POARTA LUI IOANEL
Localizare si
cai de acces. Poarta lui Ioanel (numita frecvent in dialectul
local Poarta Ioanelii) se inscrie printre nenumaratele forme carstice care
impanzesc vcrsantii calcarosi ai Vaii Ordancusa. Ea se
deschide la 1,5 km de confluenta acesteia cu Garda Seaca, in versantul
drept geografic al vaii, la o altitudine de 810 m. Prezenta sa este
tradata de treptele succesive ale unei cascade de travertin, peste
care se despleteste in suvoaie paraul subteran ce razbate la zi
prin deschiderea pesterii. Pentru a se ajunge aici se urmeaza drumul
carosabil care porneste din comuna Garda, adica principala cale de
acces spre Ghetarul de la Scarisoara, in dreptul cascadei de
travertin se traverseaza valea Ordancusei pe o punte ingusta de
beton, in marginea careia un jgheab capteaza parte din apa ce iese
din pestera. O poteca urca apoi pieptis pe malurile
paraului, ajungand dupa vreo 100 m in fundal unui amfiteatru stancos, unde
se deschide intrarea in pestera.
Date istorice. Semnalata pentru prima data de J. Vass in
1857, mentionata de E. A. Bielz in 1884, cercetata sub raport
biospeologic de Emil Racovita si colaboratorii sai in 1921,
pestera este cartata in intregime abia in 1964, de I. Viehmann
si Gh. Racovita.
Descriere. Numele de
"Poarta" dat acestei pesteri de oamenii locului isi are
fara indoiala obarsia in aspectul monumental al deschiderii
sale, a carei ogiva se inalta la peste 15 m.
Impresionanta prin dimensiunile si prin perfectiunea arcuirii
sale, aceasta deschidere constituie de altfel si elementul cel mai
spectacular al pesterii, deoarece restul cavitatii se compune
dintr-o galerie modesta, de 130 m lungime, cu doua coturi succesive
pe stanga. Ea este lipsita practic de concretiuni, cu exceptia
unei scurgeri stalagmitice care trebuie escaladata pe o inaltime
de 6 m si a unor fragmente de planseu stalagmitic suspendat care apar
catre capatul pesterii. Tot aici se afla pe podea o
excavatie circulara, un fel de palnie de 5 m diametru, care se umple
cu apa in rastimpurile mai ploioase. De altfel, cursul subteran de
apa are un traseu capricios, aparand, in functie de debit, fie
sub peretele din dreapta, la nivelul primului cot al galeriei, fie sub peretele
din stanga, la mica distanta inainte de portal. Se pare ca
acest curs dreneaza aceleasi ape pe care le intalnim si in
fundul Ghetarului de sub Zgurasti si a caror origine
trebuie cautata in pierderile din bazinul superior al
Ordancusei.
Pe
Valea Tesnei este unul dintre putinele drumuri de legatura
intre Cerna si Mehedinti. El strabate poieni inverzite, unde se
afla cateva "conace" mehedintene. In calcarele suspendate deasupra
vaii, se afla cateva pesteri, dintre care una,
neidentificata inca, ar fi fost, conform unor documente,
ascunzatoarea cetei conduse de Tudor Vladimirescu.
Mai
jos, intalnim o pitoreasca moara de apa si, imediat
dupa ea, un sector de canioane salbatice, greu de
strabatut, cu marmite, cascade si o mica pestera.
Iesite din canion, apele Tesnei mai coboara cateva cascade mici
si apoi dispar prin fisurile calcarului. Se poate incheia traseul fie
coborand direct prin albie, peste cateva saritori, fie urmand
linistita poteca ce, inainte de a parasi calcarele, atinge
un frumos punct de belvedere, un decor in care stancile tuguiate se
imbina armonios cu eleganta sobra a pinilor negri, imprimand
locului o tenta japoneza. Valea Tesnei poate fi un obiectiv in
sine si pentru acest lucru este suficient sa coboram din
masina in punctul numit "km 14" in dreptul ruinei unei foste cabane,
din spatele careia porneste abrupt poteca amintita.
Un
alt traseu de cunoastere a reliefului carstic din cursul mijlociu al
Cernei incepe de aici, din zona podului Tesnei, cateva sute de metri mai
departe de confluenta Cernei cu V. Tesnei, dar vizeaza de data
aceasta obiective care se afla in malul drept al raului.
Daca
traversam podul Tesnei si urmam apoi poteca lata ce
urca in versant, ajungem dupa 10 minute la gospodariile unor
buni cunoscatori ai acestor locuri - Vrabete si Cosma. De la
casa lui Cosma poteca coboara mai intai in Valea Drastanic, pe
care o traverseaza si dupa alte 20 minute atinge Valea
Prisacina. Atat Valea Drastanic cat si Valea Prisacina adapostesc
pereti calcarosi grandiosi, de o mare spectaculozitate.
In
zona sunt peste 150 pesteri, dar din cauza salbaticiei
locurilor ele nu pot fi vizitate fara un ghid cunoscator.
Cel
mai frumos si mai romantic tras
Conditii de vizitare. In afara mijloacelor individuale de iluminat, nu este
necesar nici un echipament, pestera fiind extrem de usor
accesibila mai ales pana la saritoarea pe care o formeaza
scurgerea stalagmitica.
Bibliografie. R. Jeannel si E. Racovita (1929), M. Bleahu
si S. Bordea (1967, 1974), M. Bleahu si col. (1976).
