Gradele de comparatie - partile de vorbire determinate de adverb

Pot avea grade de comparatie indeosebi adverbele de mod identice ca forma cu adjectivele, ca si cele derivate de la adjective sau simtite in legatura cu acestea. (cazul adverbului “bine” simtit in legatura cu adjectivul “bun”.)

“Stiu mai bine ce-ti prieste.” (Eminescu)

Exista insa si unele adverbe de loc si de timp care, exprimand caracteristici relative, pot avea grade de comparatie: aproape, departe, devreme, tarziu.

Observatie: Adverbele, mai ales cele comparabile, pot primi si sufixe care le dau o nuanta graduala: binisor, incetisor, multisor, olecuta, putinel, repejor, tarzior.

Partile de vorbire determinate de adverb

Adverbele si locutiunile adverbiale de loc, de timp, si locutiunile adverbiale de cauza si de scop nu pot determina decat actiuni si stari, deci verbe si substantive care denumesc actiuni sau stari.

Verbul este determinat foarte des si de adverbe si de locutiuni adverbiale de mod, indeosebi de cele care exprima modul propriu-zis si de cele care arata durata, continuarea, repetarea.Adverbele de mod propriu-zise nu determina insa si substantive, nume de actiuni, ideea corespunzatoare este exprimata pe langa substantive de un adjectiv.

„Lelea Ileana a dat cu nemultamire din cap privindu-ne piezis.” (Sadoveanu)

Adverbele si locutiunile adverbiale care nu se deosebesc formal de adjective (asa, asemenea, bine, gata, etc.) sunt considerate adjective cand apar ca determinante ale substantivelor:

„De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii si rapsozii.” (Eminescu)

Adverbele de cantitate „mai” si „foarte” servesc ca instrumente gramaticale de formare a gradelor comparativ la adjective (si locutiuni adjectivale), adverbe (si locutiuni adverbiale).

In aceasta calitate ele intra ca parte integranta in forma de comparativ sau de superlativ a adjectivului, a adverbului sau a locutiunii adjectivale sau adverbiale respective.

Adverbele de cantitate „destul”, „cam” (cu negativul ”nu prea”) sunt folosite ca instrumente de gradatie nehotarata a adjectivelor si a adverbelor. In aceasta calitate ele modifica valoarea de baza a adjectivelor sau a adverbelor determinate restrangand-o, diminuand-o si se apropie in felul acesta de instrumentele de formare a comparativului si superlativului.

Observatie: Cand un adverb de cantitate sau de mod propriu-zis determina un adjectiv sau un alt adverb, legatura dintre ele se face cu prepozitia „de”: destul de bine, uimitor de frumos, etc. .Fac exceptie adverbele:foarte, mai, mult, prea, putin si tare, dupa care nu se pune „de” niciodata (foarte mare, mai mica, tare bun) si „asa”, care apare construit si intr-un fel si intr-altul.

„Cata la noi asa de bland, / Senina si tacuta.” (Iosif)

Adverbele de comparatie: ca, cat, decat, asemenea, intocmai determina un adjectiv, adverb, substantiv sau verb si introduc complemente circumstantiale de mod care exprima termenul de comparatie al notiunilor redate prin cuvintele determinate.

„ ’Nalt cat casa Verde ca matasa, Dulce ca mierea, Amar ca fierea.” (Teodorescu)

* Adverbele de afirmatie, negatie,nesiguranta, precizare, restrictie, aproximatie si adverbele explicative se refera la intregul continut al comunicarii facute sau numai la un membru al ei, care poate fi oricare parte de vorbire sau un grup de cuvinte din propozitie. Aceste adverbe formeaza grup cu determinatul si nu sunt analizabile ca parte separata de propozitie.