Futurism
(cf. fr. futurisme "viitor-ism")
Prin futurism este desemnat un curent literar din orizontul
primului razboi mondial, proclamand "nevoia furioasa de a se da libertate
cuvintelor", "stilul telegrafic", "maxima dezordine", "frumusetea vitezei",
"domnia mecanicii / tehnicii", "energia distructiva" etc., iar dintr-o
netarmurita "incredere" in dinamica prezentului si mai ales intr-a viitorului,
solicitau si "demolarea" academiilor, bibliotecilor, muzeelor etc.
Curentul s-a afirmat zgomotos in deceniul al treilea din secolul
al XX-lea, prin manifestele lui Marinetti (primul - de Paris, din 1909, al
doilea - de Milano, din 1913); liderului futurist i s-au alaturat - din Italia
- Folgore, Papini, Soffici, Tavolato s. a.; din Rusia i-au tinut hangul o
vreme: Burliuk, Hlebnikov, Kamenski, Maiakovski (cel din volumul «Norul in
pantaloni») s. a.
