Principalii poluanti si efectele lor asupra sanatatii - sursele poluarii aerului

Sursele poluarii aerului

Cercetatorii au clasificat sursele care genereaza poluantii in doua mari categorii in functie de cantitatile de noxe eliminate intr-o anumita perioada de timp: surse majore si surse minore.

Sursele majore de poluare sunt cele mai importante avand in vedere

ca ele ajung sa contribuie cu peste 50% la impurificarea atmosferei. Se evidentiaza:

Vehiculele cu motor care elimina in principal oxid de carbon, hidrocarburi, oxizi de azot si oxizi de sulf.

Industria produce noxe din gama oxizilor de sulf, particule sedimentabile si in suspensie, hidrocarburi, oxizi de carbon si oxizi de azot.

Complexe energetice elimina, in principal, oxizi de sulf, dar si oxizi de azot, pulberi sedimentabile si in suspensie.

Sursele de incalzire ale interioarelor cu noxe din gama oxizilor de sulf si a oxizilor de carbon.

Arderea deseurilor, din care se emana oxid de carbon, hidrocarburi, oxizi de azot si oxizi de sulf, particule sedimentabile si in suspensie.

Este important de retinut faptul ca de la o zona geografica la alta,

proportia in care contribuie la poluarea aerului fiecare dintre aceste surse este diferita in functie de specificul economic al zonei respective, de activitatile sociale si economice in general.

Sursele minore de poluare a aerului pot fi : naturale - vulcanii (cu emanatii de fum, funingine, gaze, diferite suspensii), vantul (ce ridica praf), vegetatia (de la care se ridica in aer compusi organici de tipul sporilor, polenului, etc.), animalele (de la care provin bacterii si germeni microbieni), descompunerea materiei organice, etc. –

dar mai pot fi si antropice – generatoare de praf (cum sunt circulatia rutiera, scuturatul, maturatul in gospodarii, demolari de imobile), de fum (tigari, incendii), de aerosoli (spray-uri), de germeni microbieni (prezenta oamenilor), etc.

Dupa cum se poate observa, sursele de poluare a aerului sunt foarte numeroase si se diversifica odata cu diversificarea activitatilor umane intr-o zona sau alta. Este foarte importanta depistarea fiecarei sursa in parte, fie ea majora sau minora, pentru ca numai astfel, ecologul, care are in supraveghere un anumit teritoriu, se poate orienta pentru masurile de reducere a efectelor poluarii.

Principalii poluanti si

efectele lor asupra sanatatii - pe scurt

Numarul foarte mare de surse de impurificare a aerului existente la ora actuala in intreaga lume ne ofera o imagine – destul de sumbra – asupra gradului de poluare atmosferica, dar si despre diversitatea noxelor. Desigur, situatia este diferita de la o zona geografica la alta, atat datorita factorilor naturali (relief, conditii atmosferice, vegetatie, etc.) cat si a acelor antropici.

1. Clasificarea poluantilor

Statisticile arata ca predomina poluantii din cateva categorii distincte, si anume:

1. compusi ai sulfului: dioxid de sulf (SO₂), hidrogen sulfurat (H₂S), acid sulfuros (H₂SO₃), acid sulfuric (H₂SO₄), diversi sulfati.

Dioxidul de sulf induce vietuitoarelor senzatia de sufocare, iar in reactie cu apa din aer duce la formarea acidului sulfuros, de asemenea periculos pentru sanatatea locuitorilor zonei poluate. Acidul sulfuric, prezent in aer din emanatiile industriale sau din oxidarea acidului sulfuros, este o noxa deosebit de agresiva pentru vietuitoare si produse tehnice.

2.     compusi ai carbonului: oxizi de carbon (CO, CO₂), hidrocarburi (HC) si aldehide.

Monoxidul de carbon este cel mai important poluant al atmosferei urbane, unde este eliminat cu precadere prin gazele de esapament. Este preluat de plamani si duce in primul rand la o insuficienta oxigenare a tesuturilor.

Dioxidul de carbon fiind una dintre componentele variabile ale aerului,  n-ar trebui considerat un poluant. Totusi, el devine noxa atunci cand concentratia ii creste de la 0,0318% pana la 0,100%. Specialistii considera ca, astazi, dioxidul de carbon are o concentratie in continua crestere, cu implicatii probabile in amplificarea „efectului de sera al planetei”.

Daca vrei sa stii mai mult…

Emisiile antropice de dioxidul de carbon

(dupa Capsuna-Valcu S., 1994)

Fluxul antropic de CO₂ pare foarte mic in comparatie cu fluxurile naturale medii, dar chimistii spun ca el este suficient pentru a perturba ciclul global al carbonului.

Specialistii au ajuns la concluzia ca in ultimele doua secole, cresterea concentratiei

acestui gaz a fost cauzata mai ales de emisiile rezultate prin arderea combustibililor fosili si de despadurirea unor suprafete imense de teren acoperite initial cu arbori (care alaturi de alte paduri, aveau efect de “plamani purificatori ai atmosferei pe Terra”).

La nivelul Romaniei, situatia se prezinta astfel: 36,8% din cantitatea totala anuala de CO₂ provine din surse naturale, 36% din arderea combustibililor solizi si 23,3% din arderea combustibililor lichizi. In ceea ce priveste emisiile de CO₂ pe cap de locuitor, ele sunt superioare in cazul Romaniei celor calculate ca medii la nivel planetar (Fig.1).

Cu toate acestea, exista opinii ale unor specialisti care considera ca influenta concentratiei de CO₂ asupra “efectului de sera” s-ar putea reduce in timp ca urmare a

cresterii cantitatii de aerosoli ce duc, prin absorbtie de caldura la o scadere de temperatura.

Pe de alta parte, majoritatea cercetatorilor sunt de parere ca o crestere a concentratiei de CO₂ si, probabil, o crestere a temperaturii va aparea in alte locuri decat in cele considerate ca sursa (centrele urbanizate si industrializate). Astfel, W.R. Emmanuel si Y.S. Fung au pus in evidenta, printr-o serie de modele de transport vertical si meridianal al maselor de aer, ca puternicele emisii de CO₂ din emisfera nordica de la latitudini medii afecteaza nordul extrem al Pamantului, ducand la topirea calotei glaciare. Alte opinii sunt prezentate in Cursul.10, Capitolul 3.

Fig.1. Variatia cantitatii de CO₂ emisa raportata la cap de locuitor (1950 – 1990) in Romania si la nivel planetar

Hidrocarburile provin in atmosfera din arderea incompleta a combustibililor fosili. In aerul urban ele provin cu precadere de la autovehicule, iar predominante sunt hidrocarburile aromatice policiclice (PAH), mai cunoscut fiind benzo-a-pirenul. Studiile de specialitate arata ca nu exista un prag fara pericol pentru PAH, acestea fiind absorbite de plamani si intestine cu consecinte mutagene si cancerigene.

Aldehidele insotesc de obicei hidrocarburile, pentru ca au aceleasi surse, iar in cazul in care depasesc „pragul critic” de 0,01mg/cm³, pot fi cauza unor boli cancerigene.

3.     compusi ai azotului: oxizii de azot (NO_x), amoniacul (NH₃) si o serie de nitrati care sunt produse fotochimice sau componenti ai „smogului fotochimic”.

Monoxidul si dioxidul de azot sunt responsabile pentru formarea „cetii de smog” de deasupra oraselor poluate. Gazul este iritant la nivelul cailor respiratorii. In afara nocivitatii proprii, oxizii de azot stau la baza unor reactii fotochimice din atmosfera care au loc in prezenta lor, a unor hidrocarburi si a radiatiilor solare, ducand la formarea unor substante care pun in libertate oxigen atomic. Este vorba de „poluare fotochimica oxidanta” cu efect iritant pronuntat. Substantele rezultate din aceste reactii se numesc oxidanti fotochimici si formeaza „ smog-ul fotochimic” in care intra ozon, oxizi de azot, sulfati si alti agenti chimici.

4.     ozonul (O₃) din troposfera joasa este un gaz poluant, care afecteaza in

special sanatatea locuitorilor oraselor, in conditiile unor temperaturi ridicate si in lipsa ventilatiei si a precipitatiilor. Expunerea prelungita la ozon duce la o imbatranire prematura a plamanilor.

5.     poluantii sub forma de suspensii solide: cenusa, funingine, gudroane,

particule de sol, particule de nisip, pulberi organice, etc., pot fi toxice si netoxice.

6.     poluanti radioactivi: ajung in atmosfera ca particule radioactive fine,

ce pot pluti in aer de la cateva zile la cateva decenii. Ele provin fie de la accidente sau experimentele radioactive (explozii nucleare experimentale), dar si de la zacamintele de substante radioactive.

Ceata peste orasul Melbourne

„Weather and Water in Cities”, OMM nr. 853, Geneva, 1997)

Dimensiunile poluantilor

Particulele solide care plutesc in aer si se considera ca au efecte negative asupra vietuitoarelor si mediului, in general, prezinta dimensiuni diferite.

Cele cu raza mai mare de 10m poarta numele de pulberi sedimetabile, pentru ca au greutate suficient de mare pentru a se depune in timp scurt.

Cele cu raza mai mica de 10m se numesc pulberi in suspensie, deoarece, asa cum sugereaza si numele, au greutate foarte mica si plutesc in aer mult timp (de aceea numarul lor este raportat la volumul de aer).

In afara pulberilor, poluantii mai pot fi sub forma de fum si aburi (raza mai mica de 5m) si de aerosoli (raza mai mica de 1m

Pulberile, fumul si aburul sunt compuse din particule macroscopice, deci vizibile cu ochiul liber, in timp ce aerosolii contin particule microscopice si chiar submicroscopice .