Ion Creanga - viata si formarea profesionala, universul creatiei

De-a lungul secolelor, literatura romana a cunoscut o dezvoltare sinuoasa, cu momente de crestere, urmate de momente de respiro sau chiar de stagnare, dictate de considerente economice si politice specifice anumitor perioade din istorie. Literatura romana a trecut prin secole de transformare si de cizelare, fara de care nu ar fi putut sa imbrace forme atat de elaborate. Au urmat vremurile de glorie ale lui Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Mihai Eminescu si a altor scriitori E drept ca nu toti scriitorii romani au reusit sa impresioneze publicul, unii cazand victime atrocitatii regimului, iar altii au ales sa emigreze optand de multe ori pentru publicarea operei in alta limba decat in romana. Nu a fost insa cazul si lui Ion Creanga. Opera lui a starnit ecouri rasunatoare in randul publicului, iar universalitatea temelor abordate in operele sale ii ofera statutul de scriitor de frunte al literaturii romane. Dimensiunea universala este unanim pusa in valoare de J. Boutiere, Angelo de Gubernatis, Mitte Kremnitz, G. Weigand, Constancia Mayzlowna, Lucy Byng, Agnesina Silvestri-Giorgi, Luigi Salvini ca si de alti cercetatori, iar la noi de catre G. Calinescu, Zoe Dumitrescu Busulega cat si de Caragiale.

Ion Creanga este un scriitor integrat in programa scolara inca de la ciclul primar, ceea ce ii determina pe profesori sa utilizeze permanent o gama variata de materiale didactice si auxiliare.

In viata fiecaruia dintre noi primii pasi in descoperirea " tainei cititului "au constituit-o povestile lui Ion Creanga; iar primul exemplu de copil - complex, dar totusi atat de universal - nu poate fi altul, decat Nica, personajul principal din " Amintiri din copilarie ", de Ion Creanga. Iata un prilej de a ne completa orizontul despre "copilaria fericita ", " veselia invatatorului ", " jovialitatea omului si a scriitorului " analizand documentele contestabile si afirmatiile facute la adresa lor. Depasind stadiul de analiza, ca si continuatori, ne putem manifesta respectul si admiratia prin omagierea scriitorului la 1 martie in fiecare an prin activitati culturale, artistice si sportive. Sub semnul copilariei timpurilor demult trecute ale lui Ion Creanga, putem pune in discutie valorile copilariei de astazi, element de baza in formarea viitorilor cetateni ai societatii.

Dezvoltand elevilor abilitati de comunicare, creativitate, gandire critica, spirit de intrajutorare si fair-play, toleranta ii putem pregati pentru a se integra activ intr-o lume democratica, interdependenta si a schimbarilor rapide. Proza lui Creanga, poate cea mai spontana din tot ce s-a scris pana astazi in limba romana, oglindeste, cu sinceritate si cu simplitatea unei rapsodii, viata noastra de tara, sufletul peren al poporului, copilaria prezentata cu duiosie si nostalgie. Ea lasa , in acelasi timp, sa se desprinda multe invataminte din amintirile despre scolile prin care viitorul scriitor si pedagog a trecut, din povestile sau din anecdotele istorice si povestirile didactice ale lui Creanga. Pe buna dreptate, Ion Creanga este considerat cel mai mare povestitor al nostru si incadrat intre marii nostri clasici, alaturi de Eminescu, Caragiale si Slavici, avand ca ascendent pe cel dintai povestitor al romanilor, Ion Neculce si anuntand creatia sadoveniana. Daca marele scriitor se afirma si ca un autentic indrumator al tineretului prin chiar opera sa literara, nu putem ignora faptul ca el a fost si un stralucit om de scoala, dascal de vocatie, autor de manuale si de lucrari metodice orientate catre dezvoltarea educatiei. Particularitatea personajelor sale provine din caracterul lor imprevizibil , iar dinamismul acestora are rolul de a mentine treaza constiinta diverselor categorii de lectori.

Ion Creanga a avut o predilectie pentru genul epic, iar afirmatia lui George Calinescu e cat se poate de adevarata:,, O opera literara care nu te face sa gandesti, nu e nimic. E de la sine inteles ca numai viata plina poate provoca acest proces, iar nu enuntarea abstracta a problemei ". Atunci cand emana vitalitate, forta interioara, sau aleg solutii inedite pentru rezolvarea unor probleme dificile care apar si in vita de zi cu zi, personajele literare devin prezente familiare pentru cititorii interesati in mod special de evolutia lor intr-o opera literara. Lectura oricarei opere epice atrage in majoritatea cazurilor prin problematica personajelor care sustin actiunea, pentru ca toate faptele, toate intamplarile si experientele prin care trec acestea nu sunt altceva decat modelari fictive ale unor situatii deosebite din viata reala. Descoperind fara dificultate aceasta asemanare dintre literatura si realitate, cititorul este absovit de aventura personajelor, recunoscand cu usurinta in comportamentul lor , fie anumite conduite familiare lui, fie chiar proiectii ale unor personaje reale din preajma sa. Scriitorul devine prin opera sa, un artizan al modelarii afectivitatii umane. Contactul cu o opera introduce cititorul intr-o lume speciala, diferita de cea cotidiana. Odata atras in aceasta lume, omul incearca sa ii cunoasca tainele si astfel chiar sufletul sau este atras catre o noua experienta. Cum in fiecare actor se afla de fapt un Creanga, nu-i de mirare ca toti imprumuta stilul sau, acea simulare a ingenuitatii sau a neroziei care se dovedeste repede a fi o pacaleala.

Scopul meu in aceasta lucrare este acela de a scoate in evidenta importanta studiului prozei lui Ion Creanga, in special a speciei literare basmul, lucrarea de fata fiind structurata in patru capitole.

Capitolul I al lucrarii, intitulat Ion Creanga - viata si formarea profesionala, abordeaza in prima parte lumea mirifica a copilariei scriitorului, fiind cea mai frumoasa etapa a vietii, motiv pentru care, la maturitate, el o rememoreaza cu placere. Pentru Creanga, lumea este un loc magic care se construieste in jurul propriei persoane. Chipul mamei este cel care va domina in special amintirile scriitorului. Prin urmare, iubirea materna poate fi considerata de natura divina: iertarea si sacrificiul sunt formele ei de manifestare deplina. Copilaria si imaginea asociata a casei parintesti, a prietenilor si a dascalilor sunt doua radacini carora scriitorul le ramane tributar intreaga viata. In multe privinte, copilaria lui Ion Creanga se aseamana cu cea a lui Ioan Slavici, iar trasatura comuna celor doi scriitori este ca ambii strecoara in operele lor, in mod discret, aspecte din viata reala. Aceasta prima parte a vietii lui Creanga este cruciala prin fundamentul pe care il pune la temelia viitoarei individualitati: comportament, maniere si cunostinte primare.

Partea a doua a capitolului intai isi propune sa urmareasca primii pasi ai desavarsirii lui Creanga in calitate de scriitor. Desigur ca aceasta implinire i se datoreaza in mare parte bunului sau prieten Mihai Eminescu, si, nu in ultimul rand constiinciozitatii de care era animat atunci cand se implica in actul creatiei.

Capitolul al II-lea, intitulat Universul creatiei cuprinde o analiza mai amanuntita despre imaginea lui Creanga in calitate de scriitor poporal, dar si despre opera sa literara.

Prima parte a capitolului al doilea abordeaza ipostaza lui Creanga de scriitor poporal. Aspectul cel mai important al scrierilor marelui humulestean ii constituie forta de creatie in basmele sale. Creanga nu se prezinta in ipostaza unui culegator de folclor sau prelucrator de povesti populare, in felul lui Slavici, de exemplu, el este, inainte de toate, un artist care, respectand canoanele basmului, ofera povestirii o aureola inefabila, extragand-o din sfera literaturii populare si devenind un unicat. Adanc original in lucrarile sale, Creanga dovedeste o buna cunoastere a creatiei populare, a spiritualitatii anonime, dar basmele sale devin, prin structura artistica data de marele povestitor, 'opera lui Creanga '. Autorul lui Harap- Alb este, in fond, un umanist, el reprezinta scriitorul care a trait permanent ca un ' rural autentic ', a inteles intregul spectacol feeric al lumii si a interpretat asa cum numai marii artisti sunt capabili s-o faca.

Creanga e un dramaturg deghizat in prozator, un monologist, si limba sa e de fapt limba sa e de fapt limba eroilor.

Prima judecata asupra operei lui Creanga, inca de la Junimea, a fost aceea de scriitor poporal, aceasta insemnand la inceput un fel de scriitor malgre soi, considerandu-se creatiile lui Creanga drept o expresie naturala, o putere primitiva a poporului roman, si ignorandu-se total arta. Cea de-a doua parte a capitolului isi propune sa abordeze diversificata activitate literara a lui dezbatand problematica fiecarei specii literare cu exemple ilustrative pentru fiecare in parte.

Capitolul al III-lea, sub titulatura Ion Creanga- reprezentant al basmului cult, isi propune sa prezinte importanta speciei literare, basmul, atat in randul copiilor cat si in cadrul literaturii romane. Pentru a putea intelege imoportanta acestei specii literare, e necesar a se cunoaste definitia corecta a basmului, originile, reprezentantii de seama ai acestei specii si nu in ultimul rand trasaturile sale. Dintotdeauna, basmele au atras copiii, indiferent de varsta sau generatie. Cu totii ne amintim de povestile pe care ni le spunea mama, bunica sau educatoarea. Fie ca era acum patruzeci de ani, fie acum douazeci sau in ziua de azi, copilaria nu poate fi conceputa fara basme si povesti. Iar cele mai indragite de catre copii raman clasicele povesti pe care fiecare le-am auzit in copilarie. Basmele sunt esentiale pentru a creste, spun specialistii copilariei. Ii ajuta pe copii sa-si exorcizeze emotiile sau temerile; ii incurajeaza de asemenea sa-si exploreze imaginarul. Copilul are o viziune dihotomica despre lume: binele - raul; cei buni - cei rai.
Basmele simplifica situatiile si personajele. Mentin si ele o despartire radicala intre bine si rau; promit o pedeapsa celor care au comis o fapta rea si o recompensa pentru cei buni.

In cateva cuvinte, si gratie utilizarii supranaturalului, care impune o distanta, basmul poate oferi astfel copilului o reprezentare simbolica a vietii sale interioare. Psihologii chiar vad in citirea basmelor o etapa esentiala in maturizarea psihologica: " basmul este un adevarat mod de intrebuintare al inconstientului. Asemenea experiente fac parte integranta din educatie, care are ca si scop sa aduca copilului mijloacele sa gaseasca singur cum sa traiasca cu el si cu ceilalsi".
Viata este departe de a fi intotdeauna roza in basme. Saracie, foamete, nedreptate, animale feroce, zane rele, vrajitoare sunt atatea obstacole pe care eroii trebuie sa le infrunte. Prin ei, copiii fac cunostinta cu raul si pericolele care ii inconjoara.
Basmele se termina in cele mai multe cazuri prin victoria justitiei. Vazand ca binele invinge si triumfeaza, copilul constientizeaza ca situatiile dificile sunt doar trecatoare, ca raul este pedepsit sau cel putin asa trebuie sa fie.