Dinamica si dezvoltarea ecosistemului

Dinamica si dezvoltarea ecosistemului

1. Dinamica ecosistemului

Cu toata stabilitatea lor, ecosistemele sunt subsisteme dinamice, in permanenta schimbare datorita interactiunii dintre biocenoza si biotop si, de asemenea, datorita echilibrului dinamic existent in biocenoza.

Variatia factorilor ecologici din biotop determina modificari in structura si functionarea biocenozei.

Totalitatea acestor modificari sunt inglobate in termenul de dinamica ecosistemului.

Aceste modificari pot fi: accidentale sau ritmice.

Modificarile accidentale se manifesta prin mici fluctuatii ale fluxului energetic, datorita schimbarilor aritmice ale factorilor fizici (un vant puternic, o zi ploioasa, o crestere brusca a umiditatii atmosferice) ce influenteaza comportamentul obisnuit, facand ca unele functii sa scada in intensitate, unele animale sa se retraga in adaposturi, iar altele sa devina mai active.

Modificarile ritmice se datoresc repartizarii inegale in timp afactorilor ecologici (lumina, temperatura, umiditate etc.). Speciile componente ale ecosistemului sunt adaptate la aceste modificari, pe care le integreaza in genotipurile lor ca modele proprii de activitate

ritmica. in ecosistemele terestre din zona temperata se disting doua manifestari ritmice esentiale: ritmul circadian si ritmul sezonier.

- Ritmul circadian (diurn) al carui denumire deriva de la cuvintele latinesti 'circa diem' = in jur de o zi, este determinat de alternanta zi noapte, incat in activitatea biocenozei se deosebeste o faza de lumina si o faza de intuneric. in cadrul fiecarei faze biocenoza are o

componenta activa si una pasiva. Astfel, in faza de lumina are loc intrarea energiei in ecosistem datorita activitatii fotosintetice a producatorilor primari. O parte din energie este

ANALIZA: Geomorfologia climatica – caracteristici generale ANALIZA: Masivul gilau-muntele mare - elemente fizico-geografice

stocata in biomasa, deoarece cantitatea de energie fixata depaseste consumul In faza de intuneric procesul de fotosinteza inceteaza, insa continua procesele consumatoare de energie (respiratie, crestere, inflorire etc.), incat stocul de energie din ecosistem se reduce.

- Ritmul sezonier este determinat de schimbarile sezoniere ale macroclimei care determina ciclul anotimpurilor din regiunile temperate. Astfel, fluxul energetic este maxim in timpul verii si apoi scade treptat pana in iarna, cand se inregistreaza si reducerea considerabila a fotosintezei, deci a fixarii energiei in biocenoza. in acest timp numeroase specii de plante si animale isi reduc activitatea metabolica si trec peste aceasta perioada nefavorabila prin diverse forme derezistenta (seminte, spori, oua, pupe etc.) sau prin fenomene de hibernare.

Activitatea biocenozei nu se intrerupe complet, o serie de plante isi continua activitatea fotosintetica, dar cu intensitate mai mica, iar unele mamifere si pasari desfasoara o activitate normala. De la un sezon la altul, odata cu clima, se modifica si compozitia biocenozei.

Ca urmare a modificarilor factorilor climatici, in zona temperata a Europei, in cursul unui an, din punct de vedere ecologic, se succed sase sezoane:

Sezonul prevernal: 1.III – 1.V

Sezonul vernal: 1.V – 15. VI

Sezonul estival: 15.VI – 15.VIII

Sezonul serotinal: 15 VIII – 15.IX

Sezonul autumnal: 15.IX – 1.XI

Sezonul hiemal: 1.XI – 1.III

2. Dezvoltarea ecosistemului (succesiunea ecologica)

In afara schimbarilor zilnice si sezoniere care sunt reversibile, oricare ecosistem trece printr-o serie de schimbari ireversibile, devenind din simplu – complex, inregistrand astfel o anumita dezvoltare.

Aceasta transformare lenta dar permanenta a ecosistemelor se numeste succesiune ecologica.

In acest proces complex si de durata, ecosistemul parcurge mai multe etape de dezvoltare, numite stadii, de la cel juvenil (de pionierat) pana la cel de maturitate sau de climax, cu o

stabilitate ridicata (celelalte stadii, faze sunt: colonizarea, competitia, reactia).

Succesiunea ecologica poate fi: primara sau secundara.

Succesiunea primara se realizeaza atunci cand specii din ecosistemele vecine colonizeaza un biotop ce nu a mai fost populat (biotop nud): surpari, stancarii golase, eruptii vulcanice, dune de nisip adunate de valuri sau vant.

Succesiunea secundara are loc cand un biotop ce a fost ocupat de o biocenoza este colonizat de specii din ecosistemele vecine. Vechea biocenoza a disparut total sau partial datorita unor modificari climatice, fenomene naturale, interventii antropice (defrisarea unei

paduri, colmatarea unei balti etc.).

Cu cat un ecosistem este mai aproape de faza de maturitate ecologica (climax), cu atat productivitatea neta scade (energia acumulata in ecosistem este din ce in ce mai mica), deoarece creste proportia consumatorilor, iar pierderile prin respiratie sunt mai mari.

Productivitatea maxima si productia cea mai mare disponibila pentru om se realizeaza in ecosistemele tinere. Intrucat ecosistemele mature constituie factori esentiali in

stabilitatea naturii vii si a conditiilor abiotice, se impune conservarea lor

pe suprafete apreciabile.