POPULATIA URBANA - evolutia populatiei urbane, consecintele urbanizarii in existenta sociala si culturala a populatiei, structura demografica si social-economica a populatiei

POPULATIA URBANA

Planurile de urbanism se bazeaza pe studiul si punerea in evidenta a resurselor umane si

urmaresc conturarea perspectivelor demografice, a numarului de locuitori in perspectiva,

corelarea acestora cu posibilitatile orasului si a sistemului de localitati de a le asigura cazarea,

locurile de munca si serviciile solicitate.

De aceea, in orice studiu se porneste de la cateva date obligatorii:

- cunoasterea situatiei de fapt;

- stabilirea posibilitatilor de dezvoltare prin dinamizarea fortelor proprii;

- evaluarea capacitatii de a raspunde eficient la impulsurile si cerintele de nivel

teritorial zonal si national;

- prognoza evolutiei in perspectiva pe termen lung.

1. Evolutia populatiei urbane

Perioada contemporana se afla sub presiunea unor importante schimbari calitative in toate

compartimentrele vietii sociale, cu consecinte resimtite in intreaga structura a mediului uman.

Cresterile cantitative adesea impresionante nu pot fi nici ele ignorate (numarul locuitorilor –

element hotarator in aceste prefaceri – inregistreaza cresteri uneori alarmante: populatia lumii s-a

dublat in repetate randuri si la intervale tot mai scurte; populatia, nefiind repartizata uniform pe

suprafata globului a determinat concentrarea ei in anumite zone). Fenomenele demografice de

ordin cantitativ sunt insotie de o crestere a ritmului de urbanizare pe plan mondial. Studiile au

aratat ca unei cresteri de 2% a intregii populatii a globului ii corespunde o amplificare cu 4% a

populatiei urbane27. Cresterea populatiei urbane se bazeaza, cu precadere, pe sporul migrator,

avand drep consecinta densificarea oraselor existente, extinderea oraselor in teritoriu, precum si

crearea de noi orase.

In Romania, din totalul populatiei urbane 49,3% locuieste in orase cu peste 100.000 de

locuitori, 31,7% in orase cu un numar de locuitori cuprins intre 20.000 si 100.000 de locuitori si

19% in orase mici avand sub 20.000 de locuitori. Numarul locuitorilor din mediul urban a

inregistrat in ultimele decenii un ritm de crestere mult mai mare in raport cu cresterea numarului

total de locuitori. S-au produs de asemeni modificari privind numarul si compozitia populatiei

tarii prin cresterea semnificativa a populatiei urbane si scaderea corelata a populatiei care traieste

in mediul rural28

2. Consecintele urbanizarii in existenta sociala si culturala a populatiei

2.1. Dinamica economica si sociala

Procesul de urbanizare in Romania a fost indirecta legatura cu procesul de industrializare,

prin migrarea populatiei dintre rural spre urban. Subaspectul dinamicii sociale el poate fi apreciat

ca o restructurare sociala ca urmare raportului in productia de bunuri.

In continutul existentei sociale a populatiei se disting urmatoarele schimbari:

• pe plan economic – trecerea la munca retribuita;

• pe plan fizic – trecerea la un cadrul nou de viata, cu conditii superioare de locuire, cu

facilitatile oferite de oras cu vestimentatia adecvata acestuia etc.;

• pe plan erogonomic – prin exercitarea unor profesiuni si ocupatii noi, prin impunerea

unui alt ritm de utilizare a timpului si o noua organizare a acestuia;

• pe plan familial – restrangerea familiei la una-doua generatii;

• pe plan social-cultural – prin adaptarea la formele exterioare ale culturii urbane si

asimilarea unor noi forme de petrecere a timpului liber; are loc o delimitare, o renuntare la

traditie si adaptarea la condiitile impuse de noul mod de viata, asimilarea culturii „urbane” si

participarea la evenimentele „mondene”, in care se manifesta comportamentul „asimilat”.

Experienta a demonstrat ca aceste miscari au fost deseori provocatoare de convulsii atat

in planul existentei individuale (unii indivizi manifestand adevarate crize de inadaptare,

REFERAT: Pestera liliecilor de la gura dobrogei REFERAT: Pestera cu corali

ramanand astfel la marginea grupurilor sociale), cat si in planul existentei comunitare, prin

formarea unei categorii neasimilate, neadaptate, adevarata perturbatoare a mecanismului vietii

urbane.

2.2. Modificarea cadrului urban

Din punct de vedere functional, si structura orasului a suferit modificari:

- functiunile social-economice au fost diversificate, mai ales prin introducerea unor

activitati cu caracter industrial si complementar;

- functiunea de locuire a cunoscut o crestere accentuata – uneori dublata – la un nivel

calitativ superior mediei existente;

- modificarea functiilor de servici;

- modificarea timpului structurii si volumului circulatiei, transportului si

comunicatiilor.

Din punct de vedere spatial, de la dispersarea activitatilor s-a trecut la concentrarea lor;

de asemene s-a procedat la construirea unor mari ansambluri de locuite colective, realizare

industrializat, intr-un interval de timp foarte scurt.

In ceea ce priveste circulatia si transportul urban, si acestea au suferit modificari

importante, punandu-se din ce in ce mai des si mai acut problema legaturii dintre centrul urban

si zona periurbana. In tara noastra, dezvoltarea urbana este negativ influentata de persistenta

navetismului, fenomen – de altfel – contradictoriu prin efectele sale. Dincolo de o anumita

limita, diferenta dintre populatia diurna si cea nocturna a oraselor determina dotarea

suplimentara cu anumite servicii a centrului orasului si, mai ales, a retelei de transport, precum si

a nucleelor de concentrare a navetistilor: gari, autogari etc.

Datorita unei politici de industrializare fortata, prin investitii foarte mari intr-un timp

relativ scurt, in dezvoltarea oraselor s-au creat rupturi si discontinuitati structurale. Realizarea

marilor ansambluri de locuit, cu tipuri de constructii si principii structurale si compozitionale

asemanatoare, pe amplasamente perimetrale – deci dificil de pus in legatura elementele spatiale

si volumetrice specifice fiecarui oras – a anulat in buna masura diferentierea calitativa si

personalitatea centrelor urbane romanesti, negand specificul, traditia oraselor existente.

3. Structura demografica si social-economica a populatiei

Caracteristicile structurii populatiei indica sensul posibil al evolutiei unei localitati.

Prin structura populatiei se intelege gruparea populatiei in raport cu o serie de criterii:

social-economice, varsta si sexul, preocuparile profesionale, veniturile, tipul de familie etc.

Toti acesti parametrii au un caracter statistic si sunt obtinuti fie prin recensaminte

periodice, fie prin alte mijloace specifice si sunt utilizati la intocmirea planurilor de urbanism ale

localitatilor sau a studiilor si planurilor de modelare la nivel macroteritorial, avand ca obiectiv

punerea in evidenta a resurselor umane, conturarea perspectivelor demografice, corelarea

acestora cu prevederile de dezvoltare social-economica a oraselor si a sistemului general de

localitati.

4. Numarul de locuitori si miscarea populatiei

Numarul de locuitori este caracterizat printr-o serie de evenimente demografice –

natalitate, fertilitate, mortalitate etc. – intr-un anumit interval de timp semnificativ (10-20 de ani)

si ofera specialistilor informatii privind tendintele generale ale miscarii populatiei in perspectiva.

Prin acest mod se poate prognoza tipul de dezvoltare a localitatii si gradul ei de atractivitate.

Ansamblul de fenomene care determina evolutia numerica a populatiei este cunoscut sub

denumirea de miscare a populatiei. Ritmul de crestere (evolutia numerica a populatiei intr-o

anumita etapa) este rezultatul a doua tipuri de factori:

1) miscarea naturala, care poate fi in exedent sau in deficit. Ea presupune doua

elemente:

- nasterile – care pot fi prognozate prin aplicarea unor coeficienti privind fertilitatea si,

statistic, prin numarul noilor nascuti;

- decesele – care se pot determina prin aplicarea coeficientilor de mortalitate sau

supravietuire pe varste si sexe (numarul lor este, in genenral, constant)

Diferenta dintre numarul nasterilor si cel al deceselor indica miscarea (sau cresterea)

naturala a populatiei.

2) miscarea migratorie, care rezulta din insuficienta fortei de munca locale sau zonale,

respectiv prin atragerea unei populatii – din diferite motive – interesate sa se stabileasca

in oras.

Migratia sau cresterea mecanica a populatiei poate determina oscilatii mari ale numarului

de locuitori ai unui oras sau ai unei zone. Cea mai caracteristica miscare de acest tip este cea din

mediul rural catre cel urban si dinspre orasele mici catre orasele mari si foarte mari.

5. Mobilitatea populatiei

Mobilitatea populatiei se refera la o complexitate teritoriala: migratia, navetismul sau

deplasarile populatiei, dar si mobilitatea pe plan socio-profesional (miscarile survenite prin

schimbarea profesiei, prin trecerea dintr-o categorie sociala in alta). In definirea mobilitatii

sociale sunt incluse miscarile realizate intr-o diversitate de variabile care definesc pozitia

persoanei in societate: gradul de educatie si instructie scolara, sexul, starea civila, locul de

rezidenta etc.

Mobilitatea teritoriala cuprinde totalitatea deplasarilor populatiei si a fortei de munca in

teritoriu, de la o localitate la alta, cu sau fara schimbarea domiciliului stabil. Mobilitatea poate fi:

definitiva, flotanta sau zilnica (navetism).

Mobilitatea definitiva se refera la migrarea unor persoane dintr-o localitate rurala intr-una

urbana sau dintr-o localitate urbana in alta localitate urbana sau rurala.

Mobilitatea flotanta este constituita, in principal, din deplasari ale populatiei pentru

intervale de timp diferite ca durata, in vederea: efectuarii de tratamente medicale, urmarea unei

forme de invatamant, aprovizionarea sau desfacerea de produse agro-industriale, deplasarilor in

interes de serviciu, turistice, vizitarii rudelor etc.

Mobilitatea zilnica defineste deplasarea cotidiana sau la intervale de timp mici (doua

pana la sase zile) a fortei de munca intre localitatea de domiciliu si locul de munca. Acest tip de

deplasare este urmarit cu atentie atat pentru implicatiile sale socio-profesionale, cat si pentru

rezolvarea amenajarilor si dotarilor necesare.

6 Solutionarea problemelor ridicate de trafic

Deplasarile zilnice presupun accesul in timp util si in conditii confortabile la zonele de

interes aflate in localitate. Transportul se poate realiza cu ajutorul diferitelor mijloace, pe cai

rutiere sau cai ferate. De corecta si eficienta adaptare - prin proiectare si executie – a acestor cai

depinde flexibilitatea si facilitatea deplasarilor.

Pentru evitarea unui consum exagerat de timp si pentru a asigura eficienta deplasarii se

urmareste asigurarea izocronelor (limitele in care timpul de transport de la domiciliu la locul de

munca se inscrie in intervalul de valori 30 – 45 min).

Cateva dintre conditiile realizarii unei deplasari optime sunt :

- modernizarea cailor de circulatie;

- asigurarea calitatii infrastructurii;

- folosirea mijloacelor de transport de mare viteza, care sa ofere si un inalt grad de

confort;

- corelarea retelelor de transport intraurban cu cele interurbane.

Analiza acestor date si conditii conduce la rezultate care evidentiaza posibilitatea aparitiei

a doua situatii:

1) una favorabila in ceea ce priveste izocronele, confortul si securitatea deplasarilor, ceea ce

conduce la acceptarea mentinerii navetismului, intrucat se poate desfasura in conditii

avantajoase;

2) o alta, nefavorabila in ceea ce priveste izocronele si calitatea transportului, studiul

sugerand nevoia cazarii activilor29 in localitatea de baza si impunand, in aceasta

conjunctura, construirea de locuinte si dotari specifice.

Deplasarile cu caracter saptamanal au fost luate mai putin in calcul pana acum, dar

chestiunea lor a devenit din ce in ce mai generatoare de „presiuni” in ceea ce priveste

solutionarea, faptt determinat de cresterea bugetului de timp liber, in special la sfarsitul

saptamanii. Caracteristica acestui tip de deplasare este supraaglomerarea – uneori pana la aparitia

„gatuirilor”- pe caile rutiere care leaga orasul de zonele de agrement. Rezolverea problemei

trebuie sa se coreleze cu solutiile propuse la nivel micro si macroteritorial.

CHESTIONAR DE EVALUARE

1. Caracterizati evolutia populatiei urbane.

2. Care este structura urbana a populatiei in Romania?

3. Care sunt modificarile intervenite in structura orasului din punct de

vedere functional?

4. Ce intelegeti prin “structura populatiei”?

Definiti si caracterizati miscarea populatiei.

29 Activii reprezinta grupa functionala a populatiei ocupate in activitatile direct productive, in istitutiile de cercetare

stiintifica, in invatamantul superior – activii de baza -, alaturi de fractiunea de populatie angajata in intreprinderi si

institutii de interes local: comert, administratie locala, asistenta medicala, invatamant general etc. – activii de

servire