'. Harap-Alb le este tovaras 'si la paguba si la castig' si se poarta prietenos cu fiecare, intrucat simtea ca va avea nevoie de ei la curtea Imparatului Ros.

Intr-un tarziu, ajung cu totii la imparatie, unde Imparatul Ros ii supune la probe fabuloase si foarte periculoase, care se constituie in episoade. Mai intai, ii gazduieste intr-o casa de arama, careia i se da foc pe dedesupt, dar Gerila sufla de trei ori, 'cu buzisoarele sale cele ascutite' si casa ramane 'nici fierbinte, nici rece', tocmai buna de dormit intr-insa. Urmatoarea proba este un ospat cu foarte multe bucate si bautura, pe care Flamanzila si Setila le fac sa dispara intr-o clipa, apoi incep sa strige in gura mare, unul ca 'moare de foame' si celalat 'ca crapa de sete', spre disperarea imparatului, care nu-si putea crede ochilor. Petind inca o data fata, Harap-Alb este supus unei alte probe, sa separe macul de nisip din zece banite. Flacaul isi aminteste de regina furnicilor, da foc aripioarei si, intr-o clipa, o droaie de furnici, 'cata frunza si iarba', au ales 'nasipul de o parte si macul de alta parte', fiind si aceasta o scena supranaturala specifica basmelor.

Imparatul refuza din nou sa le dea fata si-i supune altei probe, anume sa o pazeasca toata noaptea. Cei sase prieteni s-au asezat de paza, randuiti de la usa iatacului pana la poarta imparatiei, dar fata imparatului, avand puteri supranaturale, se preface intr-o pasarica si 'zboara nevazuta prin cinci straji'. Ochila si Pasarila se tin dupa ea si abia izbutesc s-o prinda si s-o aduca inapoi, in odaia ei.

Plina de ciuda, imparatul le spune ca el mai are o fiica adoptata, care seamana perfect cu fata pe care o petea voinicul. Harap-Alb da foc aripioarei de albina, care-l ajuta s-o identifice pe fata imparatului. Trecand si aceasta incercare cu bine, imparatul, 'ovilit (ofilit) si serbad (palid) de suparare si rusine', ii ureaza voinicului sa fie vrednic s-o stapaneasca, pentru ca i-o da din toata inima.

Fata vrea si ea sa-l supuna la o proba fabuloasa. Trimite calul lui Harap-Alb impreuna cu turturica ei sa aduca 'trei smicele (nuiele, crengute) de mar dulce si apa vie si apa moarta' dintr-un loc numai de ea stiut, acolo 'unde se bat muntii in capete'. Calul se intoarce primul si fata imparatului ros porneste cu ei la drum spre palatul imparatului Verde. Lui Harap-Alb i se tulbura mintile privind fata care era tanara, frumoasa 'si plina de vino-ncoace' si nu ar vrea s-o duca Spanului.

Punctul culminant. Intre timp, Imparatul Verde facea pregatiri pentru primirea fetei imparatului Ros, pe care, vazand-o Spanul cat este de frumoasa, se repede sa o ia in brate, dar ea il respinge si-i spune ca a venit acolo pentru Harap-Alb, caci 'el este adevaratul nepot al imparatului Verde'. Turbat de furie ca a fost dat in vileag, Spanul se repede la Harap-Alb 'si-i zboara capul dintr-o singura lovitura de palos', strigand ca asa trebuie sa pateasca cel ce-si incalca juramantul. Atunci, calul lui Harap-Alb se repede la Span, il insfaca de cap, 'zboara cu dansul in inaltul ceriului' de unde ii da drumul si acesta se face 'praf si pulbere'. Fata imparatului Ros, ca personaj fabulos, are puteri supranaturale si-l poate reanvia, prin leacuri miraculoase, pe Harap-Alb. Ea ii pune la loc capul si, prin ritualuri stravechi cu 'cele trei smicele de mar dulce' si cu apa moarta, i-l lipeste de corp.Harap-Alb se trezeste ca dintr-un somn adanc, fata il saruta cu drag, apoi ingenuncheaza amandoi in fata imparatului Verde ca sa primeasca binecuvantarea, jurandu-si credinta unul altuia.

Deznodamantul basmului consta intotdeauna in triumful valorilor pozitive asupra celor negative, victoria adevarului asupra imposturii.

Finalul este fericit si deschis, ilustrat prin formula tipica, deoarece veselia a tinut 'ani intregi si acum mai tine inca. Cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda'.

Ca orice basm, 'Povestea lui Harap-Alb' ilustreaza o alta lume decat cea reala, personajele fiind imparati si crai, Sfanta-Duminica, animale si gaze fermecate, eroi cu trasaturi fabuloase. Basmul cultiva inalte principii morale ca adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, rabdarea, ospitalitatea, generozitatea, curajul, vitejia prin personajele pozitive si condamna nedreptatea, rautatea, minciuna intruchipate de zmei, balauri sau spani.

Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in formarea personalitatii, cu scopul de a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze. De la adolescentul naiv, excesiv de increzator in fortele proprii, el evolueaza catre tanarul chibzuit, intelegator si cu discernamant din finalul basmului.

Basmul cult 'Povestea lui Harap-Alb' de Ion Creanga are ca sursa de inspiratie basmul popular, de la care autorul pastreaza motivele, personajele fabuloase, ajutoarele si donatorii, ce contribuie la victoria binelui, formulele tipice si inoveaza pentru basmul cult umanizarea fantasticului prin comportamentul, gestica, psihologia si limbajul personajelor.