Junimea si "Convorbiri literare"

Societatea culturala "Junimea", s-a constituitla Iasi in anul 1863, fondatorii ei fiind: Titu Maiorescu, Petre Carp, Vasile Pogor, Teodor Rosetti si Iacob Negruzzi.  Mentorul ei spiritual va fi Titu Maiorescu. Societatea a avut o tipografie proprie, o librarie si o revista.

In viata gruparii se disting cateva etape:

a)     Prima etapa, intre anii 1863-1874, are caracter polemic si se ma-nifesta in trei domenii:

limba:

literatura;

cultura.

Obiectivele urmarite erau;

1)     Educarea publicului prin "prelectiuni populare"(conferinte), pe teme diverse, tinute intr-o forma academica;

2)     Lupta pentru unificarea limbii romane literare, prin inlo-cuirea alfabetului chirilic si impunerea scrierii fonetice;

3)     Intocmirea unei antologii de poezie romaneasca pentru scolari; aceasta i-a determinat pe junimisti sa citeasca in sedintele societatii, autori mai vechi si sa-si exerseze spiritul critic pe textele lor.

b)     A doua etapa, intre anii 1874-1885, este consolidarea a unei "directii noi" in literatura, de aparitii in paginile revistei  "Con-vorbiri literare""(aparuta la 1 martie 1867) a operelor de matu-ritate ale lui Eminescu, Creanga, Caragiale etc., de diminuare a spiritului critic.

c)      A treia etapa incepe dupa 1885, cand societatea se muta la Bucuresti. Va deveni preponderent stiintifica, revista  "Convor-biri literare""devine o revista de cercetari istorice si filozofice, iar la conducerea revistei vin pe rand oameni de cultura im-portanti, pana in 1944, cand isi inceteaza aparitia

Tudor Vianu considera ca reperele esentiale ale spiritului junimist sunt:

spiritul filozofic;

spiritul oratoric;

gustul clasic si academic;

ironia;

spiritul critic.

Junimistii au ridiculizat mediocritatile literare si au combatut pericolele unei culturi neasimilate, sustinand teoria "formelor fara fond", formulata de Titu Maiorescu, au sustinut ideea de valoare estetica in literatura, instaurand o atmosfera de emulatie intelectuala, de exigenta fata de intelectualul roman, au realizat si impus o directie noua in cultura roman, caracterizata de un spirit critic ascutit si de un sentiment puternic al valorii.

Noua directie in literatura s-a concretizat in evolutia spre un clasicism de esenta, relevant prin operele lui Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici.