Fenomene meteo-climatice de risc cu declansare rapida si impact imediat si direct asupra populatiei

(si/sau mediului)

Ciclonii tropicali

Definitie si geneza

Depresiunile barice tropicale in care viteza vintului depaseste 17 m/s (sau 61 km/ora) sunt numite cicloni tropicali. Aceste depresiuni sunt cunoscute si sub alte denumiri, in diferite regiuni de pe glob, in functie de viteza vintului.

Ciclonii tropicali reprezinta unele dintre cele mai violente fenomene de risc, care in majoritatea cazurilor, au caracter de dezastru, numarul victimelor si pagubele materiale fiind remarcabile.

Referat: Procese termodinamice in atmosfera - fizica atmosferei si procesele politrope Referat: Descoperirea planetelor indepartate: Uranus,Neptun, si Pluton

Ciclonii tropicali se formeaza pe suprafete oceanice extinse, intre 8 si 15 grade latitudine nordica si latitudine sudica, cu temperaturi de 27^oC, care asigura si aerului de deasupra temperaturi si umiditate ridicate.

Forta Coriollis care determna miscarea turbionara a aerului, ceea ce explica lipsa ciclonilor tropicali intre 5-8 grade latitudine nordica si latitudine sudica (zona calmelor ecuatoriale), unde forta Coriollis este slaba. La acestea se adauga existenta unei perturbatii tropicale ca embrion al viitorului ciclon, perturbatie datorata incalzirii la nivel inferior. Aceasta inainteaza spre vest prin coridorul alizeelor, patrunzind in zona vinturilor de vest.

Ciclonii tropicali au dimensiuni mici (comparativ cu depresiunile barice din zona temperata), partea circulara cu viteze de peste 17 m/s avind circa 500-700 m in diametru. Intre centrul ciclonului si periferie, datorita diferentei mari de presiune atmosferica, vinturile pot avea viteze de peste 250 km/ora. Ciclonul tropical este, deci, un centru de presiune foarte scazuta, aproape circular, unde vinturile, care patrund in spirala, au viteze foarte mari si sunt insotite de precipitatii abundente.

Activitatea ciclonului tropical este strins legata de partile sale constituente.

“Ochiul ciclonului” este partea centrala, cu temperaturi ridicate si cu miscari descendente ale aerului, care imprastie norii, timpul fiind senin.

“Zidul” circular al sistemului noros, dupa cum arata si denumirea, inconjoara ochiul, ca un zid, desfasurindu-se pe verticala pina la tropopauza (17 km). Se datoreaza fortei centrifuge, avind un diametru mai mic la baza si din ce in ce mai mare spre partea superioara. Norii cumuliformi (din picaturi de ploaie) formeaza benzi cu o miscare in spirala, diametrul lor atingind 300 km, iar umbrela norilor de gheata se extinde de la centrul ciclonului pe 600-800 km. Vinturile puternice, ploile abundente, miscarile verticale intense si turbulenta caracterizeaza ariile ocupate de nori ai ciclonului tropical.

La trecerea ochiului senin peste suprafata terestra, viteza vintului scade, caracteristica ce induce in eroare populatia care iesind din adaposturi este afectata de reluarea vintului din directie opusa.

Cu toate datele acumulate pina in prezent asupra cauzelor si efectelor ciclonilor tropicali, inca nu se pot stabili cu exactitate timpul si locul aparitiei lor. Exista zone cu vulnerabilitate la asemenea fenomene.

Cele mai multe furtuni tropicale au loc in Atlanticul de Nord intre 10 si 20^o latitudine, deplasindu-se spre vest si nord-vest prin coridorul alizeelor, apoi se orienteaza spre nord-est la 30-35^o latitudine, intrind in zona vinturilor de vest unde ating 30-60 km/ora.

Regiunile ciclonilor tropicali

1. Regiunea Atlanticului de Nord, partea sudica si sud-vestica; 5-7 cicloni pe an, cu subregiunile:

— Insulele Capului Verde, cicloni in august si septembrie;

— Insulele de Vest, Peninsula Florida si coasta de sud-est a SUA, cicloni din iunie pina in octombrie;

— Nordul Marii Caraibelor, cicloni din a doua parte  a lunii mai pina in noiembrie;

— Sud-vestul Marii Caraibilor, cicloni in iunie si octombrie;

— Golful Mexic, cicloni din iunie pina in octombrie.

2. Pacificul de Nord, partea sud-vestica, respectiv Insulele Filipine, Marea Chinei, Arhipeleagul Japonez; taifunuri din mai pina in decembrie (circa 21,1 pe an).

3. Pacificul de Nord, partea estica din largul coastelor Mexicului si Americii Centrale (5,7 cicloni pe an), hurricane in iunie-noiembrie.

4. Oceanul Indian de Nord cu subregiunile:

— Golful Bengal, 6,0 cicloni pe an, aprilie-decembrie;

— Marea Arabiei, 1,5 cicloni pe an, septembrie-decembrie.

5. Oceanul Indian, in largul Madagascarului.

6. Pacificul de Sud, partea vestica, insulele Samoa, Fiji, coasta rasariteana a Australiei, cicloni in decembrie-aprilie.

Fenomenele ciclonale cu impact direct asupra populatiei si/sau mediului

Ca si in cazul altor fenomene extreme, in special cele cu declansare rapida, cum sunt cutremurele, de exemplu, nu depresiunea barica provoaca daune excesive, ci fenomenele care decurg din acestea, respectiv: vinturile extrem de violente, ploile abundente, inundatiile, undele de maree. Caracterul lor destructiv se manifesta in special in regiunile de coasta si asupra insulelor, actionind aproape simultan.

Vinturile puternice devin destructive cind viteza medie depaseste 120 km pe ora, iar puterea de distrugere creste cu patratul vitezei sale. Daunele produse de vint sunt atit directe, cit si rezultate din dezechilibrarile obiectelor din natura ce dezlantuie alte lovituri si caderi. Daca pe uscat, efectul vintului este mai redus decit al inundatiilor, pe mare, efectele vintului si valorilor sunt devastatoare.

Ploile abundente produc pierderi de vieti omenesti si pagube materiale prin actiune directa asupra constructiilor mai putin rezistente, in general in regiuni cu frecventa redusa a ciclonilor (populatia nefiind instruita). Ele actioneaza si indirect prin declansarea alunecarilor de teren, afectarea fundatiilor, eroziunea solului, inundatii.

Inundatiile sunt provocate de cantitatea mare de precipitatii in timp scurt, dar si de ruperea unor diguri etc. Astfel, inundatiile catastrofale datorate ciclonilor tropicali sunt devastatoare pentru ca sunt insotite si de vinturi sau de unde de maree.

Undele de maree sunt provocate de vinturile marine puternice, care duc la cresterea nivelului apei. Dimensiunea undei de maree este favorizata si dependenta de: scaderea presiunii atmosferice in centrul ciclonului fata de periferia acestuia (poate atinge 100 cm, la fiecare 1 cm, inaltarea maxima poate fi de 1m); contracurentii formati la suprafata marii, care, contracarind efectele vintului, creeaza unde de maree cu inaltimi apreciabile; panta lina a fundului marin permite formarea undelor de maree cu inaltimi ce pot depasi 8 m; prezenta golfurilor inchise, unde apa impinsa de vint peste tarm persista mai mult timp; la acestea se adauga si rolul important al mareelor.

Uraganele – anul 2005. Anul 2005 a fost denumit de specialisti „anul uraganelor” fiind, de altfel, si anul cu cele mai multe superlative in ceea ce priveste numarul acestora, intensitatea lor si mai ales pagubele provocate de acestea.

Astfel, s-au produs in Atlantic 27 de furtuni tropicale, incit meteorologii si-au epuizat lista de 21 de nume (pregatita in fiecare sezon pentru cicloanele din Atlantic), aceasta fiind extinsa pentru cele produse mai tirziu, cu nume ce au la baza alfabetul grecesc: Alpha, Beta, Gamma, Delta, Epsilon, Zeta.

Sapte dintre furtunile tropicale formate in Atlantic in sezonul 2005 (Arlene, Cindy, Dennis, Katrina, Rita, Tammy, Wilma) au lovit uscatul in SUA. De asemenea, a fost pentru prima data cind au fost repetate 15 uragane intr-un singur sezon, dintre care patru furtuni au fost de categoria 5 (Emily, Katrina, Rita, Wilma).

Pagubele materiale produse de Katrina au depasit 100 de milioane de dolari (cel mai costisitor dezastru natural din istoria SUA), iar pretul platit in vieti distruse e incalculabil (1000 de morti).

Aceste furtuni – monstru sunt cu atit mai periculoase, cu cit anticiparea momentelor de virf si de declin este extrem de dificila, datorita conditiilor de formare si traseelor imprevizibile. Coastele litorale din SUA, Asia si regiunea Caraibelor sunt principalele tinte ale acestor hazarde naturale, riscul fiind aici extrem de mare datorita exploziei demografice (circa 50% intre 1980 si 2003).

Anul 2005, anul uraganelor, se inscrie in perioada de explozie a unui ciclu climatic natural destul de intens, ce dureaza de 11ani si se estimeaza ca va dura cel putin un deceniu, daca nu chiar mai mult. Uraganele sunt alimentate de temperaturi de cel putin 27^oC, caldura apelor de suprafata ale marilor tropicale saturate, aerul umed si vint relativ uniform. In 2005, conditiile de formare a uraganelor in oceanul Atlantic au fost ideale, astfel ca din iunie pina in noiembrie, sezonul oficial al uraganelor in Atlantic, buletinele si avertizarile venite de Centrul National pentru Uragane (MHC), din Maiami, au venit unele dupa altele.

Prognozele asupra uraganelor s-au imbunatatit vizibil fata de secolul trecut. In 2005, prognoza pe trei zile asupra pozitiei furtunilor din Atlantic avea o eroare de numai 290 km, fata de 770 km in 1970. Intensitatea furtunii este insa mai greu de prognozat. Intensitatea uraganelor creste mai ales cind acestea traverseaza mase de apa calda care ajung pina la adincimi destul de mari, sub forma unor buzunare adinci de apa calda. Katrina si Rita au sarit la Categoria 5 de intensitate dupa ce au trecut peste o fisie adinca de apa calda din golf, numita Curentul Loop. In dimineata zilei de duminica, 28 august 2005, Katrina ajunsese un „monstru”, dupa ce absorbise energie din Curentul Loop, sarind de la Categoria 3 la Categoria 5, atingind 280 km/ora in numai 12 ore.

„Uraganul Katrina, potential catastrofal, ameninta nordul coastei golfului” a fost avertizarea data de Centrul National pentru Uragane din Maiami. Insa, imediat si neasteptat, furtuna a luat o pauza, chiar cu citeva ore inainte de impactul cu tarmul, imaginile satelitare de la sfirsitul zilei de duminica indicind aparitia unei gauri uriase in partea de sud a ochiului furtunii, care a dus la incetinirea furtunii si la diminuarea oarecum a impactului pe care l-ar fi avut Katrina in cazul cind s-ar fi deplasat putin mai repede si ar fi lovit coastele litorale. Impactul uraganului Katrina asupra coastelor SUA a fost ceva mai blind (datorita substitutiei ochiului furtunii), dar totusi devastator, de Categoria 3, maturind orasul New Orleans.

Teoretic, impactul cu uscatul inseamna diminuarea si „moartea” uraganului, pentru ca odata intrerupta alimentarea cu apa, furtuna slabeste in mod inventabil. Uscatul din lungul coastei statului Mississippi, la patru luni dupa Katrina, arata ca un morman de resturi, aschii de lemn, case cu temelii de beton distruse in totalitate, copaci fara coaja si multe zdrente si fisii de plastic.

Principalul agent al distrugerii litoralului a fost apa, respectiv mareea de furtuna maxima, produsa de uraganul Katrina. In dimineata cind Katrina a lovit sudul SUA, valurile inalte de 8 metri s-au spart de tarmul din Mississippi, spulberind cladirile, smulgind vegetatia si ucigind oameni. De exemplu, in tinutul Harrison, apa a aruncat, spre interiorul uscatului, resturi inalte de trei metri, echivalentul a 375 000 de camioane de gunoi. Cercetatorii avertizeaza asupra pericolului reconstruirii zonei afectate, in conditiile in care coastele statelor Mississippi si Alabama sunt cele mai expuse la mareele de furtuna provocate de uraganele viitoare. (Camila si Gherda, 1969).

Impactul total al unui uragan – monstru nu poate fi masurat in categorii si viteze ale vintului, in pagube aduse locuintelor si ecosistemelor si nici macar in vieti pierdute, precum ca cei care traiesc un asemenea uragan nu vor mai putea fi niciodata la fel ca inainte.

Aceste fenomene extreme, cu intensitati din ce in ce mai mari, s-au inmultit in ultimele trei decenii, devenind de aproape doua ori mai distrugatoare. Devine din ce in ce mai cert pentru specialisti ca vinovat de producerea furtunilor tropicale este fenomenul de incalzire globala determinat de activitatea umana.

„Modificarile din societate sunt la fel de importante, daca nu si mai importante decit incalzirea globala sau chiar ciclurile naturale. Cind populatia vulnerabila se dubleaza la fiecare 20 sau 30 de ani, acest lucru va provoca dezastre” (C. Landsea de la Centrul National pentru Uragane).