Geografia asezarilor umane (habitatul uman)

GEOGRAFIA ASEZARILOR UMANE (HABITATUL UMAN)

1.    Habitatul uman - definire si componente

Habitatul uman reprezinta un teritoriu amenajat, in care se desfasoara activitatile vitale, economice si sociale, ale unei anumite comunitati sau grupare de oameni.

Altcumva, habitatul uman reprezinta totalitatea comunitatilor umane (orase si sate), indiferent de marimea si functiile ce le indeplinesc.

Asadar, habitatul umun reflecta un anumit mediu de viata, care include si elemente specifice ale cadrului natural (forme de relief, clima, ape, vegetatie, soluri).

Habitatul uman sau asezarea umana cuprinde urmatoarele componente teritoriale si social-economice :

Vatra (intravilanul) - componenta teritoriala, reprezentand locul pe care s-a format o asezare; cuprinde terenul ocupat de locuinte si alte constructii aferente, de productie, de servicii, administrative, drumuri s.a.

Linia de contur a zonei cladirilor de locuit, care practic delimiteaza vatra, se numeste perimetrul construibil.

Locul de munca - componenta teritorial-economica, reprezentand locul unde populatia isi desfasoara activitatea de baza; in cazul asezarilor rurale, locul de munca se numeste mosie sau tarina, acesta fiind reprezentat de terenuri cultivate agricol, de fanete, pasuni, vii si livezi si se desfasoara in afara vetrei satului; in cazul asezarilor urbane, locul de munca se incorporeaza, de cele mai multe ori, in interiorul vetrei (in intravilan).

Populatia - componenta sociala (cu multiple aspecte cantitative si calitative), cuprinde totalitatea persoanelor care traiesc in vatra respectiva.

In concluzie, asezarea umana nu se restrange si nu se confunda cu locuinta; ea determina numeroase implicatii social-economice, cum ar fi: cerintele echilibrului ecologic, ocrotirea mediului, organizarea teritoriala si a localitatilor etc.

2.    Forme de aglomerare umana

Intre o locuinta individuala si un megalopolis exista o mare varietate de forme de aglomerare umana, ale caror limite cantitative si calitative sunt uneori greu de stabilit.

In cadrul asezarilor rurale, formele evolutive de concentrare a populatiei sunt:

• locuinta individuala - forma elementara de populare a unui habitat;
• grupul de locuinte - ocupa un spatiu limitat, iar oamenii au intre ei elemente de apropiere familiala; la noi in tara sunt cunoscute "stanele", "crangurile" si "catunele";
• satul - cu o structura mai coerenta a grupurilor de gospodarii si un perimetru bine individualizat;
• grupul de sate - cu o legatura spatiala vizibila, apare ca o forma intermediara intre sat si oras; la noi, un grup de sate apropiate sunt reunite intr-o unitate administrativa denumita comuna.

Formele de aglomerare urbana includ mai multe forme de extindere teritoriala, de la orasul propriu-zis pana la megalopolis:

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

• orasul propriu-zis - reprezinta forma de concentrare urbana elementara, cu limite administrative bine conturate; marimea teritoriala si demografica poate fi foarte diferita de la o tara la alta;
• aglomeratia urbana - contureaza o zona in jurul unui oras principal (de regula, cu peste 50 000 loc.), cu alte localitati componente; a luat nastere ca urmare a dezvoltarii relatiilor economice si demografice dintre orasul respectiv si  o anumita arie inconjuratoare;
• conurbatia - este un sistem urban ce contureaza prezenta, pe un teritoriu relativ restrans, a doua sau mai multe orase de marimi diferite, cu stranse legaturi de productie, sisteme comune de transport, alimentare cu apa etc.; cele mai multe conurbatii au aparut in importante bazine miniere -  de exemplu:bazinul Ruhr (Germania), cu orasele Koln - Dortmund - Duisburg - Dusseldorf - Essen si bazinul Sileziei Superioare(Polonia - Kattowice) sau in regiuni cu un anumit specific industrial - exemplu: Leeds - Bradford (Anglia), Osaka - Kobe (Japonia);
• metropola - forma urbana superioara, caracterizata, in primul rand, printr-un numar mare de locuitori (de regula, peste 1 milion locuitori) si printr-o intindere considerabila pe orizontala, creand asa-numitele arii metropolitane; exemple: Moscova, Londra, Paris, Shanghai, Calcutta, Ciudad de Mexico, Sydney etc.
• megalopolis-ul - cea mai spectaculoasa forma de extindere urbana in teritoriu, o forma de "hipertrofiere urbana"; este vorba de prezenta mai multor nuclee urbane in jurul oraselor-metropola, care prin extindere in teritoriu formeaza arii urbanizate de dimensiuni impresionante ( de zeci sau sute de mii de kmē); exemple: megalopolisul "Boswash" (reunind Boston - New Zork - Philadelphia - Baltimore - Washington) dezvotat pe coasta nord-est-atlantica a S.U.A.; megalopolisul "Chipitts"(Chicago - Detroit - Cleveland - Pittsburg), in sudul Marilor Lacuri americane; megalopolisul "San San" (San Francisco - Los Angeles - San Diego), pe coasta pacifica a S.U.A; megalopolisul brazilian (Sao Paulo - Rio de Janeiro - Belo Horizonte); megalopolisul japonez ("Tokaido"), dezvoltat in intreaga jumatate sudica a insulei Honshu, reuneste marile metropole Tokyo - Nagoya - Kyoto - Osaka - Kobe.

3.    Urbanizarea si explozia urbana

Urbanizarea este o caracteristica importanta a lumii contemporane, care se caracterizeaza prin:

cresterea in ritm accelerat a populatiei urbane;

cresterea numarului de orase, inclusiv a nr. oraselor mari;

extinderea in teritoriu a orasului;

extinderea modului de viata urban in dezvoltarea societatii.

Definitiile date urbanizarii sunt foarte diverse, dar in esenta putem deosebi doua moduri de abordare a procesului urbanizarii:

geodemografic (teritorial si ca populatie) - acest mod reda extinderea teritoriala a oraselor si cresterea ponderii populatiei urbane in cadrul populatiei totale;

sociologic (al modului de viata) - mod care exprima un transfer al caracteristicilor urbane asupra asezarilor rurale.

Asadar, urbanizarea este un proces social-economic complex, determinat de gradul sau intensitatea activitatilor umane prezente intr-un cadru geografic bine determinat; cu alte cuvinte, urbanizarea semnifica schimbari calitative care survin atat in spatiu, cat si in structura populatiei.

Explozia urbana este un proces specific perioadei contemporane, de crestere spectaculoasa a populatiei urbane, ca urmare a sporului natural crescut al populatiei oraselor, dar mai ales, a exodului rural pronuntat, fenomen caracteristic, in special, tarilor slab dezvoltate si celor in curs de dezvoltare.

La nivel mondial, ponderea populatiei urbane reprezenta doar 2,8% din totalul populatiei Globului; ritmul de crestere a populatiei urbane se intensifica dupa anul 1950, cand ponderea pop. urbane ajunsese sa reprezinte 28% din totalul populatiei mondiale; in anul 1980 = 41%, in anul 2000 =51%, iar in prezent populatia urbana detine 55% din populatia Globului.

Ponderea populatiei urbane difera de la o tara la alta, astfel ca, in functie de ponderea pop. urbane din totalul populatiei, se disting:

a)     state cu nivel de urbanizare ridicat - cu o pndere a pop. urbane de peste 50% - tarile Europei, cu exceptia Albaniei, Bosniei-Hertegovina si Portugaliei, S.U.A, Japonia, Argentina, Uruguay, Israel (91%), Kuwait (97%), Macao si Singapore (100%);

b)     state cu nivel de urbanizare mediu - cu ponderea pop. urbane intre 20 si 50% - exemple le constituie tari din America Centrala (Guatemala, El Salvador, Honduras, Costa Rica s.a.);

c)      state cu nivel de urbanizare scazut - cu ponderea pop. urbane sub 20% - mai multe state asiatice (Bangladesh, Nepal, Buthan etc) si africane (Malawi, Etiopia, Uganda, Niger s.a).