Lexicul si vocabularul fundamental

LEXICUL

VOCABULARUL sau LEXICUL reprezinta totalitatea cuvintelor care exista intr-o limba. Acesta este alcatuit din:

a) VOCABULARUL FUNDAMENTAL –cuprinde cuvintele cel mai des folosite si care sunt intelese de toti vorbitorii unei limbi; insumeaza aproximativ 1 500 de cuvinte, apartinand tuturor partilor de vorbire;

b) MASA VOCABULARULUI –cuprinde cuvintele care nu intra in vocabularul fundamental. Cuvintele care intra in masa vocabularului reprezinta aproape 90%  din cuvintele limbii romane. In masa vocabularului intra termini stiintifici si tehnici, arhaisme, regionalisme.

Mijloacele de imbogatire a vocabularului se clasifica in:

• mijloace externe (neologismele);
• mijloace interne (derivarea, compunerea, schimbarea valorii gramaticale.

NEOLOGISMELE sunt cuvinte sau expresii nou aparute intr-o limba, fie prin imprumut din alte limbi, fie create prin mijloace proprii. Tot neologisme se considera si cuvintele vechi care au capatat un nou sens sau un nou mod de utilizare, ori expresiile care, desi sint formate din cuvinte mai vechi, au primit un sens nou, independent. Neologismele sint folosite in general pentru a numi concepte noi: inventii, fenomene nou descoperite, etc. Uneori notiunile vechi care au suferit o schimbare semnificativa necesita folosirea unor neologisme pentru a le denumi.

DERIVAREA este mijlocul de imbogatire a vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi cu ajutorul sufixelor si al prefixelor.

SUFIXELE sunt sunetele sau grupurile de sunete adaugate dupa radacina pentru a forma un cuvant nou. Aceastea pot fi diminutivale (formeaza cuvinte care denumesc obiecte sau insusiri considerate de vorbitor mai mici decat obiectele sau insusirile denumite de cuvintele de baza) sau augmentative (formeaza cuvinte care denumesc obiecte sau insusiri considerate de vorbitor mai mari decat obiectele sau insusirile denumite de cuvintele de baza).

PREFIXELE sunt sunetele sau grupurile de sunete adaugate inaintea radacinii pentru a forma un cuvant nou.

COMPUNEREA este mijlocul de imbogatire a vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi, unind sau alaturand termeni diferiti. Termenii din care se formeaza un cuvant compus isi pierd sensul pe care il au cand exista independent. Procedeele de compunere sunt: - alaturarea (parataxa) – buna-credinta, verde-gri

- subordonarea –ochiul-boului

Lucrare: Lucian Blaga si Sufletul satului - literatura Proiect: Publius terentius afer - opera

- abrevierea (prescurtarea) – S.N.C.F.R.

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE (CONVERSIUNEA) este mijlocul de imbogatire a vocabularului prin care se formeaza cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta. Prin schimbarea valorii gramaticale se obtin: adverbe din adjective, substantive (care denumesc anotimpurile, partile zilei, zilele saptamanii); adjective din verbe la participiu; substantive din adjective, verbe la participiu, adverbe, interjectii (prin articulare).

FAMILIA LEXICALA sau FAMILIA DE CUVINTE cuprinde toate cuvintele obtinute prin derivare, compunere sau schimbarea valorii gramaticale de la un cuvant de baza.

ARHAISMELE sunt cuvinte, expresii sau moduri de exprimare invechite, care au iesit din uzul curent al unei limbi. O parte din arhaisme se folosesc si in prezent, de exemplu in diverse opere literare, istorice sau religioase, pentru a da un aer de vechime scrierilor, sau uneori in enuntarea legilor (ex. diata, iscoada, ostrov). Arhaismele sunt: lexicale –cuvinte vechi; fonetice-pronuntii vechi; morfologice-forme gramaticale vechi; sintactice-constructii sintactice vechi; semantice-sensuri vechi ale unor cuvinte.

REGIONALISMELE sunt cuvinte folosite numai in anumite zone ale tarii. Regionalismele intra in masa vocabularului si sunt folosite in literatura pentru a zugravi mai plastic un personaj. Regionalismele sunt: lexicale –cuvinte folosite in anumite zone ale tarii; fonetice- pronuntii folosite in anumite zone; morfologice-forme gramaticale folosite in anumite zone; sintactice- constructii sintactice folosite in anumite zone (ex. barabule, curechi, naroc).

SINONIMELE sunt cuvinte care au aproximativ acelasi inteles, permitand substituirea lor intr-un context dat, fara ca sensul global al enuntului sa se schimbe (ex. timp-vreme, parfum-aroma, praf-colb).

ANTONIMELE sunt cuvinte cu sens opus, care apar frecvent in constructii stilistice numite antiteze, marcate uneori de valori hiperbolice (ex. etern-trecator, frumos-urat, tare-slab).

PARONIMELE sunt cuvinte cu forma apropiata, dar cu sensuri diferite (ex. oroginar-original, orar-oral, omite-emite).

OMONIMELE sunt cuvinte care coincid formal, dar au sensuri diferie (ex. broasca-animal si broasca-la usa, razboi-de tesut si razboi-lupta, casa-locuinta si casa-de bani).

PLEONASMUL este o greseala de exprimare care consta in folosirea alaturata a unor cuvinte sau constructii cu acelasi inteles (ex. baba batrana, a revedea din nou, averse de ploaie).