ACORDUL DINTRE SUBIECT SI PREDICAT

1. ASPECTE DEFINITORII

Acordul este manifestarea relatiei sintactice dintre doua cuvinte, constand in repetarea informatiei gramaticale de la un cuvant la celalalt. Relatia este orientata: dintre cele doua cuvinte legate prin acord, unul impune restrictia de forma, iar celalalt se supune ei. De exemplu, se repeta, cu directia subiect – predicat, informatia gramaticala de persoana si numar: eu citesc, tu citesti, noi citim.

Reiterarea informatiei gramaticale prin acord nu este marcata in toate contextele. Acordul poate fi blocat din anumite cauze sintactice si morfologice. Pe de o parte, exista forme in paradigma verbala care nu permit repetarea informatiei gramaticale. De exemplu, formele verbale nepersonale pot avea subiect, dar nu se acorda cu acesta: Am plecat inainte de a veni mama., Am auzit sunand telefonul. Pe de alta parte, subiectul unic, atunci cand nu este realizat printr-un nominal, nu transfera nici el informatii predicatului: E usor a scrie versuri.

Prin acord, verbul predicat preia de la subiect informatii gramaticale de numar si persoana, iar numele predicativ, realizat adjectival, informatii suplimentare de gen. Caracteristicile de acord ale adjectivelor nume predicative se regasesc si la participiile pasive.

Acordul in numar priveste variatia de forma a predicatului combinat cu un subiect exprimat prin substantiv sau prin substitutele sale. Verbul are forma indusa de nume (daca subiectul este unic): nume singular – verb singular, nume plural – verb plural: Copilul stie adevarul., Nimeni nu era ingrijorat., Discutiile au fost concludente., Acestia au fost acceptati ca martori ai apararii.

Acordul in persoana priveste predicatele al caror subiect este un pronume personal. Subiectul unic (eu, tu, noi, voi) impune verbului predicat forma de persoana corespunzatoare:

Voi stiti ce trebuie sa faceti, eu vreau sa plec la facultate.

Tu planuiesti o masa in familie, dar noi am cumparat deja bilete pentru spectacolul de diseara.

Daca subiectul este un pronume de persoana a III-a, un substantiv sau un substitut al acestuia, verbul are forma de persoana a III-a (El stie ce vrea., Ioana pleaca la munte., Soarele s-a ascuns printre nori., Ai mei au fost multumiti de rezultatul concursului).

Acordul in gen apare marcat numai in forma numelor predicative exprimate printr-un adjectiv sau a participiilor pasive care, prin natura lor, permit reiterarea acestui tip de informatie gramaticala:

Medaliile au fost oferite sportivilor celor mai buni.

Dialogurile au devenit interesante dupa interventia noastra.

Cladirea conacului era luminata stins si parea semitransparenta. (M. Cartarescu, Travesti).

Numele predicative realizate prin substantive motionale, desi coreferentiale cu nominalul subiect, nu se caracterizeaza intotdeauna prin corespondenta de gen:

Angela M., care ar putea deveni [] prima femeie cancelar din istoria Germaniei, este un crestin-democrat atipic care, chiar daca nu s-a facut iubit de membrii partidului sau, si-a atras totusi respectul acestora. (EZ, 2005)

Animalul captiv era un pui, o leoaica tanara.

O situatie particulara este reprezentata de acordul dintre un pronume de persoana a III-a sau numeral si predicat. Acestea primesc de la substantivul pe care il reprezinta in discurs genul (intotdeauna) si uneori numarul. Ca proforme (reiau informatiile gramaticale si echivaleaza termenii), pronumele si numeralul permit un tip de „acord referential” (Vezi I, Pronumele):

(S-a intors Mara.) Ea nu era deloc suparata.

(Am cumparat mere.)  Doua erau stricate, unul era bun.

2. ABATERI DE LA REGULA ACORDULUI

In limba actuala se inregistreaza numeroase situatii care nu se conformeaza regulilor gramaticale ale acordului. Uzul permite foarte multe variatii de acord, structuri care reprezinta ezitari ale vorbitorilor. Acestea sunt manifestari ale acordului prin atractie sau dupa inteles si nu sunt excluse intotdeauna de normele limbii literare.

Acordul prin atractie consta in transferarea unei informatii gramaticale de catre un constituent al enuntului nelegat sintactic de predicat, dar aflat in vecinatatea acestuia. Intercalarea intre subiect si predicat a unor adjuncti ai nominalului determina distantarea in succesiunea liniara a termenilor corelati si constituie o circumstanta favorabila incalcarii regulilor gramaticale (Fiecare dintre cei trei oameni purtau insigna.).

Acordul dupa inteles este acordul care se orienteaza dupa sensul nominalului subiect. Daca subiectul are forma de singular, dar inteles de plural (de exemplu, cand este exprimat printr-un substantiv colectiv), predicatul se acorda formal, la singular (Majoritatea a votat impotriva.). Varianta de plural este admisa de normele limbii literare, daca vorbitorul are in vedere componentele ansamblului denotat de entitatea colectiva (Majoritatea au fost trimisi acasa.).

Granita dintre abaterile acceptate de la norma si greseli este oscilanta. De exemplu, absenta acordului dintre subiect si predicat (dezacordul) produce enunturi nongramaticale numai in raport cu regulile limbii actuale. Pana in primele decenii ale secolului al XIX-lea, omonimiile in cadrul flexiunii verbale erau mai extinse: 3=6 (el canta – ei canta, el au plecat – ei au plecat) sau 1=6 (eu zbor – ei zbor, eu cobor – ei cobor). Dinamica morfologiei verbale explica prezenta numeroaselor situatii de „dezacorduri” din limba operelor literare. De la sfarsitul secolului al XIX-lea insa, noi forme morfologice sunt consacrate de limba literara, iar fenomenul se interpreteaza mai departe la nivel sintactic, in termenii acordului.

La nivelul graiurilor populare, regula generala de acord dintre subiect si predicat variaza in functie de particularitatile flexionare ale verbului in fiecare grai. In sistemul graiului muntean, omonimia singular – plural la persoana a III-a este generalizata (el vede – ei vede). Prezenta acestor forme este considerata o manifestare de regionalism morfologic si nu o greseala
de acord.

3.  ASPECTE ALE ACORDULUI IMPUS DE REALIZARILE PARTICULARE ALE SUBIECTULUI

Subiectul poate da nastere unor situatii speciale de acord, dupa cum poate fi realizat prin substantive colective, expresii partitive, nume proprii, pronume relative, pronume de politete, propozitii, forme verbale nepersonale sau termeni in metalimbaj.

3.1. Subiectul este un substantiv colectiv

In functie de tipul de substantive colective si de pozitia pe care o ocupa acestea in grupul nominal, acordul gramatical este frecvent concurat de acordul dupa inteles sau de cel prin atractie. Un substantiv colectiv la singular, aflat in pozitia de subiect, selecteaza forma de singular a verbului, conform acordului gramatical: Un grup a sosit la aeroport., Un stol de ganduri aspre trecu peste-a lui frunte. (M. Eminescu, Strigoii).

Forma de plural, corespunzatoare acordului dupa inteles, se datoreaza semului [+ Pluralitate], trasatura inerenta, necontextuala: Au venit o gramada. (vezi I, Substantivul, 4.3.2.5) De asemenea, prezenta unui adjunct substantival care expliciteaza sensul termenului colectiv favorizeaza acordul prin atractie: Un stol de pasari apar la orizont.

Fenomenul acordului nu afecteaza in acelasi mod cele doua subtipuri de substantive colective: cele care isi specifica direct elementele componente (armata, popor, tineret etc.) si cele care au nevoie de un adjunct, substantiv individual la plural, pentru actualizarea membrilor colectiei respective (un morman de hartii; o multime de probleme; un grup de studenti.). Vezi I, Substantivul, 4.3.1.2.

3.1.1. Substantivele colective care isi specifica membrii

Substantivele care exprima o colectivitate si precizeaza direct, prin forma insasi a termenului, elementele componente ale acesteia, impun predicatului un acord gramatical:

Armata se pregatea pentru un eventual conflict

Studentimea a fost, in sfarsit, rasplatita

Tarziu si toamna a plecat / Frunzisul tot e ravasit (G. Bacovia, Ecou de romanta).

Impunerea acordului gramatical la acest tip de substantive colective este rezultatul unui proces istoric, de evolutie lingvistica. In limba textelor din secolul al XVI-lea sau in cronicile secolului al XVII-lea, acordul dupa inteles este extins si in aceste situatii: Tara vor vrea sa-si apere ale sale.

In utilizari metaforice, aceste substantive colective primesc adjuncti si permit si acordul prin atractie: O armata de furnici si-au facut aparitia. (vezi I, Substantivul, 4.3.2.5).

3.1.2. Substantivele colective care nu isi specifica membrii

Substantivele colective care nu isi specifica direct membrii admit doua ipostaze sintactice responsabile de doua tipuri diferite de acord – un acord gramatical si un acord dupa inteles si prin atractie:

Ceilalti intelectuali [] se pun si ei pe treaba: un grup de ofiteri superiori preda istoria celui de-al doilea razboi mondial. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii)

Un grup de tineri si-au cerut drepturile.

Acordul numelui predicativ sau al participiului pasiv poate avea, de asemenea, in vedere fie forma numelui subiect, fie sensul substantivului colectiv sau informatia gramaticala a adjunctului acestuia:

In cadrul TIB 2005 [] va fi expusa o gama complexa de centrale telefonice. (JN, 2005)

Un grup de studenti au fost trimisi cu bursa la Paris.

O gramada de carti erau aruncate pe jos.

Stergerea adjunctului nu influenteaza variatia de acord (chiar nelexicalizat, adjunctul se deduce din contextul anterior):

Tinerii si-au facut planurile. Un grup a / au plecat deja.

Avea foarte multe carti. O gramada s-a / s-au pierdut.

Toti copiii sunt asteptati la spectacol. O multime este prezenta. / O multime sunt prezenti.

(a) Acordul gramatical (O multime de oameni a fost atent cercetata.)

In prima ipostaza sintactica a numelor colective care nu isi specifica membrii, acestea, in calitate de centre de grup, impun acord formal. Accentul cade pe substantivul colectiv inteles ca o entitate unitara si nu pe ideea de numar, pe valoarea de cuantificare (un grup). Prezenta articolului hotarat sau a unui adjunct adjectival intareste statutul centrului:

Multimea a parasit piata

O serie de cuvinte a intrat deja sub tipar.

Multimea toata pare violeta / Orasul tot e violet. (G. Bacovia, Amurg violet)

(b) Acordul dupa inteles si prin atractie (O multime de oameni au fost stransi in curte.)

In cea de-a doua ipostaza sintactica, acordul predicatului se face cu substantivul oameni, interpretat drept centru de grup, in timp ce colectivul anterior este doar cuantificator. Centrul de grup poate fi sters si atunci numele colectiv il inlocuieste si functioneaza ca o proforma care isi procura referinta anaforic sau cataforic: (Dintre elevi) o multime mi-au raspuns., O multime (de elevi) mi-au raspuns. Echivalentul semantic al acestui tip de substantive colective este cuvantul multi (multe), cu valoare pronominala.

O serie de texte noi au fost introduse in programele scolare.

Atunci cand substantivul colectiv se afla in pozitia unui complement direct sau indirect, prin fenomenul dublarii clitice se reia adjunctul, ceea ce subliniaza statutul special al acestuia in cadrul constructiei, nu numai in ceea ce priveste acordul dintre subiect si predicat: Pe o multime de studenti i-am revazut mai tarziu., *Pe o multime de studenti am revazut-o mai tarziu., Majoritatii elevilor li s-au respins contestatiile., *Majoritatii elevilor i s-au respins contestatiile.

Dominati de hipercorectitudine, vorbitorii de limba literara opteaza de multe ori pentru un acord strict gramatical cu numele colectiv, desi varianta cu acordul dupa inteles si prin atractie este foarte frecventa pentru ca reflecta exact coerenta mesajului.

3.1.3. Substantivele contextual colective

Substantivele comune concrete, percepute ca substantive cu valoare cantitativa, pot primi o acceptie colectiva, atunci cand se refera la o multime de obiecte sau persoane (o caruta de prosti, o galeata de bani, o avalansa de aplauze, o caciula de bani, un cerc de soldati etc.) si favorizeaza acordul dupa inteles: O caciula de bani sunt pe masa., O avalansa de aplauze au incheiat reprezentatia., Un cerc de soldati au fost desfasurati in curte.

In anumite constructii cu adjective substantivizate, acordul formal poate fi concurat de acordul dupa inteles. Dintre variantele: Grosul fortelor acestui corp de armata a fost impins – au fost impinse inapoi, cea cu verbul la plural apare ca fiind semantic mai adecvata. De asemenea, concordantele semantice prevaleaza in raport cu regulile formale ale acordului dintre subiect si predicat in constructiile in care centrul grupului nominal subiect este substantivul „amar”: A / Au trecut atata – atatia amar de ani. In aceste grupari, adjectivul substantivizat si-a redus contributia semantica la o evaluare cantitativa, informatie proprie cuantificatorilor.

3.2. Substantivele de tipul: fel, tip, soi, specie, rasa

Substantivele mentionate sunt insotite de un substantiv la plural, de aceea nu mai transmit predicatului categoria de singular care le este proprie in acel context (Au aparut un fel de musculite., Intre sintaxa si lexic nu se stabilesc niciun fel de relatii., O categorie de spectatori au fost in mod deliberat neglijati.).

Desi au determinanti proprii numelui (adjunct adjectival, articol), aceste substantive au in context mai mult o valoare adjectivala. Efectele diminuarii statutului substantival in asemenea imbinari sunt mai clare la cuvantul „fel”, parte constitutiva a locutiunilor adjectivale (astfel de, fel de fel de): Astfel de oameni reusesc in viata., Fel de fel de oameni au venit.

Spre deosebire de substantivele colective care nu isi specifica membrii (cu care au o serie de asemanari), substantivele avute in vedere, in lipsa determinativului prepozitional la plural, nu mai pot fi coocurente cu un predicat la plural (*Acest tip [] nu reusesc in viata.).

3.3. Subiectul este inclus intr-o expresie partitiva

Relatia partitiva se exprima, in limba romana, cu ajutorul prepozitiilor dintre, din si de. Dintre presupune aparitia unui substantiv numarabil la plural, care poate influenta acordul. Din selecteaza un substantiv ai carui membri nu sunt individualizati, de exemplu un colectiv (o parte din clasa), iar de selecteaza, de multe ori, un masiv (o parte de apa; o parte de ulei). Prezenta substantivului de pe pozitia a doua, care reprezinta intregul, sau insusi sensul elementului aflat in pozitia de subiect afecteaza acordul gramatical si favorizeaza aparitia variantelor cu acord prin atractie sau dupa inteles.

3.3.1. Tipuri de constructii partitive

Pe pozitia subiectului inclus intr-o expresie partitiva poate aparea fie un substantiv (o jumatate, un sfert, o parte, o pereche, o duzina, o multitudine, o cantitate etc.), fie un cuantificator nedefinit, negativ sau numeric (fiecare, vreunul, toti, nimeni, niciunul, doi).

In cadrul constructiilor partitive, acordul corect este cel formal, predicatul avand numarul si persoana impuse de subiect:

O parte dintre cursanti va merge la mare, iar cealalta parte este condusa in campus.

Echipele reprezinta 11 localitati din Romania, iar o treime din participanti provine din Bucuresti. (EZ, 2005)

Fiecare dintre noi are un scop in viata.

Multi dintre voi sunt ingrijorati de soarta partidei.

Componentul al doilea al grupului sintactic, care nu este in nominativ, poate fi, insa, din punct de vedere semantic, mai adecvat statutului de subiect al predicatului, ceea ce favorizeaza acordul predicatului propozitiei, al numelui predicativ sau al participiului pasiv cu acesta. Acceptarea constructiilor cu predicatul la plural – a acordului cu adjunctul grupului nominal subiect – presupune reorganizarea semantica si sintactica a grupului nominal: substantivul in nominativ, saracit semantic, se reinterpreteaza ca un determinativ cantitativ, iar pozitia dominanta in grup revine substantivului / pronumelui (atribut) la plural, a carui informatie gramaticala este repetata morfologic in forma predicatului, a numelui predicativ sau a participiului pasiv:

O parte dintre cei convocati nu s-au prezentat

Jumatate din bani au fost cheltuiti fara folos.

Majoritatea clientilor din cafenelele bancare urmaresc evolutia actiunilor cotate la bursa din Bucuresti. (EZ, 2005)

O treime dintre studentele admise vor plati o taxa suplimentara.

Fiecare dintre copiii tai vor pleca

Fiecare dintre noi avem la un moment dat nostalgia copilariei.

PROIECT: Absurdul - categorie estetico-literara derivata din cultivarea in fertilele PROIECT: INCEPUTURILE LITERATURII CULTE (primii scriitori „profesionisti”)

Unii dintre noi am invatat devreme ce inseamna maturitatea.

Multi dintre voi cunoasteti deja regulile concursului.

Acordul semantic este, de asemenea, posibil si se situeaza la granita dintre corect si incorect: Un sfert din sala au plecat deja.

Ca si in cazul pronumelor, numeralele pun problema unui acord special, „referential” pentru numele predicative si participiile pasive, functionand ca niste termeni intermediari intre acestea si substantivele pe care le reprezinta: Patru (dintre fete) au fost trimise la Iasi, iar doua au fost aduse la Bucuresti., Am multe vesti: doar primele sunt bune.

Numeralale mai mari decat unu nu selecteaza predicatul la singular, ceea ce permite acordul cu adjunctul din grup. Intervertirea rolurilor gramaticale sub dominanta relatiilor semantice dintre elementele alcatuitoare ale grupului este favorizata de statutul lingvistic al acestor unitati lexicale, care se inscriu semantic in seria cantitativelor numerice. Fenomenul afecteaza toate numeralele compuse in care sunt incluse numerale substantivale simple: Aproximativ 62 de milioane de germani sunt asteptati [] la urne pentru a alege un nou parlament in unul dintre cele mai importante state ale Uniunii Europene. (EZ, 2005).

Efectele acestui mod de reinterpretare sintactico-semantica afecteaza si acordul altor componente din grupul nominal, in care cuantificatorul este reprezentat printr-un numeral compus (cei doua sute de lei – *cele doua sute de lei). In aceste situatii, cand numeralul este asociat substantivului prin de, componentul dominant, centrul semantic si sintactic al grupului – cel care impune prin acord reiterarea anumitor informatii gramaticale – este substantivul (vezi I, Numeralul, 2.5.1.1; II, Grupul nominal, 2.4.4).

Forma numelor predicative si a participiilor pasive inregistreaza, de multe ori in limitele aceluiasi enunt, ezitarile vorbitorilor intre acordul gramatical si cel dupa inteles sau prin atractie:

Primiti in rate, o parte din banii pentru descarcarea de sarcina arheologica este cheltuita pentru a asigura salariile acestor lucratori. (JN, 2005)

M. a mai spus ca in buget erau prevazute 300 de milioane de dolari pentru acest proiect, dar care la rectificare au fost mutati catre alte ministere. („Ziua”, 2005)

Daca subiectul nu este insotit de adjuncti, este recomandabil acordul gramatical: Fiecare va sti ce are de facut., Fiecare a fost odata tanar (tanara)., Cativa (unii, multi) au fost pedepsiti., Cateva (unele, multe) au fost mentionate in raport. Absenta atributului nu impiedica decodarea sa in cadrul enuntului, ceea ce permite o noua varianta de acord in numar, persoana si, in cazul numelui predicativ sau al participiului pasiv, in gen. Variante cu acord dupa inteles pot fi, cu usurinta, reperate la nivelul limbii literare: Fiecare vom sti ce avem de facut., Fiecare am fost odata tineri (tinere)., Cativa (unii, multi) am fost pedepsiti., Cateva (unele, multe) ati fost pedepsite.

3.3.2. Constructiile restrictive

Expresiile partitive pot fi insotite de un adverb sau un adjectiv cu nuanta restrictiva. Acesta accentueaza calitatea de centru a primului component, de aceea este mai adecvat acordul formal: Doar o treime dintre studenti vine., O mica parte dintre studenti a dat un raspuns bun., Numai o parte dintre studenti a dat un raspuns bun.

Mai putin prezent in aceste contexte, acordul dupa inteles nu este, totusi, exclus: Numai un sfert dintre soldati cunosteau experienta razboiului., O mica parte dintre paginile manuscrisului au ramas necitite.

3.4. Subiectul este un nume propriu

Subiectele exprimate prin nume proprii (nume de persoana, de opere, de asociatii, titluri, nume de localitati, de institutii) nu se supun unor reguli foarte stricte de acord. Neconcordanta dintre forma si continut favorizeaza, de multe ori, acordul dupa inteles.

3.4.1. Antroponimele

Numele de persoana cu o forma speciala de plural si inteles de singular impun predicatului un acord dupa inteles: Saptefrati (Poalelungi, Holdemulte) lipseste azi., Ochialbi a scris un articol foarte interesant. Numai daca numele proprii au forma de plural si inteles tot de plural, acordul se face conform regulii gramaticale (Saptefrati erau doi copii de varste apropiate., Popestii venisera la teatru.).

Numele predicative si participiile pasive primesc din context informatia suplimentara de gen, indiferent de forma substantivelor proprii care impun acordul: Popa este absent, dar Chivu este prezenta. De asemenea, prenumele cu aspect feminin (terminate in -a), dar inteles de masculin se dezambiguizeaza tot prin acordul adjectivului: Luca a fost desemnat sa participe la un concurs de retorica., Toma este foarte telegenic. In contextul prenumelor hipocoristice, care nu sunt specializate pentru masculin sau feminin, claritatea mesajului este asigurata de asemenea prin acord (Vali este harnic / harnica., Gabi e tanar / tanara.).

3.4.2. Toponimele

Toponimele aflate in pozitia subiectului reprezinta dau nastere unor structuri mai complexe, pentru ca prezenta articolului hotarat poate influenta acordul.

Numele proprii cu forma de singular favorizeaza acordul gramatical: Sibiul ne-a primit cu bratele deschise. Si informatia de gen se transmite numelui predicativ sau participiului pasiv, in general conform regulilor gramaticale: Luxemburgul este mic., Tot Brasovul e treaz in noaptea asta., Mexicul este amenintat de furtuni puternice., Franta este deja implicata in conflictul european.

Un toponim nearticulat, cu forma de plural, impune predicatului acordul dupa inteles, la singular: Galati este un oras pe Dunare., Iasi este un mare centru cultural., Cotnari are faima vinului bun.

Articularea numelui propriu la plural nu schimba raportul in favoarea acordului gramatical; prevaleaza informatia semantica (localitatea denumita este una singura): Hotarele are nevoie de o scoala noua., Pietrele era zugravit in roman ca un sat mic, dar foarte viu., Adunatii Copaceni a fost inundat de ultimele ploi. Contextele cu predicatul la plural, in care toponimului i se adauga articol sunt marginale si, in general, evitate: Si-apoi Humulestii si pe vremea aceea nu erau asa un sat de oameni fara capatai. (I. Creanga, Amintiri), Hartoapele se aflau la 5 kilometri. Aceleasi structuri sunt deliberat create in stilul jurnalistic, cu intentie stilistica:

Bucurestii aratau ca Parisul in timpul revolutiei. (JN, 2005)

Si ca arhitectonica Iasii au destule de oferit, si ca imprejurimi. (Internet, 2005).

Pluralul se explica numai daca numele denumeste referenti diferiti: Crisurile strabat partea de vest a tarii.

Pentru toponimele nearticulate cu forma de plural vorbitorii prefera, de multe ori, articolul de singular, ceea ce rezolva, morfologic, contradictia dintre forma si continut (Ploiestiul, Galatiul, Iasul).

Si abrevierile pot constitui surse ale unor variatii de acord. Prin citirea grupului de intiale care reprezinta numele unei tari ca si cand ar reprezenta expresia sonora a unui cuvant obisnuit, se poate pierde din vedere pluralul numelui simbolizat, de unde utilizarea predicatului la singular: S.U.A. aveau resursele financiare pentru a depasi criza., SUA admite genocidul armean. („Ziua”, 2005).

3.4.3. Titlurile

Titlurile de opere literare, stiintifice, muzicale, de ziare, filme, numele unor asociatii politice, culturale sau sportive sunt substantive proprii care, in pozitia de subiect, impun predicatului acord gramatical, dar permit si variante cu acord dupa inteles: „Lumi virtuale” a / au produs senzatie printre amatorii de calculatoare., „Alge” a strans in jurul sau suprarealistii vremii.

Prezenta articolului hotarat in structura numelui propriu, la singular sau la plural, sustine, in general, acordul gramatical: „Gemenii” lui Mircea Cartarescu redau o atmosfera aparte., „Fordul” este frumos si rentabil. vs „Craii de Curtea Veche” tine in chip necontrolabil de poezie.

In ciuda unicitatii de continut, titlurile impun, in anumite situatii, acordul gramatical: „Craii de Curte Veche” sunt un poem al metaforei., „Morometii” au reprezentat un moment important in istoria literaturii romane.

Norma acordului este cu atat mai putin ferma, iar uzul oscileaza intre forma si inteles, in cazul aparitiei unui nume predicativ sau a unui participiu pasiv („Rapidul” a fost invins / invinsa pe teren propriu.), mai ales daca numele propriu este de provenienta straina:

Cu siguranta IKEA este interesat de piata romaneasca, a declarat M.L., reprezentantul dezvoltatorilor proiectului Baneasa. (JN, 2005)

MasterCard, sub sigla careia se afla majoritatea cardurilor din Romania, a fost fondata in 1966. (EZ, 2005)

Publicatia „Daily Telegraph” a observat ca „Everton este in soc dupa ce a fost sfasiata de Dinamo”. (EZ, 2005).

Pentru dezambiguizare este preferabil sa se foloseasca un substantiv generic (opera, lucrare, creatie, culegere, volum, piesa, echipa, motto etc.) fie inaintea subiectului, fie inaintea numelui predicativ:

Dintre publicatiile mondene de actualitate, „Avantaje” este (o revista) foarte cunoscuta.

(Romanul) „Femei”, al lui Mihail Sebastian, este preferatul meu.

(Echipa) „Dinamo” a fost invinsa pe teren propriu.

(Poezia) „Litere”, de Ana Blandiana, a fost aleasa de Ioana pentru serbare.

Similar titlurilor se comporta unele citate:

Libertate, egalitate, fraternitate este o simpla lozinca, iar revolutia franceza a fost o catastrofa; libertate, egalitate, fraternitate sau moarte este insa cu totul si cu totul altceva. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii).

3.5. Subiectul este un pronume relativ

Caracterul eterogen al constructiilor cu pronume relative se reflecta si in fenomenul acordului si este indus, in mare masura, de absenta sau prezenta antecedentului si de natura acestuia.

3.5.1. Relativele fara antecedent

Pronumele relative fara antecedent in enunt se comporta la fel ca in ipostaza de interogative, in ceea ce priveste acordul in numar. Cine si ce selecteaza singularul predicatului, cati, cate selecteaza pluralul, iar care admite ambele forme de numar:

Nu stiu cine va merge., *Nu stiu cine vor pleca.

Sa vedem ce s-a intamplat., *Sa vedem ce au fost cumparate.

Nu ni s-a comunicat cati / cate pot veni.,*Nu ni s-a comunicat cati / cate poate veni.

Vreau sa stiu care are / au  cont deschis la BCR.

Pronumele cine, ce selecteaza verbul la persoana a III-a. Regulile privind acordul in persoana sau, pentru numele predicative si pentru participiile pasive, in gen sunt mai putin rigide pentru relativele cati / cate, care:

Ma intereseaza cati (cate) sunt / suntem / sunteti pe lista, cine / ce este pe lista.

Ma intereseaza cati sunt admisi / cate sunt admise.

Vreau sa stiu care este nou / noua.

Pronumele relativ compus ceea ce, cu valoare neutra, selecteaza forma de masculin singular (Ceea ce este interesant e ca a reusit singur.). O situatie similara apare si pentru pronumele demonstrativ cu valoare neutra (Asta e frumos din partea ta.). Enunturi ca: Asta e de la sine inteleasa. sau Asta era stiuta., in care demonstrativul are valoare neutra, sunt considerate gresite.

3.5.2. Relativele cu antecedent

Prezenta antecedentului presupune inducerea unui dublu acord. Relativul preia informatiile antecedentului si le transmite verbului predicat: Infirmiera care vrea sa il vada este foarte draguta., Asistentele care il tin sub observatie sunt foarte atente. Care este construit succesiv cu persoana a III-a singular si plural, in virtutea relatiei anaforice cu antecedentul: infirmiera, respectiv asistentele.

Subiectul preia, asadar, informatiile de persoana si numar de la antecedentul sau si le transmite verbului. Acest dublu transfer de informatie gramaticala tine seama de functia sintactica a antecedentului, de realizarile sale sau de caracterul multiplu al acestuia.

3.5.2.1. Functii sintactice ale antecedentului

Daca antecedentul pronumelui relativ este subiect in propozitia regenta, transmite relativului si, mai departe, predicatului informatia de persoana a III-a:

Aceia care au rabdat de foame au inteles greutatile vietii.

Cei care l-au cunoscut vor fi dezamagiti de evolutia lui.

Numai cu valoare inclusiva, antecedentul transmite predicatului forma de persoana I sau a II-a:

Toti care se gaseau acolo erau ingrijorati. / Toti care ne gaseam acolo eram ingrijorati.

Cei care au fost pe lista sa vina in fata! / Cei care ati fost pe lista sa veniti in fata!

Daca antecedentul este un nume predicativ, acesta poate impune acord: Tu esti acela care se pleaca inaintea lui., Esti un om care lupta.

Pronumele relativ si predicatul sau nu preiau consecvent informatia de persoana a antecedentului, orientandu-se adesea tot dupa subiectul regentei. Data fiind echivalenta semantica dintre subiecte si numele predicative ale regentelor din enunturile mentionate, orientarea dupa un fals antecedent este permisa, acest tip de acord fiind foarte frecvent: Deoarece eu sunt singurul care activez alarma, nu voi pleca., Eu nu sunt omul care sa cred in minciuni., Esti un om care lupti.

Numele predicativ poate fi insotit de un atribut la plural care, de obicei, impune acordul: Esti unul dintre oamenii care au luptat pentru dreptate. Acordul cu subiectul regentei este marginal si are drept consecinta modificarea formei de numar si persoana: Esti unul dintre oamenii care ati luptat pentru dreptate. Existenta acestei variatii de acord este legata de modul in care vorbitorul raporteaza continutul relativei la numele predicativ din regenta sau la subiectul regentei.

3.5.2.2. Realizari speciale ale antecedentului

Antecedentul poate fi un substantiv aflat intr-o constructie partitiva si propaga prin intermediul relativului informatia de numar: Unul dintre romanele care au facut epoca a fost „Adela”.

Greseli pot aparea din cauza ideii de singularitate pe care unul o exprima
atat de pregnant (*Am vizitat unul dintre muzeele care cuprinde colectii impresionante.). Predicatul trebuie sa stea la plural, fiind un plural impus de logica enuntului si a realitatii reflectate.

O situatie aparte o reprezinta antecedentul substantiv in vocativ. Ca orice pronume personal care indica alocutorul, impune persoana a II-a: Oltule, care ai fost martur vitejiilor trecute (Gr. Alexandrescu, Umbra lui Mircea).

Pronumele nedefinit poate aparea in ipostaza de antecedent al unei relative si permite variatie de acord. Predicatul poate primi o forma de persoana a III-a: Ca unul care a colaborat la acest proiect, isi asuma consecintele. Cand se refera la emitator sau la receptor, pronumele este controlat de subiectul regentei, iar predicatul este utilizat la persoana I sau a II-a:

Ca unul care am colaborat la acest proiect, imi asum consecintele.

Ca unul care ai colaborat la acest proiect, iti asumi consecintele.

Daca antecedentul este un pronume personal, relativul preia informatia de persoana si de numar a acestuia, impunand-o predicatului din subordonata: Ea, care cunoaste adevarul, va interveni. Informatia de gen, absenta la pronumele personale de persoana I si a II-a, este recuperata contextual in forma numelor predicative sau a participiilor pasive:

Mie, care am fost cautat / cautata de toti, mi s-a intamplat asta.

Pe tine, care esti cel mai talentat / cea mai talentata, te vor sustine.

Daca antecedentul este un pronume posesiv, relativul preia informatia gramaticala a componentului „al”: Ai mei, care au mers impreuna, s-au bucurat., Dintre toate solutiile, tocmai a noastra, care era cea mai buna, a fost ignorata.

3.5.3.3. Antecedentul multiplu

Daca antecedentul este multiplu, relativul transmite predicatului informatia de plural (Cruzimea, tensiunea care pluteau ma oboseau foarte tare., Eu si Maria, care eram acolo, ne simteam bine., Tu si Ion, care ati fost invitati, v-ati declarat multumiti.).

3.6. Subiectul este un pronume personal de politete

Contradictia intre forma si inteles apare si in constructiile cu pronumele personal de politete. Partea adjectivala a predicatului si participiul pasiv, spre deosebire de verb, care se pune la plural, se acorda corect dupa inteles, la singular si la genul corespunzator cu sexul interlocutorului: Domnia sa este insotit / insotita doar de doua persoane., Dumneavoastra sunteti dispus / dispusa la program prelungit. Acceptarea formei de plural, conform formei subiectului, se refera numai la un plural real: Dumneavoastra sunteti dispusi / dispuse la program prelungit.

Doua variante de acord apar si in mai vechea constructie cu Maria Ta, in care se folosesc alternativ persoanele a II-a si a III-a: Maria Ta stii adevarul. (acord dupa inteles, dupa referentul indicat de persoana adjectivului posesiv), Maria Ta stie adevarul. (distant, livresc – acord formal).

3.7. Subiectul este o propozitie sau o forma verbala nepersonala

Se poate extinde conceptul de acord unic si asupra constructiilor in care subiectul este o propozitie sau o forma verbala nepersonala. Verbului principalei i se impune acordul la persoana a III-a singular:

Ca incearca sa reuseasca la examen e clar. (propozitie asertiva)

De ce voia sa plece era un mister. (interogativa)

A nu informa vecinii era o grava greseala. (infinitiv)

Se aude tunand. (gerunziu)

Desi frecvent in limba vorbita, acordul in gen este gresit in contextele: Este oprit stationarea pe sali., Este interzis aruncarea gunoaielor., E interzis parcarea bicicletelor pe alee. Vorbitorii sunt influentati de unele expresii cu caracter fix, de tipul: Este oprit / interzis fumatul in sala. sau Nu e permis sa se consume bauturi alcoolice.

3.8. Subiectul este un termen in metalimbaj

Vorbitorul nu mai are in vedere forma sau continutul termenului in contextul unor secvente citate cu functie metalingvistica. Daca nu constituie un subiect multiplu, acestea transmit predicatului informatia de persoana a III-a singular si genul masculin pentru numele predicative sau participiile pasive:

In constructia „Majoritatea elevilor au plecat”, „elevilor” este responsabil pentru acordul predicatului.

„Dupa 20 de ani” era gravat pe peretele cladirii vechi.

„Casele albe ca niste fantome” este o comparatie.

4. ASPECTE ALE ACORDULUI IMPUS DE TIPURILE DE SUBIECT

In functie de tipul de subiect: exprimat (simplu, multiplu) sau neexprimat (inclus, subinteles sau nedeterminat), acordul gramatical este respectat sau substituit de variante cu acord dupa inteles si prin atractie.

4.1. Subiectul multiplu

Subiectul unui enunt poate fi realizat prin mai multi constituenti coordonati. Fiecare constituent are un continut referential distinct de celelalte, de aceea acordul gramatical se face la plural:

Elena si Rares sunt in curte.

Secretul este sa ne purtam aristocratic; numai gentiletea, bunatatea, calmul, purtarile frumoase au haz. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii)

Nicio floare, nicio pasare, nicio prisma si niciun soare din univers nu puteau atinge splendoarea dumnezeiasca a fiarei. (M. Cartarescu, Travesti).

Acordul predicatului cu un subiect multiplu tine seama de informatia gramaticala a elementelor componente, dar si de tipul relatiei de coordonare dintre acestea.

4.1.1. Reguli ale acordului impus de subiectul multiplu

Termenii subiectului multiplu se afla, adesea, intr-o relatie de coordonare copulativa. Raportul semantic dintre acestia este de asociere, prin urmare acordul cu predicatul se face la plural: Mama si sora mea se intorc acasa., Pasagerii din autobuz, pietonii si cine mai era prin zona au fost audiati ca martori.

Nuanta copulativa, de asociere, are si raportul disjunctiv care nu presupune excluderea unuia dintre termenii subiectului multiplu, de aceea acordul predicatului se face tot la plural:

Mama sau tata pot intelege situatia, dar eu nu.

Arghezi sau Eminescu sunt clasici ai literaturii noastre.

Numai subiectiva sau completiva directa ii puneau probleme de interpretare.

Coocurenta mai multor pronume de persoane diferite prin care se realizeaza subiectul multiplu presupune respectarea unei ordini a acordului in persoana: persoana a II-a are prioritate fata de persoana a III-a si persoana I are prioritate fata de celelalte:

Tu si el nu ati vorbit niciodata.

Noi si voi am vrea sa plecam in vacanta mai repede.

Ion si cu mine scriem un articol.

Lucrul de care ne dam seama si el si eu este ca ne aflam deopotriva indragostiti de ceea ce gasim cu cale sa numim „fenomenul romanesc”. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii).

In cazul acordului cu numele predicativ realizat adjectival sau cu participiul pasiv, regulile de acord nu sunt foarte stricte. Norma permite oscilatii, variatii de forma in functie de genul, numarul si referentul componentelor coordonate ale subiectului multiplu.

Daca termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinte si unul dintre acestia este de genul masculin, acesta are prioritate:

Tata si mama sunt ingrijorati.

Colegele si colegii mei sunt invitati la petrecere.

Si Elena si catelul ei sunt obositi.

Subiectul multiplu poate contine atat nume de fiinte cat si nume de lucruri, si atunci se face acordul cu genul numelui de fiinta:

Opera (operele) si autorul (autorii) ei (lor) au fost uitati de istoria literara.

Sacul (sacii) si pisica (pisicile) au fost usoare.

Postpunerea subiectului multiplu cu termeni de genuri diferite poate influenta acordul numelui predicativ si al participiului pasiv, favorizand acordul prin atractie, cu primul termen (Erau surprinzatoare greselile si autorul (autorii) lor.).

Regulile de acord in gen sunt mai rigide pentru subiectul multiplu alcatuit numai din nume de lucruri:

(a) Daca termenii sunt de genul neutru si feminin, acordul se face la forma comuna de feminin plural: Para (perele) si marul (merele) sunt coapte.

Valea (vaile) si dealul (dealurile) sunt impadurite.

(b) Daca numele de lucruri sunt de de genul masculin si feminin, regula variaza dupa numarul la care se gaseste substantivul masculin. Substantivul masculin la singular nu impune constrangeri, iar numele predicativ si participiul pasiv preiau forma de feminin plural:

Rosia (rosiile) si morcovul sunt proaspete.

Valea (vaile) si muntele sunt impadurite.

Morcovul si rosia (rosiile) sunt proaspete.

Muntele si valea (vaile) sunt impadurite.

Substantivul masculin la plural poate impune acord prin atractie, numai daca este substantivul cel mai apropiat de verbul predicat:

Morcovii si rosia (rosiile) sunt proaspete.

Muntii si valea (vaile) sunt impadurite.

Rosia (rosiile) si morcovii sunt proaspeti.

Valea (vaile) si muntii sunt impaduriti.

(c) Daca numele de lucruri sunt de genul masculin si neutru, regulile depind de asemenea de numarul la care se gaseste substantivul masculin. Aparitia unui substantiv masculin la singular nu impune acord, iar numele predicativ sau participiul pasiv preiau forma de feminin plural:

Morcovul si marul (merele) sunt proaspete.

Muntele si dealul (dealurile) sunt impadurite.

Marul (merele) si morcovul sunt proaspete.

Dealul (dealurile) si muntele sunt impadurite.

Daca substantivul masculin e la plural si substantivul neutru la singular, numele predicativ si participiul pasiv pastreaza forma de masculin (indiferent de apropierea de predicat a unuia dintre termeni):

Morcovii si marul sunt proaspeti.

Muntii si dealul sunt impaduriti.

Marul si morcovii sunt proaspeti.

Dealul si muntii sunt impaduriti.

Daca substantivul masculin si cel neutru sunt amandoua la plural, numele predicativ si participiul pasiv se acorda in gen cu termenul cel mai apropiat:

Morcovii si merele sunt proaspete.

Muntii si dealurile sunt impadurite.

Merele si morcovii sunt proaspeti.

Dealurile si muntii sunt impaduriti.

4.1.2. Exceptii de la regulile acordului impus de subiectul multiplu

Se inregistreaza o serie de exceptii, situatii in care, desi subiectul este multiplu, predicatul ramane la singular:

(a) daca termenii subiectului multiplu, la singular, sunt coordonati negativ prin „nici”, acordul gramatical, la plural, este frecvent concurat de acordul prin atractie, cu ultimul termen:

Nici el, nici ea n-au / n-a venit.

Numai daca ultimul temen este la plural, acordul este obligatoriu la plural:

Nici George, nici fratii sai nu vor veni.

(b) in cazul disjunctiei, termenii se exclud, numai unul este selectat, iar acordul se face la singular:

Profesorul sau elevul a gresit.

Sau George, sau Paul va elimina restul.

Ocurenta unui termen la plural impune acord la plural:

Profesorul sau elevii au gresit.

(c) daca subiectul multiplu este postpus, e tolerat acordul prin atractie cu primul termen al subiectului:

Se aude ploaia si vantul.

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. A fost odata un porc, un concept, o agentie de publicitate si MTV. Dupa cateva zile de filmari, povestea a luat forma finala a unui spot de 30 de secunde. (JN, 2005)

E-un nu stiu cum si un nu stiu ce.

Ma doare capul, burta, ficatul.

Drag mi-e cantecul si jocul.

Acolo-i puterea si viitorul nostru.

Acolo e lumina si suferinta.

(d) daca termenii subiectului multiplu, la singular, sunt substantive (masive sau nume abstracte) nearticulate se admite acordul la singular:

Ploaie si vant a mai fost si pana acum.

Era si aur si argint.

Carne si branza se gaseste.

Si sanatate si fericire este!

(e) daca elementele componente ale subiectului multiplu se comporta ca un bloc semantic, ca un compus, predicatul se acorda la singular:

In martie 1939, C. ii spune M. B.: va fi razboi; praf si pulbere se va alege din imperiul britanic. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii)

De cand ii lumea si pamantul, asa se scurg zilele.

Punctul si virgula desparte fraza.

Limba si literatura romana este specialitatea surorii mele.

(f) daca unul dintre constituentii subiectului multiplu, ambii la singular, este reliefat prin expresii de tipul: mai ales, mai cu seama, in special, mai intai, in primul rand, indeosebi etc., i se da priporitate, favorizand acordul la singular al predicatului:

Frumusetea si mai cu seama blandetea ei si-a spus cuvantul.

Venea cu Vitoria Lipan nu numai crasmarul, ci si judetul satului, s-un strajer. (M. Sadoveanu, Baltagul)

(g) daca predicatul e impersonal, indiferent de structura subiectului multiplu, ramane la singular:

E usor de citit si de scris.

A ierta prostia ori uratenia si a condamna rautatea este explicabil, dar nu filozofic.

4.1.3. Falsul subiect multiplu

Structura subiectului multiplu este similara altor constructii cu statut diferit, ceea ce constituie o circumstanta favorabila aparitiei unor confuzii si, prin urmare, a unor greseli de acord.

4.1.3.1. Subiectul si circumstantialele

Subiectul unic poate fi urmat de o constructie cu circumstantial sociativ susceptibila de a fi confundata cu termenul secund al unui subiect multiplu. In aceasta situatie, acordul predicatului la singular reprezinta o modalitate de dezambiguizare a structurii: Aceasta observatie corelata cu cele anterioare duce la concluzia ca situatia trebuie reevaluata., X, impreuna cu y, a vizitat muzeul. (vezi Circumstantialul sociativ, 4)

Prepozitia cu poate exprima acelasi raport semantic ca si conjunctia si (asociere), cu toate ca cele doua conective apartin unor clase diferite si au regim distinct. Adeseori, cele doua elemente se intalnesc combinate in structura subiectului multiplu (si cu) si exprima mai puternic ideea de asociere (Ana si cu mine eram la masa cand a sunat telefonul.).

Si cu explica utilizarea pluralului in exprimarea operatiei aritmetice de adunare (Unu si cu unu fac doi.). Prin analogie s-a impus acest acord la plural si in exprimarea operatiunilor de impartire, inmultire, scadere, unde si cu nu mai apare, fapt care face ca forma de plural sa-si piarda justificarea (Patru impartit la doi fac doi., Trei inmultit cu doi fac sase., Cinci minus doi fac trei.).

Un aparent subiect multiplu este si structura formata dintr-un subiect unic insotit de un circumstantial instrumental: Eu cu tine o sa fac o avere. Antepunerea circumstantialului, cu un evident rol emfatic, poate crea confuzii, dar acordul la singular clarifica statutul elementelor. Un subiect multiplu ar presupune acord la plural al predicatului: Eu cu tine o sa facem o avere. (vezi Circumstantialul instrumental, 4).

4.1.3.2. Subiectul si constructia comparativa

Subiectul poate fi urmat si de o structura comparativa, redata prin „ca si”, constructie apropiata de cea cu subiect multiplu: El, ca si ea, a inteles., El ca si ea au inteles. Complementul este pe plan de subiectul, de aceea se interpreteaza adesea, gresit, ca al doilea constituent al unui subiect multiplu (Si el ca si mine traim bine. in loc de Si el, ca si mine, traieste bine.):

Suportul primit neconditionat, ca si stapanirea de sine l-au ajutat sa traverseze criza.

4.1.3.3. Subiectul si atributele sale

Subiectul poate fi insotit de adjuncti adjectivali sau substantivali care pot genera perturbari ale acordului. Forma corecta a predicatului trebuie sa ramana la singular: Atitudinea corecta si colegiala il face simpatic., Spiritul de disciplina si de colegialitate il face simpatic., Dezvoltarea stiintei si culturii se impune.

Subiectul mutiplu presupune aparitia pronumelor coordonate cel sau al: Spiritul de disciplina si cel de colegialitate au invins., Consimtamantul mamei si al tatalui nu au intarziat sa apara., Mama lui Ion si a lui Gheorghe sunt aici.

Similara este constructia: Limba romana si franceza fac parte din familia limbilor romanice., in care subintelegem cuvantul limba in fata atributului franceza, sau pronumele cea, in fata celui de-al doilea adjectiv: limba romana si (cea) franceza (vezi Atributul, 4.3.1).

4.1.3.4. Subiectul insotit de o apozitie

Daca subiectul este unic la singular si este insotit de o apozitie, acordul nu se face la plural, intonatia si punctuatia fiind dezambiguizatoare (Profesorul, prietenul tau, n-a venit.).

Baza si apozitia se afla uneori intr-o aparenta relatie de coordonare copulativa sau disjunctiva, dar acordul predicatului la singular si coreferentialitatea termenilor infirma ipoteza subiectului multiplu:

Mama si (totodata) profesoara mea m-a invatat sa scriu si sa vorbesc frantuzeste. (este vorba despre o singura persoana, deci de identitate referentiala)

Cainele meu sau prietenul meu cel mai fidel se numeste Max.

Clorura de sodiu sau sarea de bucatarie este o substanta necesara oricui.

Iaca ce-mi scrie frate-meu si mosu’ vostru. (I. Creanga, Harap-Alb).

In actul explicit de redenumire, predicatul poate primi o forma de plural: Fratele meu si mosul vostru sunt o singura persoana.

In cazurile in care subiectul multiplu este reluat printr-o apozitie rezumativa, acordul predicatului este decis de numarul apozitiei, pentru ca aceasta se plaseaza in imediata vecinatate a predicatului (acord prin atractie):

Niciun obstacol, nicio interdictie, cu alte cuvinte niciun examen nu se mai impune publicului.

Tunetele, fulgerele, furtunile, ploaia, zapada, totul a contribuit la pierderea optimismului sau. Bautura si mancarea, asta-i plata lor.

4.1.3.5. Subiectul dublu exprimat

Subiectul poate fi dublat intr-o structura emfatica de doi termeni (vezi Subiectul, 3.1.3); acordul nu se face la plural, ca in cazul subiectului multiplu, ci la singular (Vine ea, mama., Omul avea si el niste pretentii.).

4.1.3.6. Coordonarea adversativa prin ci

Raportul de coordonare adversativa nu apare intre componentele unui subiect multiplu, ci semnaleaza o structura bipropozitionala si presupune realizarea acordului gramatical cu subiectul simplu in propozitia cu predicatul exprimat (vezi I, Conjunctia, 4.2.1):

Nu el / ei, ci ea a venit.

Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. (I. Slavici, Moara cu noroc).

4.2. Subiectul absent

Neexprimarea subiectului reprezinta o situatie in care predicatul cunoaste un acord special (vezi Subiectul, 3.2).

4.2.1 Subiectul inclus

Acordul cu un subiect inclus permite recuperarea formei acestuia din informatia de numar si persoana a predicatului:

Priveam de foarte aproape coaja brazilor, cu cate o semiluna de iasca, adunam de jos vreo frunza uscata si-i contemplam rugina si faramitarea, ridicam cate o piatra lata si descopeream o forfota de furnici. (M. Cartarescu, Travesti)

Inchide ochii, dormi si tu, / Lasa-ti pleoapele sa cada / Ca un cutit de ghilotina / Pe gatul lumii din afara. (A. Blandiana, Cantec de leagan).

In stilul administrativ: „Subsemnatul / semnatarul / contractantul / expeditorul”, se prefera tot acordul cu subiectul inclus (Subsemnatul, XY, declar). Utilizarea la plural a termenilor mentionati impune pluralul (subsemnatii avem).

Constructia similara apare in anunturi publicitare de tipul (Student caut camera., Profesor de matematica dau meditatii.).

Lipsa subiectului poate provoca o confuzie intre acesta si alt constituent al enuntului (Toti / toata lumea / cu totii am contribuit. (acordul se face cu subiectul inclus „noi”), Amandoi plecati la mare. (acordul se face cu subiectul inclus „voi”).

Numele predicativ si participiul pasiv recupereaza si in situatia subiectului inclus informatia de gen:

Eram sigura ca ma voi face respectata de colegii mei.

Te-ai fi asteptat sa fii trimisa in delegatie, dar ai fost trecuta pe o lista de rezerva.

4.2.2. Subiectul subinteles

Subiectul subinteles se recupereaza anaforic, din context (Ion incepe sa invete., El citeste, mananca, se joaca.). Verbul primeste forma de persoana a III-a: Stia ca trebuie sa plece din acel oras si se gandea ca mai poate prelungi putin sejurul., Se gandea ca ar putea fi selectata pentru concurs, dar era oricum entuziasmata de experienta pe care o traise.

4.2.3. Subiectul nedeterminat

Subiectul poate fi nedeterminat in constructii cu verbul la persoana a III-a, singular sau plural (Spune la radio despre tine!, Bate la usa.).

De asemenea, verbul poate avea forma de persoana I sau a II-a, daca subiectul este generic:

Singur in odaia incinsa, poti cobori in fine in lumea ta, in tot ce exista adanc si enigmatic in tine, daca esti in stare sa-ntampini cu acelasi curaj abjectia si sublimul, dezastrul si mantuirea, arhanghelul si estropiatul. (M. Cartarescu, Travesti)

Bine faci, bine gasesti!

Ai carte, ai parte!

Vrem, nu vrem, viata merge inainte!

4.2.4. Constructii speciale ale subiectului

O situatie particulara o reprezinta cea in care subiectul nu este exprimat, dar apare in enunt un adjectiv substantivizat urmat de un adjunct prepozitional:

Prostul de mine am sperat sa castig.

Desteptul de tine ai crezut ca vei reusi.

Nemernicul de el a incercat sa fuga.

A! Bietii de noi, tot robi ai istoriei suntem si tot sub vremi. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii).

Sintagma subiect este conceputa global, ca o constructie prin care referentul este numit si calificat in acelasi timp. Pronumele personal din aceste structuri impune, fara exceptie, acordul verbului. Daca sintagma include un substantiv in locul pronumelui, predicatul primeste forma de persoana a III-a (Biata de sora-mea n-a venit.).

5. PROBLEME DE TOPICA

Constructiile canonice pot fi modificate, intervertite.

5.1. Reorganizari sintactice

O constructie partitiva poate fi transformata prin avansarea subiectului (fostul atribut din constructia initiala) si are ca rezultat reorganizarea sintactica a grupului. Daca in constructia initiala erau posibile mai multe tipuri de acord (Fiecare dintre studentii admisi a / au primit premii., Fiecare dintre noi a / am avut un scop.), in constructia transformata, subiectul, aflat pe prima pozitie, impune acord gramatical: Studentii admisi, fiecare, au primit premii., Noi fiecare am avut un scop.

Constructiile proportionale cu numerale si expresii partitive presupun si ele mai multe posibilitati de exprimare; schimbarea topicii restrange posibilitatile de acord la cel formal (Un procent important din studenti va fi chestionat / vor fi chestionati., Dintr-o suta de studenti, unul va fi chestionat., Un student dintr-o suta va fi chestionat.).

5.2. Modificari de statut al verbelor impersonale

Avansarea subiectului poate produce unele schimbari de statut asupra verbelor, schimbari care afecteaza si acordul. „Personalizarea” unui verb initial impersonal, ca efect al avansarii subiectului in pozitie preverbala, apare frecvent (vezi Subiectul, 5.3): Ei trebuiau / vor trebui sa citeasca aceste carti., Cartile
s-au dovedit interesante., Studentii mi s-au parut extrem de revoltati.

A fi cu valoare modala de posibilitate in trecut poate aparea utilizat gresit in constructii personale, sinonime cu cele impersonale (Asa-i ca erai sa mori si sa nu stii ce-i frumos in lume?, Tocmai eram sa va intreb de unde le aveti?).

5.3. Rolul acordului in distingerea subiectului de numele predicativ

Subiectul este echivalent cu numele predicativ, fapt demonstrat si de marea mobilitate a topicii (Vezi Subiectul, 4, Numele predicativ, 4):

Fetele erau pasiunea lui cea mai mare.

Pasiunea lui cea mai mare erau fetele.

Furia si curajul nu-i acelasi lucru.

Furia si curajul sunt totusi doua lucruri extrem de diferite.

Asocierea celor doi factori: echivalenta semantica in context si libertatea de topica provoaca dificultati in identificarea subiectului si in acordul corect al verbului: Iata vine nunta-ntreaga / Vornicel e-un greierel. (M. Eminescu, Calin – file din poveste). Alaturi de intonatie, articolul poate functiona ca marca de dezambiguizare a subiectului.

Intr-un context in care numele predicativ este angajat intr-o relatie partitiva, forma de gen a acestuia este corespunzatoare adjunctului din constructia partitiva, si nu subiectului:

Acolo era conacul; am fost fericit si fermecat cand l-am vazut, caci nu era decat una dintre cladirile mele din Bucuresti, nu se stie cum ajunsa aici. (M. Cartarescu, Travesti).

Criteriul acordului in distingerea celor doua pozitii sintactice realizate prin nominale in nominativ devine ineficient in situatiile in care cele doua nume sunt reprezentate prin cuvinte apartinand acelorasi parti de vorbire si cu aceleasi caracteristici gramaticale (Tara este poporul., Puterea este presa.). Diferenta dintre cele doua unitati se poate face numai prin topica (de obicei subiectul are o pozitie preverbala, iar numele predicativ una postverbala) sau prin intonatie, prin accentuarea emfatica a termenului considerat subiect. Constructiile simetrice pot include pronume, diferentierea pozitiilor sintactice fiind realizata doar prin topica (Tu esti tu si eu sunt eu., El este acela.).