Limba latina – notiuni introductive. declinarea nominala - generalitati. declinarea i si a ii-a. conjugarea: indicativul prezent.

Cuvinte cheie

Continut

Periodizare, vocale, cantitate vocalica, consoane, accentuare

Limba latina, pastratoare a stralucitei civilizatii a Romei, apartine marii familii de limbi indo-europene. Aceasta familie s-a format prin mileniile IV-III i.e.n., pe un vast teritoriu, cuprins intre sudul Asiei mijlocii si sudul Europei rasaritene. Ea include limbile indo-iraniene, toharica, hittita, armeana, albaneza, slave, baltice (fara estoniana), germanice, celtice, traca, illira, greaca etc. Latina facea parte din familia limbilor italice si era limba vorbita in Latium, cu centrul de iradiere cetatea Roma. Traditia spune ca Roma a fost intemeiata in 753 i.e.n., de catre o colonie de pastori venita din muntii Albani.

Istoria interna a limbii latine:

_ Latina preistorica – pana in secolul VIII i.e.n.

_ Latina arhaica: de la primele texte scrise (piatra neagra din For – lapis niger, fibula de la Preneste, vasul lui Duenos) – sec. II i.e.n.

_ Latina preclasica: sec. II – prima jumatate a sec. I i.e.n.

_ Latina clasica: prima jumatate a sec. I i.e.n. – prima jumatate a sec. I e.n.

_ Latina postclasica: prima jumatate a sec. I e.n. – sec. III e.n.

_ Latina tarzie: sec. III – VIII

_ Latina medievala: sec. VIII – sec. XIII

_ Latina umanista si neolatina: sec. XIV – pana azi.

Alfabetul latin a fost o dezvoltare a celui grecesc. Romanii l-au preluat, prin intermediul etruscilor, de la grecii din sudul Italiei. La data clasica, el cuprindea 23 de litere: A, B, C, D, E, F, G, H, I, K, L, M, N, O , P, Q, R, S, T, V, X, Y, Z.

Vocalele limbii latine, A, E, I, O, U, puteau fi lungi (a, ē, ī, ō, ū) sau scurte (a, ĕ, ĭ, ŏ, ŭ). Cele lungi se pronuntau de doua ori mai prelung decat cele scurte (ex. a = aa). Cantitatea vocalica aveau rol distinctiv

la nivel lexical: pōpulus „plop” – pŏpulus „popor”

la nivel gramatical: silva (nominativ, „padurea”) – silva (ablativ, „in padure”); venĭt „vine” – venīt „a venit”.

Latina prezinta consoane simple si consoane geminate. Geminatele se pronuntau un timp mai indelungat. Ele aveau valoare expresiva, dar si rol distinctiv: annus „an” – anus „baba”.

Accentuarea cuvintelor in limba latina tine cont de cantitatea vocalei din penultima silaba. Daca aceasta este lunga, poarta accent: a-mī-cus (prieten), a-ma-re (a iubi). Daca vocala din penultima silaba este scurta, accentul sta pe antepenultima silaba: fí-lĭ-a (fiica), dí-cĕ-re (a spune).

Test de autoevaluare 1.1.

Accentuati urmatoarele cuvinte: magīster, homǐnum, appropinquare, colĕre, amicitia, vidēmus.

Raspuns:

Raspunsul la test se gaseste la pagina 17.

Sa identifice cele cinci declinari din limba latina

Cuvinte cheie

Continut

Tema, terminatie cazuala

In limba latina exista noua parti de vorbire: substantiv, adjectiv, pronume, verb, adverb, numeral, prepozitie, conjunctie, interjectie. Latina nu are articol, asadar amicus se poate traduce „un prieten” sau „prietenul”, in functie de context.

Limba latina are sase cazuri:

Nominativul: Cazul subiectului, al atributului adjectival si al numelui predicativ. Intrebare: cine?

Genitivul: Cazul atributului genitival. Intrebari: a, al, ai, ale cui?

Dativul: cazul complementului indirect. Intrebare: cui?

Acuzativul: Cazul complementului direct sau cazul cerut de o serie de prepozitii. Intrebari: pe cine?; ce?

Ablativul: Cazul complementului circumstantial (de loc, de timp, de mod, de relatie, de agent, sociativ etc.). Este specific limbii latine. Intrebari: unde?; cand?; cum?; in ce privinta?; de cine/ce?; prin cine/ce?; cu cine/ce?; de la cine/ce? etc.

Vocativul: Cazul interpelarii directe, fara functie sintactica.

Declinarea substantivala

Declinarea reprezinta procedeul de trecere a unui nume (substantiv, adjectiv, pronume, numeral) la toate cazurile.

Substantivele se clasifica in cinci clase flexionare sau in cinci declinari. Acestea sunt recognoscibile dupa terminatia de la G.sg. Forma de G.sg. este cea de-a doua forma nominala pe care o ofera dictionarul. Ex.: silva, -ae= silva, silvae; amicus, -i= amicus, amici.

Asadar, exista cinci terminatii de G.sg., cate una pentru fiecare declinare:

G.sg. - AE: casa, -ae

G.sg. – I: lupus, -i

G.sg. – IS: civis, -is (cetatean)

G.sg. – US: fructus, -us

G.sg. – EI: dies, -ei (zi)

Prin indepartarea terminatiei de G.sg., se obtine TEMA substantivului. Ex. silva, silvae – tema silv-; magister, magistri – tema magistr-; homo, hominis – tema homin-. Aceasta tema ramane neschimbata pe tot parcursul declinarii; ei i se adauga celelalte terminatii cazuale.

Test de autoevaluare 1.2.

Consultati dictionarul si identificati declinarea urmatoarelor substantive: ager, res, nurus, amicus, victoria, homo.

Raspuns:

Raspunsul la test se gaseste la pagina 17.

Sa inregistreze caracteristicile declinarilor intai si a doua, pentru substantive si adjective

Cuvinte cheie

Continut

Tema, terminatii cazuale

Declinarea I

Declinarea I cuprinde substantivele care au la N.sg. terminatia -a si la G.sg. terminatia –ae.

Cele mai multe dintre acestea sunt de genul feminin: aqua, barba, columna, disciplina, invidia, silva, victoria etc. Sunt de genul masculin numele de barbati: Caligula, Catilina, Seneca; numele de ape: Garumna (Garonne), Sequana (Sena); numele de popoare: Geta (get), Persa (pers) ; numele de ocupatii considerate barbatesti: agricola (agricultor), nauta (marinar), poeta (poet), scriba (scrib, secretar); substantivul incola (locuitor). Nu exista substantive neutre.

Terminatile cazuale:

Singular             Plural

N.V. – a N.V. - ae

G. – ae G. - arum

D. – ae D. - is

Ac. – am Ac. - as

Abl. – a Abl. -is

Exemplu:

NV victoria victoriae

G victoriae victoriarum

D victoriae victoriis

Ac victoriam victorias

Abl victoria victoriis

Declinarea a II-a

Declinarea a doua cuprinde substantive de toate genurile, indeosebi masculine si neutre. Toate se recunosc dupa terminatia –i, de la G.sg.

N.sg.: - -us (masc. si fem.): - -us: lupus, fagus

-er, -ir (masc.): ager (ogor), vir (barbat)

- um (neutre): bellum (razboi)

Sunt feminine toate denumirile de arbori: fagus, prunus, ulmus etc; unele toponime: Aegyptus, Corinthus.

Terminatiile cazuale la masculine si feminine: Neutre Singular Plural | Sing. Plural

N -us, -er, -ir -i | NAcV -um -a

G -i -ōrum | G -i -ōrum

D -ō -is | DAbl -o -is

Ac -um -os |

Abl -ō -is |

V -e/-i/ca N -i |

Observatii:

1. Au vocativul in –e substantivele terminate la N.sg. in –us.

Ex. N. amicus – V. amice

Petrus - V. Petre

Au vocativul in –i substantivele proprii terminate la N.sg. in –ius si substantivul filius.

Ex. N. filius – V. fili

Lucius – V. Luci

Substantivele terminate la N.sg. in –er, -ir, -um au N=V.

Exemplu

Singular Plural

N amicus ager vir amici        agri viri

G amici agri viri amicōrum agrōrum virōrum

D amicō agrō virō amicis agris viris

Ac amicum agrum virum amicos agris viros

Ab amicō agrō virō amicis agris viris

V amice ager vir amici agri viri

N.Ac.V.      bellum bella

G. belli bellōrum

D.Abl. bellō bellis

Adjectivele de declinarile I si a II-a

Adjectivele de declinarile I si a II-a au trei terminatii, pentru fiecare gen:

Masc.              Fem. Neutre

-US -A -UM

-ER -RA -RUM

Ex. longus longa longum (lung, -a)

niger nigra nigrum (negru, neagra)

Masculinele si neutrele se declina dupa declinarea a doua, in aceleasi conditii ca si substantivele. Femininele se declina dupa declinarea I.

Masc. Singular Plural

N longus niger longi nigri

G longi nigri longōrum nigrōrum

D longō nigrō longis nigris

Ac longum nigrum longos nigros

Abl      longō nigrō longis nigris

V longe niger longi nigri

Fem.    Singular Plural

NV       longa nigra longae nigrae

G longae nigrae longarum nigrarum

D longae nigrae longis nigris

Ac longam nigram longas nigras

Abl      longa nigra longis nigris

Neutru Singular Plural

NAcV longum nigrum longa nigra

G longi nigri longōrum nigrōrum

DAbl longō nigrō longis nigris

Test de autoevaluare 1.3.

Declinati la singular si la plural: columba pulchra; oppidum altum, poeta clarus.

Raspuns:

Raspunsul la test se gaseste la pagina 17.

1.4. Sa inregistreze caracteristicile categoriilor verbale: conjugarea, diateza, modul, timpul, persoana, numarul. Indicativul prezent activ si pasiv.

Cuvinte cheie

Continut

Tema de prezent, desinente active, desinente pasive.

Conjugarea verbala

In limba latina, verbele se clasifica in patru clase flexionare (conjugari), in functie de vocala tematica (vocala aflata inaintea sufixului -RE de la infinitiv):

-a- amo, amare; canto, cantare

-ē- video, vidēre; taceo, tacēre

-ĕ- dico, dicĕre; duco, ducĕre

-ī- audio, audīre; venio, venīre

Prin indepartarea sufixului infinitival, se obtine tema de prezent a verbului de conjugat. La conjugarea a III-a se indeparteaza –ĕre. Asadar, temele de prezent ale verbelor de mai sus sunt: ama-; canta-; vide-; tace; dic-; duc-; audi-; veni-.

Persoana, numarul si diateza unei forme verbale sunt indicate prin desinenta. Desinentele verbale sunt urmatoarele:

Diateza activa Diateza pasiva

-o / -m -r

-s                                   -ris / -re

-t -tur

-mus -mur

-tis -mini

-nt -ntur

Indicativul prezent: Tema de prezent + desinentele verbale

Exemple: amare, videre, ducere, audire

Diateza activa:

I II III IV

amo (iubesc) video (vad) duco (duc) audio (aud)

amas vides ducis audis

amat videt ducit audit

amamus videmus ducimus audimus

amatis             videtis ducitis auditis

amant             vident ducunt audiunt

Diateza pasiva:

I II III IV

amor (sunt iubit,-a) videor (sunt vazut,-a) ducor (sunt dus,-a) audior (sunt auzit,-a)

amaris / amare videris / videre duceris / ducere audiris / audire

amatur videtur ducitur auditur

amamur videmur ducimur audimur

amamini videmini ducimini audimini

amantur videntur ducuntur audiuntur

Indicativul prezent al verbului sum, esse, fui (a fi): sum, es, est, sumus, estis, sunt.

Test de autoevaluare 1.4.

Traduceti formele verbale: saltamus, existitis, laudantur, ambulamini, puniris, tacit.

Raspuns:

Raspunsul la test se gaseste la pagina 17.

In loc de rezumat

Am ajuns la sfarsitul unitatii de invatare nr. 1.

Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate in aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la inceput.

Este timpul pentru intocmirea Lucrarii de verificare nr. 1 pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de invatare nr. 1