Predicatul si predicativa - predicatul nominal

Predicatul si predicativa

Predicatul

I. Definitie – partea principala de propozitie care arata ce se spune despre subiect.

Predicatul este de doua feluri: verbal si nominal.

Predicatul verbal este exprimat prin:

- verbe predicative la moduri personale, la orice diateza;

- locutiuni verbale cu verbul la orice mod personal, la orice diateza;

- adverbe si locutiuni adverbiale predicative: fireste, desigur, bineinteles, fara doar si poate, cu siguranta.

P.V. poate fi:

- exprimat: Masinile sunt parcate regulamentar.

- neexprimat: Voi veti pleca maune, iar noi ,] poimaine. Aici scrie intr-un fel, acolo [–] in altul.

Lipsa P.V. trebuie marcata prin virgula sau prin linie de pauza.

Predicatul nominal este format din verb copulativ si nume predicativ.

Verbele copulative: a fi, a deveni, a se face, a se preface

Numele predicativ este partea esentiala sau elementul de baza al predicatului nominal prin care se identifica sau se califica subiectul.

El este de doua feluri:

- simplu, cand este exprimat printr-o singura parte de vorbire:

El este harnic.

- multiplu, cand este exprimat prin doua sau mai multe parti de vorbire coordonate intre ele:

El este harnic si disciplinat.

Inventarul verbelor copulative include verbe copulative primare (a fi, a deveni, a insemna „a semnifica”, a se face, a iesi „a se face”, a ramane), verbe copulative derivate din modale, aspectuale si alte verbe (a parea, a ajunge; a se erija in, a arata), verbe copulative denominative (a se chema, a se numi), verbe copulative din registrul popular ( El iti vine frate dupa mama. El se tine mare si tare. Ei se prind prieteni. Face pe prostul. Se da mare. Trece drept sef.)

Verbe predicative si copulative:

Dupa capacitatea lor de a forma predicate, verbele din limba romana se impart:

- predicative = pot forma singure predicate, deoarece singure pot spune ceba logic despre subiect;

- copulative = nu pot forma singure predicate, deoarece singure nu pot spune ceva logic despre subiect. Ele au nevoie de un element ajutator, numit nume predicativ, impreuna cu care formeaza predicate nominale.

Exemple:

Verbe de regula copulative:

- a parea

- a deveni

- a se face

- a se preface

- a se chema

- a se numi

- a se da El se da mare.

- a se prinde

- a se tine Ion se tine mandru.

Verbe uneori copulative:

- a ajunge

- a ramane

- a insemna

- a reprezenta

- a constitui

- a sta

- a arata

- a semana

- a iesi

- a fi = daca nu are sensul de a exista, a se afla, a se gasi

Numele predicativ poate fi exprimat prin:

- substantiv in N, G, Ac:

Noi vom deveni studenti. (N)

Ei sunt impotriva razboiului. (G)

Casa este de caramida. (A)

- pronume in N, G, Ac:

Cartea mea este aceasta. (N)

Caietul este al ei. (G)

Referat: Ioan Slavici - opera, viata si activitatea literara Referat: Motiv literar - o componenta structurala a textului oricarei opere literare

Ei au fost impotriva-ti. (D. posesiv)

Casa mea este ca a ta. (A)

- numerale cu valoare substantivala in N, G, A:

Noi suntem trei. El este al doilea. (N)

Voi sunteti impotriva amandurora. (G)

Noi sunem ca al doilea. (A)

- adjective propriu-zise in N, la orice grad de comparatie:

Noi suntem veseli.

Ea este mai putin curioasa.

Care este noul tau coleg de banca ?

- verbe la infinitiv, participiu, supin si gerunziu (acordat):

A munci inseamna a crea. (infinitiv)

Muntii sunt impaduriti. (participiu)

Aceste lectii sunt de invatat. (supun)

Mainile ii erau tremurande. (gerunziu acordat)

- adverbe si locutiuni adverbiale la orice grad de comparatie:

Cum este afara ?

Baiatul este de acolo.

Florile sunt de ieri.

E de mirare ca n-a stiut.

- interjectii, locutiuni interjectionale:

E vai de voi. E vai (si-amar) de el! (propozitie fara subiect; e vai = P.N.)

Numele predicativ mai poate fi exprimat si prin locutiuni corespunzatoare unora dintre partile de vorbire mentionate sau prin parti de vorbire substantivizate.

Asta inseamna nebagare de seama. (locutiune substantivala)

Obiectul acesta este cel mai de pret. (locutiune adjectivala)

El a devenit nu stiu ce pe la o intreprindere. (locutiune pronominala nehotarata)

Este cu neputinta sa faci un asemenea lucru.(locutiune adverbiala)

Ei sunt harnicii despre care ti-am vorbit. (adjectiv substantivizat)

Acesta este un bine pe care i-l pot face. (adverb substantivizat)

- Exista situatii cand verbul copulativ sau numele predicativ se poate subintelege:

Harnici sunt baietii, dar mai harnice, fetele.

Verbul copulativ nu trebuie subinteles pe langa fiecare parte componenta a numelui predicativ multiplu, deoarece acesta identifica sau califica acelasi subiect.

Cartea este groasa, interesanta si frumoasa.

Propozitia predicativa

Definitie – este propozitia subordonata care indeplneste functia de N.P. al unui verb copulativ din regenta. (verbul copulativ nu are N.P. in propozitia lui)

Observatie: Verbul copulativ poate fi si la un mod nepersonal.

El a devenit ¹/ ce si-a dorit ²/.

El este foarte bucuros, devenind ¹/ ce si-a dorit ²/. (1 = PP; 2 = PR)

Este introdusa prin:

- conjunctii subordonatoare: ca, sa, daca, de, ca sa etc.

ca n-a invatat.

Problema este sa reuseasca.

daca va veni.

- pronume sau adjective relative:

care pleaca (care elev pleaca).

Problema este cine pleaca.

ce citim (ce carte citim).

cat citim (cat timp citim).

- adverbe relative:

cand vom pleca.

Problema este unde vom pleca.

cum rezolvam situatia.

ATENTIE!
Intre doua sau mai multe PR se poate stabili un raport:

- de juxtapunere: Datoria elevului este /sa invete, /sa ia notite, /sa fie atent.

- adversativ: Scoala pare /ca este mica, dar /ca e luminoasa.

- conclusiv: Intrebarea este /cine face referatul, /asadar, cine va fi autorul.

- disjunctiv: Daniel a ajuns /ce a vrut el sau /ce au dorit parintii.

- copulativ: Problema este /daca a ajuns la cabana /si daca s-a instalat.

Topica si punctuatie:

La predicat:

- predicatul exprimat prin verb predicativ personal sau format cu verb copulativ personal sta dupa subiect:       Ex. Tu citesti. Tu esti atenta.

- P.V. exprimat prin verbe impersonale si cel nominal exprimat prin expresii verbale impersonale stau inaintea subiectului:

PV Sb PV Sb PN Sb

Ex. Se cuvine a tacea.    Imi place a munci. E mai folositor a citi.

- aceasta topica devine inversa din motive de expresivitate a exprimarii in stilul beletristic sau in limbajul oral:

Ex. A venit Maria. A munci este placut. (topica inversa)

- in cazul PN, NP sta, de obicei, dupa verbul copulativ, dar poate sta si inainte:

Este frumoasa vacanta mare. Mica este vacanta mare! (motive stilistice)

- NP sta intotdeauna inaintea verbului copulativ cand este exprimat prin pronume interogativ sau relativ:

Cine esti tu? Nu stiu cine esti tu.

La predicativa:

- de obicei sta dupa verbul copulativ, dar poate sta si inainte.

PP                           PR

Ex. Ea a iesit ¹/ ce au vrut parintii ²/. (topica normala)

PR PP

Ce au vrut parintii ¹/ s-a facut ea ²/. (topica inversa)

- cand determina verbe copulative la un mod nepersonal, predicativa sta totdeauna dupa verbul copulativ din regenta:

Ex. Noi am muncit mult, ajungand ¹/ ce am dorit ²/. 1 = PP; 2 = PR;

N.B. Indiferent de topica, predicatul nu se desparte prin virgula de subiect si nici predicativa de verbul copulativ.