Exercitii cu verbe modale - engleza

LECTIA

Exercitii cu verbe modale

    Exercitiul 1:

    1. He could swim. He will be able to swim. 2. I had to go. I will have to go. 3. You were allowed/permitted to leave. You will be allowed/permitted to leave. 4. She could lend. She will be able to lend. 5. The child was allowed/permitted to have. The child will be allowed/permitted to have. 6. You were not allowed/permitted to smoke. You will not be allowed/permitted to smoke. 7. I couldn’t translate. I won t be able to translate. 8. Could you help? Will you be able to help? 9. You didn’t have to do. You won’t have to do. 10. Was I not allowed/permitted to walk? Shall I be not allowed/permitted to walk? 11. He was not allowed/permitted to come. He won’t be allowed/permitted to come. 12. I had to learn. I will have to learn. 13. You were not allowed/permitted to speak. You won’t be allowed/permitted to speak. 14. I had to look up. I will have to look up. 15. She could play. She will be able to play. 16. Could Jane type? Will Jane be able to type? 17. Could he speak? Will he be able to speak? 18. Everybody was allowed/permitted to borrow. Everybody will be allowed/permitted to borrow. 19. Did you have to be? Will you have to be? 20. He could read and write. She will be able to read and write.

    Exercitiul 2:

    1. John must have been. 2. It can t have been. 3 It might have rained. 4. He must have been delayed. 5. You might have written. 6. You should have visited. 7. He ought to have told. 8. You might have changed. 9. He may have been. 10. It can’t have been. 11. He should have gone. 12. You can’t have been. 13. You might have paid. 14. You needn’t have done. 15. You can’t have seen. 16. He needn’t have bought. 17. He must have been. 18. It must have been. 19. You shouldn’t have gone. 20. John could have been.

    Exercitiul 3:

    1. can. 2. can. 3. can. 4. can’t. 5. can’t. 6. can.

    Exercitiul 4:

    l. He must think. 2. He must be older. 3. You must have left your umbrella. 4: She must be a very good doctor. 5. It must have taken a long time. 6. He must have come home. 7. This must be the best. 8. You must have known the lesson. 9. He must have been late. 10. You must have forgotten.
 
    Exercitiul 5:

    1. She may/might be very late. 2. It may/might be a good one. 3. It may/might rain. 4. I may/might come home. 5. She may/might have been angry. 6. A good knowledge of English may/might help you. 7. He may/might have been right. 8. He may/might have done. 9. She may/might have returned. 10. She may/might have been out.

    Exercitiul 6:

    1. It can’t be his fault. 2. It can’t have been his fault. 3. He can’t have passed. 4. She can’t have got. 5. The weather can’t change. 6. He can’t be at the office. 7. She can’t have learned English. 8. She can’t have married. 9. This can’t be a true story. 10. You can’t miss the train.

    Exercitiul 7:

    1. needn’t. 2. needn’t. 3. mustn’t. 4. needn’t. 5. mustn’t. 6. mustn’t. 7. needn’t. S. mustn’t. 9. mustn’t. 10. needn’t.

    Exercitiul 8:

    l. should. 2. would. 3. would. 4. should. 5. would. 6. would. 7. would. 8. should. 9. should. 10. would.

    Exercitiul 9:

    1. will. 2. will. 3. will. 4. shall. 5. shall. 6. shall. 7. will. 8. will. 9. will. 10. shall.

    Exercitiul 10:

REFERAT: La aniversara - de mihai eminescu REFERAT: Frumoasa din padurea adormita - personalitatea lui Marius Petipa

- Nu stiu. Experimentez un sentiment destul de ciudat acum.

Renee chicotea.

- Te face fericita, Bella?

- Da, dar

- O sa vrei vreodata pe altcineva?

- Nu, dar

- Dar ce?

- Nu o sa spui ca sunt exact ca orice adolescenta infatuata de la facerea lumii pana acum?

- Nu ai fost niciodata o adolescenta, draga mea. Tu stii mai bine ce e bine pentru tine.

In ultimele saptamani Renee s-a introdus singura in planurile de nunta. A petrecut ore intregi in fiecare zi la telefon cu mama lui Edward, Esme – nu aveam probleme ca nu se vor intelege. Renee o adora pe Esme, desi ma indoiam ca cineva ar fi putut sa simta altceva despre iubitoarea mea viitoare soacra. Pe mine m-au exclus. Familia mea si cea a lui Edward aveau grija sa faca planurile pentru nunta fara ca eu sa trebuiasca sa stiu sau sa ma gandesc prea mult timp la ele.

Charlie era nervos, normal, dar lucrul cel mai dragut era ca nu era furios pe mine. Renee era tradatoarea. Conta pe ea sa fie mai dificila. Ce putea sa mai faca acum, cand ultimul pericol -mama- s-a dovedit a fi neasteptat de usor. Nu se putea baza pe nimic si stia asta. Asa ca se invartea prin casa si bombanea cum ca nu mai poate avea incredere in nimeni pe lumea asta

- Tata? Am strigat in timp ce impingeam usa. Am ajuns acasa.

- Stai putin, Bells. Ramai acolo unde esti.

- Ce? Am intrebat facand o pauza automat

- Lasa-ma o secunda! Au, m-ai nimerit Alice.

Alice?

- Scuze, Charlie. Vocea melodioasa a lui Alice a raspuns. Acum cum e?

- Sangerez peste ea.

- Esti bine. Nu ti-a perforat pielea – crede-ma.

- Ce se intampla? Am intrebat pe un ton autoritar, ezitand in dreptul usii

- Treizeci de secunde, te rog, Bella. Mi-a spus Alice. Rabdarea ta va fi rasplatita.

- Ihi, a adaugat Charlie.

Bateam cu piciorul, numarand fiecare bataie. Inainte sa ajung la treizeci Alice a spus:

- Gata, Bella, intra!

Mergand cu grija m-am uitat de dupa colt in sufragerie.

- O! M-am minunat. O, tata! Arati-

- Caraghios! Charlie m-a intrerupt.

- Ma gandeam mai mult la degajat.

Charlie a rosit. Alice l-a apucat de cot si l-a pus sa faca o intoarcere usoara pentru a-si arata smoking-ul de un gri pal.

- Gata, Alice, termina. Arat ca un idiot!

- Nimeni imbracat de mine, niciodata nu a aratat ca un idiot.

- Are dreptate, tata. Arati fabulos! Care e ocazia?

Alice si-a dat ochii peste cap.

- Este ultima proba la haine. Pentru amandoi.

Mi-am luat ochii de la neobisnuit de elegantul Charlie pentru prima data si am vazut inspaimantatorul material alb care era asezat cu grija pe canapea.

- Aaah!

- Du-te in locul tau fericit, Bella. Nu o sa mai dureze mult.

Am luat o gura mare de aer si am inchis ochii. Tinandu-i inchisi, m-am impiedicat de scarile care duceau in camera mea. M-am dezbracat pana la lenjerie si tineam mainile drept inainte.

- Ai zice ca ti-as baga aschii de lemn de sub unghii, a marait Alice ca pentru ea in timp ce ma urmarea spre camera mea.

Nu ii acordam nicio atentie. Eram in locul meu fericit. In locul meu fericit, toata nebunia nuntii era trecuta si facuta. Amintire. Deja inabusita si uitata.

Eram singuri, doar Edward si cu mine. Decorul era neclar si se schimba constant – se metamorfoza din orasul impadurit si acoperit de nori intr-o noapte arctica- pentru ca Edward tinea secreta locatia lunii de miere ca sa ma surprinda. Dar nu eram preocupata de partea cu unde. Edward si cu mine eram impreuna si imi indeplinisem partea mea de compromis perfect. Ma casatorisem cu el. Acesta era cel mai mare. Dar acceptasem deasemenea si cadourile lui scandaloase si eram inscrisa -zadarnic totusi- sa ma duc la Colegiul Dartmouth din toamna. Acum era randul lui.

Inainte sa ma transforme in vampir -compromisul lui cel mare- mai era stipulat ceva la care trebuia sa faca fata. Edward avea o preocupare deosebita in legatura cu lucrurile umane la care eu renuntam, experiente pe care nu vroia sa le pierd. Majoritatea dintre ele -balul de absolvire de exemplu- pareau prostesti pentru mine. Era doar o singura experienta umana pe care eram preocupata sa nu o pierd. Bineinteles ca era una de care spera sa uit complet. Era un singur lucru totusi. Stiam ceva despre ce urma sa ma astepte din momentul in care nu mai eram om. Vazusem vampiri noi facuti la prima mana si ii auzisem pe toti membrii familiei mele viitoare despre cat de ciudate aveau sa fie primele zile. Pentru cativa ani singura mea caracteristica a personalitatii era ca imi era sete tot timpul, ca o sa treaca ceva timp pana cand o sa fiu eu insami iar. Si chiar si atunci cand o sa fiu in control asupra mea, nu o sa mai simt asa cum simt acum. Umana si indragostita cu pasiune. Vroiam experienta completa inainte sa imi schimb corpul acesta, cald, sensibil, plin de hormoni cu ceva frumos, puternic si necunoscut. Vroiam o luna de miere reala cu Edward. Si in ciuda pericolului in care ii era frica sa ma bage, acceptase sa incercam.

Eram vag constienta de Alice si de senzatia satinului care imi atingea pielea. Nu imi pasa, pentru moment, ca tot orasul vorbea despre mine. Nu ma gandeam la spectacolul in care urma sa fiu un star in curand. Nu imi pasa daca o ca ma impiedic de trena sau chicoteam atunci cand nu trebuia sau ca eram prea tanara sau la spectatorii care se uitau sau chiar de locul gol in care trebuia sa stea cavalerul de onoare. Eram cu Edward in locul meu fericit.

2. NOAPTEA LUNGA

- Deja mi s-a facut dor de tine.

- Nu trebuie sa plec. Pot sa stau.

- Mmm.

A fost liniste pentru un moment destul de lung, doar zgomotul inimii mele batand, ritmul intrerupt al respiratiei noastre neregulate si soapta buzelor noastre miscandu-se in acelasi timp. Cateodata era asa de usor sa uit ca sarut un vampir. Nu pentru ca parea normal sau uman -nu as putea uita vreodata, nici macar pentru o secunda, ca tin in brate pe cineva care e mai degraba inger decat om- doar pentru ca el facea sa para foarte usor sa-si puna buzele peste ale mele, peste fata, peste gat. Pretindea ca a trecut demult de tentatia pe care o simtea pentru sangele meu, ca ideea ca m-a pierdut l-a vindecat de dorinta pentru el. Dar eu stiam ca mirosul sangelui meu inca ii cauza multa durere – inca il ardea pe gat ca si cum ar fi inghitit flacari.

Am deschis ochii si am vazut ca si ai lui erau deschisi si se uita la fata mea. Nu avea niciun sens cand se uita la mine asa. Ca si cum eu as fi fost premiul nicidecum norocosul castigator. Privirile noastre s-au blocat pentru moment; ochii lui aurii erau asa de profunzi incat imi inchipuiam ca as putea sa ma uit pana la suflet. Parea caraghios ca acest fapt -existenta unui suflet- nu fusese subiect de discutie, chiar daca el era vampir. Avea cel mai frumos suflet, mai frumos chiar si decat mintea lui sclipitoare sau decat fata lui incomparabila sau decat corpul lui minunat. S-a uitat la mine ca si cum ar fi putut sa se uite si el in sufletul meu si ca si cum ii placea ce vazuse. Totusi, nu putea sa se uite in mintea mea asa cum se uita la ceilalti. Cine stie de ce- o defectiune in creierul meu ce il facea imun la toate minunatiile sau lucrurile infricosatoare pe care cativa nemuritori le faceau (numai mintea era imuna; corpul inca era un subiect pentru vampirii care aveau alte abilitati decat Edward). Dar eram recunoscatoare oricare ar fi fost defectul care imi tinea gandurile secrete. Era prea jenant sa iau in considerare alternativa. I-am tras fata langa a mea inca o data.

- In mod sigur o sa raman, a soptit un moment mai tarziu.

- Nu, nu. Este petrecerea burlacilor. Trebuie sa te duci.

Am spus cuvintele, dar degetele de la mana dreapta au ramas prinse in parul lui aramiu iar stanga apasa si mai tare peste ea. Mainile lui reci mi-au atins fata.

- Petrecerea burlacilor este destinata celor care sunt suparati ca zilele in care sunt singuri se duc. Eu abia astept ca acestea sa fi trecut. Deci chiar nu are rost.

- Adevarat. Am respirat aerul lui rece. Ma simteam ca si cum aceast moment se apropia de locul meu perfect.

Charlie dormea bineinteles in camera lui, ceea ce era aproape la fel ca si cum as fi fost singura. Eram imbratisati in patul meu mic, apropiati pe cat se putea, avand in vedere patura groasa in care eram invelita asemeni unui cocon. Uram necesitatea paturii, dar se cam taia tot romantismul daca incepeau sa-mi clantane dintii. Charlie ar fi bagat de seama ca am dat drumul la caldura in luna august Cel putin daca eu trebuia sa fiu invelita pana sus, tricoul lui Edward era pe podea. Nu am trecut peste socul corpului lui atat de perfect – alb, rece si lucios asemeni marmurei. Imi plimbam mana pe pieptul lui de piatra urmarind liniile abdomenului lui, doar admiram. Un frison usor l-a strabatut, iar gura lui m-a gasit din nou. Usor, am presat cu varful limbii pe buzele lui fine ca sticla, iar el a oftat. Respiratia lui dulce, rece si delicioasa a venit ca un dus peste fata mea. A inceput sa se indeparteze- acesta era un raspuns automat de fiecare data cand i se parea ca lucrurile au ajuns prea departe, reactia reflexa ori de cate ori ar fi dorit sa continue. Edward isi petrecuse mare parte din viata respingand orice fel de contact fizic. Stiu ca era terifiant pentru el sa incerce sa se schimbe acum.

- Stai! Am spus si apucandu-i umerii m-am tras mai aproape de el. Mi-am eliberat un picior si l-am pus in jurul taliei lui.

- Perfectiunea vine practicand.

A chicotit.

- Ei bine, cred ca noi ar trebui sa fim destul de aproape de perfectiune pana acum, nu? Ai putut sa dormi vreun pic in ultima luna?

- Dar este proba rochiei, i-am reamintit si noi nu am repetat decat anumite scene. Nu e timpul sa jucam prudent.

Credeam ca o sa rada, dar nu a raspuns, iar corpul era dintr-o data nemiscat din cauza stresului neasteptat. Aurul din ochi parea ca se transforma din lichid in solid. Mi-am revizuit cuvintele, realizand ce putea sa inteleaga din ele.

- Bella a soptit.

- Nu incepe cu asta iar, i-am spus. O intelegere este o intelegere.

- Nu stiu. Este prea greu pentru mine sa ma concentrez cand tu esti asa cu mine. Eu – eu nu pot gandi corect. Nu o sa fiu capabil sa ma controlez. O sa fii ranita.

- O sa fiu bine.

- Bella.

- Shhh! Mi-am presat buzele de ale lui pentru a-i opri atacul de panica. Nu avea cum sa renunte la intelegere. Nu dupa ce a insistat sa ma marit cu el mai intai.

M-a sarutat inapoi pentru un moment, dar mi-am dat seama ca nu era asa de implicat ca si mai devreme. Isi facea griji. Tot timpul isi face griji. Ce diferit o sa fie atunci cand nu o sa mai trebuiasca sa-si faca griji pentru mine. Ce o sa faca cu asa de mult timp liber? O sa trebuiasaca sa-si gaseasca alt hobby.

- Cum iti sunt picioarele? M-a intrebat.

Stiind ca nu ma intreaba asta literal, i-am raspuns:

- Foarte calde.

- Pe bune? Fara sa te mai gandesti? Nu e tarziu sa te razgandesti.

- Incerci sa ma tragi in piept?

El chicoti.

- Doar ma asiguram. Nu as vrea sa faci ceva de care nu esti sigura.

- Sunt sigura in legatura cu tine. Cu restul pot sa traiesc.

A ezitat si eu ma intrebam daca iar am facut vreo gafa.

- Chiar poti? A intrebat incet. Nu ma refer la nunta – despre care sunt sigur ca o sa supravietuiesti in ciuda temerilor – ci dupa ce se intampla cu Renee, cu Charlie?

Am oftat.

- O sa-mi fie dor de ei. Mai rau decat o sa le fie lor dor de mine, dar nu vroiam sa-i dau mai multe motive.

- Si Angela si Ben si Jessica si Mike.

- O sa-mi fie dor si de prietenii mei, zambeam in intuneric. In special de Mike. Oh, Mike! Oare cum o sa pot sa merg mai departe?

A marait. Am ras, dar dupa am fost serioasa.

- Edward, am mai trecut prin asta iar si iar. Stiu ca o sa fie greu, dar asta este ceea ce imi doresc. Te doresc pe tine si te vreau pentru totdeauna. O viata nu este de ajuns pentru mine.

- Inghetata pentru eternitate la 18 ani, a soptit.

- Visul oricari femei s-a transformat in realitate, il tachinam.

- Niciodata schimbandu-seniciodata mergand inainte.

- Asta ce vrea sa insemne?

A raspuns incet.

- Iti aduci aminte cand i-am spus lui Charlie ca o sa ne casatorim? Si el credea ca esti insarcinata?

- Si cand se gandea sa te impuste, am ghicit razand. Recunoaste – pentru o secunda chiar s-a gandit serios.

Nu mi-a raspuns.

- Ce este Edward?

- Imi doream ei bine imi doream sa aiba dreptate.

- Ce? Am murmurat.

- Mai mult la o posibilitate ca el sa aiba dreptate. Ca am putea avea asa potential. Urasc sa te privez si de asta.

Mi-a luat un minut.

- Stiu ce fac!

- Cum ai putea sa stii asta Bella? Uita-te la mama, uita-te la sora mea. Nu este un sacrificiu asa de usor pe cat crezi.

- Esme si Rosalie s-au descurcat foarte bine. Daca este o problema mai tarziu, putem face cum a facut Esme – o sa adoptam.

A oftat si dupa vocea ii era dura.

- Nu este bine. Nu vreau ca tu sa faci sacrificii pentru mine. Vreau sa-ti dau lucruri, nu sa iti iau. Nu vreau sa-ti fur viitorul. Daca eram om

Mi-am pus mana peste buzele lui.

- Tu esti viitorul meu. Acum opreste-te. Fara regrete sau ii chem pe fratii tai sa vina sa te ia. Poate ca ai nevoie de o petrecere a burlacilor.

- Imi pare rau. Sunt cam melancolic, nu-i asa? Cred ca e din cauza emotiilor.

- Iti simti picioarele reci?

- Nu in sensul asta. Am asteptat un secol sa ma casatoresc cu tine dra. Swan. Ceremonia de nunta este singurul lucru pe care abia il astept. S-a oprit la mijlocul propozitiei. Oh! Fir-ar sa fie!

- Ce s-a intamplat?

A strans din dinti.

- Nu trebuie sa-i suni pe fratii mei. Aparent Emmett si Jasper nu ma lasa liber in seara asta.

L-am strans aproape pentru o secunda si dupa i-am dat drumul. Nu aveam o rugaminte cu care sa castig in fata lui Emmett.

- Distractie placuta!

Se auzea un sunet ascutit la geam – cineva in mod deliberat zgaria cu unghiile pe suprafata geamului facand un sunet oribil care te facea sa-ti astupi urechile si care te facea sa simti un junghi pe sira spinarii. M-am cutremurat.

- Daca nu-l trimiti afara pe Edward – Emmett, inca invizibil in intunericiul noptii, sasaia amenintator – venim noi dupa el!

- Du-te! Am ras. Inainte sa-mi darame casa.

Edward si-a dat ochii peste cap, dar a fost in picioare intr-o singura miscare fluida, iar tricoul era inapoi pe el intr-o alta. S-a aplecat si m-a sarutat pe frunte.

-Sa te culci. Ai o zi mare maine.

- Mersi! Asta sigur o sa ma linisteasca.

- O sa ne intalnim la altar.

- Eu o sa fiu cea in alb. Zambeam cand mi-am dat seama ce resemnata paream.

El chicoti si spuse

-Foarte convingator, si apoi s-a ghemuit, muschii i s-au destins intr-o saritura. A disparut – s-a aruncat afara pe geam, prea rapid ca ochii mei sa poata urmari.

Afara s-a auzit un sunet inabusit si l-am auzit pe Emmett injurand.

- Ar fi bine sa nu-l tineti pana tarziu, am soptit stiind ca o sa ma auda. Apoi fata lui Jasper a aparut la geam, cu parul lui ca mierea, stralucind in lumina lunii care putea trece de stratul de nori.

- Nu-ti face griji Bella. O sa-l aducem acasa la timp.

Am fost dintr-o data foarte calma si toate grijile pareau neimportante. Jasper era, in felul lui, la fel de talentat ca si Alice cu straniile ei predictii. Capacitatile lui Jasper erau sentimentele in locul viitorului si era imposibil sa te opui sa te simti asa cum vroia el sa te simti. M-am ridicat inca infasurata in patura.

- Jasper? Ce fac vampirii la petrecerea burlacilor? Nu o sa-l duceti la un club de striptease, nu-i asa?

- Nu-i spune nimic! Emmett maraia de jos. A urmat alt zgomot infundat si Edward radea usor.

- Relaxeaza-te, mi-a spus Jasper si eu m-am relaxat. Noi, familia Cullen, avem propria versiune. Cateva pume, vreo doi ursi grizzli. In mare, o noapte obisnuita.

Ma intrebam daca as putea sa fiu asa de mandra de dieta „vegetariana” a vampirilor.

- Mersi Jasper!

Mi-a facut cu ochiul si a disparut din vedere.

Afara era complet liniste. Sforaitul lui Charlie se auzea prin pereti. Ma intinsesem inapoi pe perna, adormita. Ma uitam la peretii din micuta mea camera, alb-palid in lumina lunii, de sub pleoapele grele. Ultima noapte in camera mea. Ultima noapte ca Isabella Swan. Maine noapte, o sa fiu Bella Cullen. Desi intregul aranjament al casatoriei era ca un spin pentru mine, trebuie sa recunosc ca imi placea cum suna.

Mi-am lasat mintea sa-mi umble aiurea pentru un moment asteptand sa ma ia somnul. Dar dupa cateva minute m-am trezit ca eram foarte agitata, anxietatea o simteam iar in stomac facandu-l sa se rasuceasca in moduri inconfortabile. Patul parea prea moale, prea cald fara Edward in el. Jasper era departe iar pacea si sentimentele relaxate erau duse cu el.

Maine o sa fie o zi lunga. Eram constienta ca multe din temerile mele erau prostesti- trebuie sa ma adun. Atentia era o parte inevitabila din viata. Nu ma puteam integra in decor tot timpul. Totusi aveam cateva temeri care inca erau valide. Primul era trena rochiei. Alice si-a lasat in mod evident simtul artistic sa-l domine pe cel practic. Ma gandeam la scara din casa familiei Cullen in tocuri si cu trena, suna imposibil. Ar fi trebuit sa exersez. Apoi mai era si lista cu invitati. Familia Tanyei, clanul Denali, ar fi ajuns candva inaintea ceremoniei. O sa fie dificil sa ii avem pe cei din familia Tanyei in aceeasi camera cu invitatii din rezervatia Quileute, tatal lui Jacob si familia Clearwater. Cei din clanul Denali nu erau fanii varcolacilor. Din aceasta cauza, sora Tanyei, Irina, nici nu venea la nunta. Inca simtea nevoia de razbunare impotriva varcolacilor pentru ca l-au ucis pe prietenul ei Laurent (chiar in timp ce el se pregatea sa ma omoare pe mine). Datorita acestei probleme, membrii Denali au abandonat familia lui Edward in cel mai greu moment de nevoie. A fost inedita alianta cu lupii Quileute cea care ne-a salvat viata tuturor atunci cand hoarda de vampiri noi atacasera

Edward mi-a promis ca nu o sa fie periculos ca familia Denali sa fie langa cei din Quileute. Tanya si familia ei – in afara de Irina- se simteau oribil pentru acea dezertare. Un armistitiu cu varcolacii era un pret mic pentru a plati acea datorie, un pret pe care erau pregatiti sa-l plateasca. Asta era marea problema, dar mai era si una mai mica: stima mea personala fragila. Nu o vazusem niciodata pe Tanya, dar eram sigura ca intalnind-o nu era o experienta prea placuta pentru ego-ul meu. Acum foarte mult timp, inainte sa ma nasc probabil, ea si-a incercat norocul cu Edward -nu ca i-as reprosa ei sau altcuiva ca l-ar fi dorit. Totusi, trebuia sa fie cel in cel mai rau caz frumoasa si magnifica in rest. Desi Edward clar -daca nu de neconceput- ma preferase pe mine, nu o sa pot sa nu fac o comparatie. Ma vaicaream putin pana cand Edward, care imi cunostea nemultumirea, m-a facut sa ma simt vinovata.

- Noi suntem cel mai apropiat lucru pe care il au. Ele inca se simt orfane, chiar si dupa atata timp, sa stii.

Asa ca am admis si mi-am ascuns incruntarea.

Tanya avea o familie mare acum, aproape la fel de mare ca si familia Cullen. Erau cinci: lui Tanya, Kate si Irina li se alaturasera Carmen si Eleazar cam in acelasi fel in care si Alice si Jasper se unisera cu familia Cullen, toti fiind legati de dorinta de a trai in compasiune, diferit decat o faceau vampirii obisnuiti. Cu toata compania totusi, Tanya si surorile ei erau singure. Inca erau in doliu. Pentru ca acum foarte mult timp avusesera o mama.

Imi pot doar imagina ce gaura a lasat aceasta pierdere, chiar si dupa o mie de ani; am incercat sa vizualizez familia Cullen fara creatorul ei, centrul ei, ghidul lor- tatal lor Carlisle. Nu puteam. Carlisle mi-a spus povestea Tanyei intr-una din noptile in care stateam pana tarziu la ei, invatand cat pot de mult, pregatindu-ma cat pot de mult pentru viitorul pe care mi-l alesesem. Povestea mamei Tanyei era una dintre multe altele, o poveste prevenitoare care arata una dintre regulile pe care urma sa le cunosc cand ma voi fi alaturat lunii nemuritoare. Numai o singura regula de fapt – o lege care se impartea in mii de fatete- Pastreaza secretul. Pastrand secretul insemna multe lucruri -traiul discret ca si al familiei Cullen, mutandu-se inainte ca oamenii sa vada ca nu imbatranesc. Sau stand departe de oameni – exceptand ora de masa- asa cum o faceau nomazii cum erau James si Victoria si ca prietenii lui Jasper, Peter si Charlotte. Insemna sa tii sub control orice nou vampir pe care il faceai, asa cum facea Jasper cand traia cu Maria. Asa cum Victoria daduse gres cu nou nascutii ei. Si asta insemna sa nu creezi unele lucruri din capul locului, pentru ca unele creatii erau incontrolabile.

- Nu stiu cum se numea mama Tanyei, Carlisle a admis, ochii aurii de culoarea parului, trist la amintirea durerii T

    1. didn’t need to answer. 2. needn’t have answered. 3. didn’t need to buy. 4. needn’t have lent. 5. didn’t need to wait. 6. didn’t need to see. 7. needn’t have got up. 8. needn’t have waited. 9. needn’t have written. 10. needn’t have bought.

    Exercitiul 11:

    1. can’t have rained. 2. must have left. 3. can’t have left. 4. can’t have seen. 5. can’t have done. 6. can’t have swum. 7. must have been. 8. needn’t have lent. 9. must have been. 10. must have taken.

    Exercitiul 12:

    1. Sensuri posibile: „Do you think he will try to enter the faculty?', „Do you think he will marry that girl?' etc.

    Exercitiul 13:

    1. All the students can and must write this paper. 2. You will have to help me more today. 3. 1 am sure I will be able to find time to help you. 4. The teacher told me I might skip the next class. 5. I could play the piano when I was a child. 6. I can’t knit. 7. You may ring me up more often when you know I am ill. 8. All the children ought to/should do some housework. 9. I ought to/should have read the bibliography for the seminar. 10. Everybody shall be present at the meeting. 11. I will have to leave soon. 12. You needn’t carry your luggage in the station yourself; a porter could help you. 13. I must change my shoes when I enter the house because they are full of mud. 14. Need we walk up to the chalet? 15. No, we may/might take the bus or the ski-lift. 16. I didn’t need to ring up Jane in order to speak to her, because she was to come to my place in half hour’s time. 17. You needn’t have made coffee for me. I have already drunk two, today. 18. I didn’t need to say „thank you' when I found  out the exact time by dialing number 958, as I knew the information was recorded on tape. 19. The teacher can’t/couldn’t have been satisfied with this answer. 20. You can’t/couldn’t have been at home last night, I rang you up and nobody answered. 21. I must have been still at the faculty. 22. I asked to speak to the manager but he wouldn’t come to the phone. 23. You ought to/should have insisted. 24. Why did you speak so loud? Somebody might have heard you. 25. I promise you, you shall have the book tomorrow. 26. You can’t have found the door open. I had locked it myself 27. Where shall we go now? 28. Tomorrow I will have to mail the letter. 29. Will you, please, wait for a few minutes? 30. You may not speak during the exam.