INSTRUMENTE ECONOMICE IN MANAGEMENTUL MEDIULUI

Instrumentele economice de mediu sunt de doua tipuri: coergitive si stimulative.

Instrumentele economice coergitive sunt de tip european si se refera la taxe, penalitati sau alte forme prin care se urmareste conformarea cu legislatia in vigoare.

Instrumentele economice stimulative sunt de tip OECD (ORGANIZATIA ECONOMICA de COOPERARE si DEZVOLTARE) si ele creeaza piata in domeniul mediului.

In cele ce urmeaza sunt prezentate 19 tipuri de instrumente de piata aflate in prezent in curs de aplicare in tari cu economie in tranzitie si in tari in curs de dezvoltare:

1.     Drepturi de proprietate:

schimbari in proprietate, drepturi de folosinta si dezvoltarea acestora.

2.     Crearea pietei:

permise de emisie negociabile.

3.     Responsabilitate:

legislatie pentru reglementarea responsabilitatii:

4.     Sisteme de taxare:

- taxe pe efluent

- taxe pe utilizare

- taxe pe produs

- taxe administrative

- taxe pe impact

- taxe pentru acces la resurse

5.     Instrumente fiscale:

- taxe de poluare

- taxe pentru intrare

- taxe de import

- sprijin financiar in introducerea tehnologiilor noi.

- subventii pentru cercetarea de mediu si cheltuieli de dezvoltare

6.     Sisteme de depozitare – refinantare:

- scheme depozit – refinantare pentru incurajarea reciclarii

- performante de mediu, cheltuieli de reconstructie ecologica

7.     Instrumente financiare:

- subventii financiare

- imprumuturi cu dobanzi mici si imprumuturi nerambursabile

- fonduri sectoriale.

Prin aceste instrumente economice se doreste ca sa se reduca poluarea cat mai mult, dar si crearea unor fonduri ce vor fi folosite pentru protectia mediului.

Problema este ca aceste instrumente economice sunt la inceput in multe zone de pe glob si nu sunt inca eficiente: se aplica la inceput si se adapteaza pe parcurs. In unele zone se reuseste, in altele nu, de aceea trebuie multa atentie inainte de a pune in aplicare anumite instrumente economice, pentru a nu face mai mult rau decat bine.

Aceste instrumente economice trebuie sa fie stimulative, sa determine pe poluatori sa  actioneze in asa fel incat sa protejeze mediul; prin schimbarea tehnologiilor de productie sa obtina mai mult profit decat daca ar continua sa produca in aceleasi conditii.

Polonia : taxa pe emisiile de SO₂

La inceputul anilor ’80 a avut loc o resuscitare a politicii nationale privind mediul. Problemele legate de poluarea aerului erau destul de grave din cauza efectelor negative produse de emisiile de SO₂ asupra sanatatii oamenilor, asupra padurilor din sud-vestul Poloniei din cauza ploii acide.

Parlamentul polonez a inlocuit inadecvata lege a protectiei mediului cu Legea Protectiei si Managementului Mediului natural, introducand un set extins de reglementari. Aceste noi taxe erau asteptate sa joace un rol important in fiecare domeniu al protectiei mediului, cu noi amendamente ce stabileau un regulament complex privind controlul emisiilor de noxe  si taxele pentru emisia de SO₂.

Oricum, pana la mijlocul anilor ’80 a devenit clar ca noua legislatie nu aducea modificari majore. Emisiile Poloniei de SO₂ au scazut numai cu 10% in perioada 1985-1989. In 1992, emisiile de SO₂ erau in continuare de 5 ori mai mari decat cotele din Germania si de 6 ori mai mari decat media din tarile europene ce fac parte din OECD.

Studiile facute au aratat ca slaba calitate a aerului era o serioasa amenintare pentru sanatatea polonezilor, fiind depasite standardele de calitate a aerului in 15 din cele 29 regiuni ale Poloniei. Concentratia de SO₂ in orase ca Cracovia, depasea cu mult standardele si era de cateva ori mai mare decat in orasele din Germania cu nivel de dezvoltare similara.

Importul si exportul de SO₂ a ramas la cote inalte pe toata perioada anilor ’80. pana in 1992, s-a inrautatit situatia: exportul de emisii era de doua ori mai mare decat importul. Tarile nordice, destinatarii acestor exporturi, au exercitat presiuni asupra Poloniei si s-au oferit sa acorde asistenta pentru reducerea emisiilor.

ANALIZA: Geomorfologia climatica – caracteristici generale ANALIZA: Masivul gilau-muntele mare - elemente fizico-geografice

Cauza majora a acestui nivel ridicat de SO₂ este ca producerea energiei electrice se bazeaza in principal pe arderea carbunelui. In 1992 producerea energiei pentru populatie era responsabila de mai mult de jumatate de emisiile de SO₂, incalzirea publica si privata era responsabila de aproximativ 26,6 %, iar producerea de energiei electrica pentru consumatorii industriali de restul 24%.

In 1991, politica nationala de mediu a cordat o mare importanta nevoii de a reduce nivelul de poluare. Unul din obiectivele pe termen mediu, adica pana in 200, este reducerea cu 30 % a emisiilor de SO₂, fata de nivelul din 1980. Cresterea semnificativa a taxei de emisie a fost considerata ca un instrument important pentru atingerea acestui obiectiv.

Taxa de emisie

Taxa de emisie a SO₂ este una clasica : este un pret ce trebuie platit de poluatori pentru fiecare unitate de SO₂ eliberata in aer. Tinta acestei taxe este stimularea economica impotriva poluarii aerului prin arderea de combustibil. Taxa este strans legata si de sistemul de autorizatii pentru intreprinderile care polueaza in mod frecvent. Aceste autorizatii specifica nivelele permise pentru fiecare tip de poluare a aerului, sunt definite sa atinga standardele de calitate pentru aerul ambiant, responsabile cu aceste limite fiind departamente regionale de protectie a mediului.

Pentru a obtine a autorizatie, fiecare firma trebuie sa prezinte un model de dispersie a aerului pentru a determina cota de emisie a firmei respective. Rezultatele sunt apoi revazute si aprobate de un expert independent, inainte ca autoritatea regionala sa acorde autorizatia.

Poluatorii care au o autorizatie valida trebuie sa plateasca o taxa de poluare a aerului, inclusiv taxa de emisie a SO₂. Cei ale caror emisii depasesc standardele specificate in autorizatiile lor , vor trebui sa plateasca o amenda. Amenda ce trebuie platita pentru emisiile ce depasesc cu mai mult de 1 kilogram nivelul permis este de 10 ori mai mare decat taxa obisnuita pentru emisia respectiva.

Implementarea taxei de emisie

Toti cei care platesc taxa de emisie de noxe, trebuie sa plateasca si taxa de emisie a SO₂. modul de calcul al taxei se bazeaza pe cantitatile de SO₂ declarate de firmele respective, iar inspectoratele provinciale sunt responsabile pentru monitorizarea emisiilor si verificarea veridicitatii rapoartelor intocmite de firme.

In 1996, taxa era de 94 $/ tona. Unele sectoare beneficiau de rate preferentiale. De exemplu, rata pentru producatorii de medicamente era de 10 ori mai mica, la fel pentru institutiile sociale si de sanatate, iar organizatiile educationale si culturale erau scutite de aceasta taxa.

Tabelul 1 arata evolutia taxei in ultimii 8 ani. O crestere dramatica a avut loc in iulie 1990 si in ianuarie 1991 cand sistemul de taxe a fost revizuit. Tabelul arata un trend ascendent al ratei nominale, care desi era in dolari, a crescut. Ratele din 1992 au fost impuse in ianuarie, dar noul guvern le-a redus, inclusiv pentru emisia de SO₂, ca raspuns la protestele puternice ale industriei grele impotriva taxei inalte. Surprinzator, si aceste rate scazute au provocat puternice proteste din partea industriasilor si a publicului. Poluatorii, care deja se abatusera de la norme, s-au plans si veniturile din taxele pe poluare au scazut cu 32 % fata de nivelul planuit. Pe 1 aprilie 1993, ca urmare a puternicelor critici din partea presei si a dezbaterlor publice, noile rate au revocat cele mai multe din schimbarile din 1992 si vechile rate au fost restabilite la vechile nivele.

Firmele au voie sa considere aceste taxe ca un cost normal de productie si sa il scada din venit. Si mai au un avantaj : se scade din venitul pe anul in curs, chiar daca nu platesc taxa sau o platesc cu intarziere sau depasesc limitele prevazute in autorizatie.

Venitul anual provenit din taxa pe emisia de SO₂ este relativ mare  in comparatie cu venitul provenit din celelalte taxe. Tabelul 2 arata venitul colectat din taxa pe SO₂ colectat intre 1990-1994.

Nivelul veniturilor anuale variaza de la an la an. Nivelul mare atins in 1993, a fost cauzat in mare parte de intarzierile la plata taxelor pe anul 1992, datorita incertitudinilor asupra taxei din anul 1992.

Acest venit este impartit intre 3 fonduri :

fondul national pentru protectia mediului si managementul apelor

fondul regional de mediu

fondul municipal de mediu

Teoretic, emisia de SO₂ fara autorizatie este penalizata cu o amenda de doua ori mai mare decat taxa normala. Practic, asemenea amenzi sunt rare. Multi poluatori functioneaza fara autorizatie. In anul 1992 erau 46305 firme inregistrate ca poluatori de aer, dar doar jumatate aveau autorizati si platisera taxele de poluare, iar din cele ce aveau autorizatii, multe trebuiau revalidate.

Unele din vechile intreprinderi nu pot obtine asemenea autorizatii deoarece nu pot atinge asemenea standarde de emisie sau este mai profitabil sa continue productia in aceleasi conditii, chiar daca ar plati amenda, iar multi altii opereaza fara permis din cauza autoritatile provinciale care ingreuneaza procesul de autorizare sau de reinnoire. Aceasta situatie nefericita a dus la decizii influentate si negocieri cu poluatorii.

Alti poluatori raporteaza cantitati emise mult mai mici decat cele reale. Verificarea acestor rapoarte este greu de facut in timp real datorita numarului redus de personal si resurselor restranse, fapt ce ii determina pe cat mai multi sa apeleze la asemenea fraude.

Alta piedica este costul ridicat al noilor tehnologii necesare pentru reducerea emisiilor de SO_2.

Impactul asupra mediului si asupra economiei

Este imposibil de atribuit si de cuantificat imbunatarile ecologice datorita taxei pe

Emisiile de noxe. Ca in multe alte tari in tranzitie, emisia de SO₂ a scazut semnificativ in timpul perioadei de recesiune economica, dar, mai tarziu, in ciuda unei cresteri economice de 5%, emisia de SO₂ nu a mai crescut, asa cum reiese si din tabelul urmator:

Emisia de SO₂ in Polonia

Impactul economic a fost determinat studiind un esantion de 112 dintre cei mai mari poluatori din Polonia. S-a stabilit ca in 1992, taxa de poluare reprezenta 4,5%, din totalul costurilor.

Cea mai veche centrala electrica are inca probleme si se poate descurca numai daca nu se supune noii politici, amanandu-si plata taxelor si amenzilor. Paradoxal, sunt unele centrale care declara ca taxa pentru emisia de So₂ este prea mica pentru a determina restructurarea tehnologica a centralelor.

Concluzii

In contextul economic si institutional al Poloniei cand a fost introdusa taxa, ea nu a jucat un rol determinant. Bugetul scazut ale intreprinderilor de stat a determinat ca noua povara economica a fost mai mult sau mai putin acoperita de stat. O consecinta interesanta a factorului institutional a fost ca firmele nu au obiectat prea mult la introducerea si colectarea noii taxe de poluare.. in perioada trecerii la economia de piata, costurile si profiturile influentate de emisia de SO₂ au devenit reale si a fost nevoie de interventia factorului politic pentru restabilirea nivelului taxei.

Taxa pe emisia de noxe este un instrument pentru accelerarea protectiei mediului si pentru a strange fonduri. S-a observat ca pentru cei mai mari poluatori industriali ar fi mai eficient ca pana in 2004 un sistem de recompensare pentru cei care isi mentin emisia de noxe sub standardele admise. Acest lucru va ajuta in special centralele electrice care sunt cele mai afectate economic de taxe si pentru cele care deja ua probleme financiare foarte grave.