Politica demografica a regimurilor fasciste

POLITICA DEMOGRAFICA A REGIMURILOR FASCISTE

Regimurile totalitare din sec. XX au promovat o politica demografica stupida, irationala, care a influentat negativ societatea si viata politica din statele respective. Astfel, in 1927, regimul fascist italian, dominat de Mussolini, a lansat proiectul “batalia pentru nasteri”, care prevedea o crestere a populatiei de la 40 la 60 milioane de locuitori in 1950. Mussolini specificase ca idealul era de 12 copii de fiecare familie. Tinerilor casatoriti li se ofereau imprumuturi financiare pentru a-i incuraja sa aibe copii. Cu fiecare copil care se nastea, se mai stergea o parte din datorie. O alta facilitate prevedea scutirea de la plata oricarui impozit a barbatului casatorit, care avea cel putin 6 copii.

Prin propaganda fascista se sugera ca toti bunii italieni aveau datoria sa faca copii pentru Duce, iar Mussolini oferea premii celor mai prolifice mame. Regimul fascist a introdus penalizari pentru cei care nu se invoiau sa devina parinti. Celibatarii plateau impozite mai mari decat restul cetatenilor iar spre sfarsitul anilor ’30 doar cuplurile prolifice aveau acces la slujbe si avansari in administratie.

S- au facut presiuni ca femeile sa stea acasa; companiile private promovau barbati casatoriti, in timp ce compania de stat a cailor ferate a concediat toate femeile care fusesera angajate, incepand cu anul 1915, cu exceptia vaduvelor de razboi. In ciuda tuturor acestor masuri si spre uimirea lui Mussolini, batalia pentru nasteri a fost pierduta. Cota casatoriilor a ramas neschimbata in timp ce numarul nasterilor a scazut pana in 1936, crescand doar putin dupa aceea. Cat despre cele 60 de milioane prevazute pentru 1950, cu toate eforturile ducelui, s-a ajuns doar la 47,5 milioane italieni la acea data.

Regimul nazist din Germania ( 1933-1945) a promovat o politica demografica aberanta, care a avut consecinte nocive asupra intregii Europe. Ideile politice ale lui Hitler se intemeiau pe conceptia sa cu privire la rase. Pentru Hitler, care se inspira din tezele darwiniste, viata este o eterna lupta in care cel mai puternic isi impune legea celor mai slabi. Rasele umane, biologic inegale, se afla ele insele in lupta permanenta pentru a-si asigura supravietuirea sau dominatia asupra altora.

Rasa ariana (germana) era considerata superioara tuturor celorlalte rase umane. Germanii, descendenti ai arienilor, inalti, cu parul blond si ochi albastri, constituie “poporul de stapani” (Herrenwolk) destinat sa domine lumea. Politica demografica rasiala a celui de-al III-lea Reich a urmarit sa impuna masuri de „protejare a rasei ariene”, prin incurajarea natalitatii in primul rand. Arienilor le revenea sarcina de a mentine puritatea rasei si de a subjuga rasele inferioare (arabii, negrii, tiganii, evreii, slavii), numiti “suboameni”, destinati sa devina sclavii arienilor. Rasele socotite impure (evreii si tiganii) urmau sa fie izolate si in cele din urma exterminate.

Antisemitismul lui Hitler era violent si irational; evreii devenisera “tapii ispasitori”, vinovati in ochii nazistilor de toate relele trecute si prezente ale Germaniei. Pentru protejarea si intarirea rasei ariene (germane), regimul nazist a incurajat natalitatea si a luat masuri pentru extirparea din mijlocul germanilor a celor “impuri”.

Prin legile din 15 septembrie 1935 de la Nürnberg, casatoriile dintre evrei si cetatenii germani au fost interzise. Evreii isi pierd cetatenia germana si sunt supusi unor masuri vexatorii: purtarea stelei galbene, nu pot exercita anumite profesiuni, excluderea din locurile publice. Au fost organizate pogromuri impotriva evreilor. Persecutiile au dus la emigrarea a aproximativ 150 000 de oameni (aproape 30% din populatia evreiasca inregistrata in 1933) intre anii 1933-1938. Hjalmar Schacht, pentru o vreme ministru de finante al Germaniei, a propus planul bizar de a-i deporta pe evreii germani in Madagascar, cu care Hitler nu a fost de acord.

In august 1941, folosind 500 de prizonieri sovietici drept cobai, Rudolf Hoss, comandantul Lagarului „A” de la Auschwitz – Birkenau, a condus un experiment de ucidere in masa folosind gazul Cyclon B, o forma cristalizata a acidului cianhidric. Acesta a fost creat de o firma pentru controlul ciumei, Degesch, corporatie de combatere a parazitilor, satelit al firmei I. G. Farben.

Din 1942. Hitler a decis aplicarea “solutiei finale” in cazul evreilor, adica exterminarea lor in masa in lagarele de concentrare la Auschwitz, Chelmo, Dachau, Mathausen, Majdanek, Treblinka, Buchenwald etc. Ideea gazarii evreilor a fost enuntata de Hitler inca in 1923 in cartea sa Mein Kampf.

Primele gazari in masa au inceput la Belzec, la 17 martie 1942. Acest lagar avea capacitatea de a ucide 15 000 de oameni pe zi. La Auschwitz, unde au fost asasinati 2 milioane de oameni, procesul a fost condus ca o operatiune industriala de mare amploare. Camerele de gazare, descrise drept „pivnitele cu cadavre” au fost proiectate de German Armaments Incorporated.

Terenul de deasupra pivnitelor de gazare era un gazon bine intretinut, intrerupt de capace de beton acoperind puturile prin care „ofiterii sanitari” impingeau cristalele albastru-ametist de cyclon B. Victimele intrau in pivnite, despre care li se spunea ca sunt bai si la inceput nu observau gazul care venea prin niste perforatii in coloanele de metal. Lesurile odata scoase afara, comandouri naziste speciale le scoteau toate podoabele, le smulgeau dintii de aur din gura si le taiau parul.

Cadavrele evreilor erau apoi inghesuite in lifturi sau in vagoane de cale ferata si erau transportate pana la cuptoarele – crematorii, unde erau transformate in cenusa.  Cenusa si praful de oase sunt pulverizate astfel ca sa nu ramana nici o urma. De fapt, pentru a economisi bani, erau adesea folosite cantitati insuficiente de gaz scump, astfel incat victimele sanatoase erau doar paralizate si apoi arse de vii. In Holocaust au pierit circa 6 milioane de evrei, afara de alte cateva milioane de tigani exterminati.

350 de medici SS luau parte la experimente degradante facute pe prizonierii din tabere. Multi detinuti erau obiectul unor experiente a caror valoare stiintifica era nula. Fete poloneze, numite „iepuri”, erau infectate cu rani cangrenabile pentru teste cu sulfonamide. S-a facut o sterilizare in masa a rusoaicelor din lagare, utilizand raze X. Alte proiecte degradante au inclus injectarea cu virusul hepatitei la Sachsenhausen, cu lichide inflamatorii in uter in scopul sterilizarii la Ravensbruck (lagar exclusiv de femei), experimente cu inductie de flegmon pe preotii catolici la Dachau, injectii cu vaccinul tifosului la Buchenwald si transplanturi experimentale de oase in cazul tiganilor, care erau fortati sa bea apa de mare.

: Hazardele naturale si calitatea mediului in perspectiva dezvoltarii durabile in Carpatii si Subcarpatii de la curbura : Troposfera, tropopauza, stratosfera, mezosfera, termosfera, exosfera

La Auschwitz, programul prevedea interventii operatorii asupra unor evreice bolnave de cancer, experiente efectuate pe gemeni evrei monocelulari, testarea unor seruri injectabile si a razelor Rontgen in scopul sterilizarii. La Buchenwald se studiau arsuri cu fosfor si distrofii provocate, se faceau experiente cu hormoni sexuali. Experientele cu virusi de febra tifoida au costat viata a mai mult de 600 de detinuti. Detinutilor respectivi li se facea transfuzie cu sange de la un bolnav de tifos, aflat la punctul culminant al bolii. Urmarea fireasca a inocularilor de acest tip era intotdeauna moartea. S-a experimentat insa si efectul altor microbi: de febra galbena, variola, holera si difterie.

Un tip special de experiente efectuate pe oamenii din lagare erau cele biologice. In acest domeniu s-a evidentiat in mod deosebit medicul SS dr. Sigmund Rascher, care efectua cercetari in camere de joasa presiune si experimenta posibilitatea de racire a corpului omenesc. Rascher isi racea victimele, cufundandu-le in apa si gheata de minus 2,5 pana la minus 12 grade. In alte lagare se tragea asupra detinutilor cu gloante otravite, de regula in coapse. Mureau cam dupa 2 ore, in chinuri groaznice. La fel de cumplita era moartea si pentru cei carora li se introducea in vene sau li se injecta, subcutanat, petrol.

Ponderea femeilor in ansamblul persoanelor alese pentru experiente era foarte mare. In spiritul „politicii demografice negative” a SS-ului, se urmarea sterilizarea evreilor. In acest sens, profesorul nazist Hans Clauberg se lauda ca poate steriliza zilnic 1000 de femei. In lagarul de concentrare de la Ravensbruck pana si copiii erau supusi unor asemenea tratamente.

Multe femei evreice, poloneze sau rusoaice au fost utilizate pe post de cobai. Multe femei poloneze au fost supuse la diferite operatii. Unora li se extrasesera bucati de os din picioare. Altora li se facusera diferite injectii dureroase. Printre femeile operate, mortalitatea era extrem de ridicata.

La Buchenwald au fost ucisi oameni care aveau tatuaje pe piele. Apoi pielea era jupuita de pe corp, tabacita si prelucrata. Se faceau din ea abajururi.

In viziunea nazismului, natura stabilise ca barbatii si femeile sa indeplineasca roluri complet diferite, iar sarcina statului nazist era aceea de a pastra aceasta distinctie. “Locul femeii este in caminul sau” sau dupa cum afirma sloganul nazist, femeia trebuia sa fie devotata celor 3 K – “ Kinder, Kuche, Kirche” (copii, bucatarie si biserica .

Nazistii doreau ca populatia Germaniei sa creasca foarte rapid. Intre anii 1935-1936, multe femei casatorite angajate in campul muncii, au fost indepartate din slujbele pe care le detineau in medicina, drept si in structurile superioare ale administratiei civile pentru ca rolul femeii era sa fie mama. Numarul profesoarelor si studentelor a fost considerabil redus. Incepand cu iunie 1933, imprumuturi de 600 RM, scutite de dobanda, au fost puse la dispozitia tinerelor ce paraseau locurile de munca pentru a se casatori.

Cresterea natalitatii era incurajata in diferite feluri: promovarea legilor impotriva avortului, restrictiile in ceea ce priveste mijloacele contraceptive, cresterea avantajelor de care se bucurau mamele si a alocatiilor familiale; transformarea unui sfert din imprumutul marital intr-un dar oferit de stat in urma nasterii fiecarui copil. Aceste masuri erau sustinute de o campanie propagandistica extinsa, care glorifica maternitatea si familia numeroasa.

Existau si recompense specifice: Crucea de Onoare a Mamei germane, din bronz, argint si aur, acordata respectiv pentru 4, 6 sau 8 copii. Astfel de glorificari au atins punctul culminant prin inscriptionarea pe medalii a sloganului nazist: “Am donat un copil pentru Fuhrer”. Statisticile arata ca rata natalitatii a crescut intr-adevar, de la un punct minim inregistrat in 1933, la un maxim in 1939, desi dupa aceea a continuat sa scada.

Regimul national-socialist german a promovat pe scara larga eugenia, menita sa limiteze cu ajutorul sterilizarii reproducerea acelor persoane cu boli ereditare sau care prezentau devieri ale comportamentului social, precum alcoolismul. „Cercetarile” biologilor si antropologilor devotati regimului nazist deschid calea genocidului: sterilizarea indivizilor tarati fizic si psihic, eliminarea fizica a bolnavilor incurabili si batranilor neputinciosi etc. Pana in 1939, 375 000 de germani au fost sterilizati fortat pentru a nu afecta puritatea si rezistenta rasei ariene. Aceasta masura a condus la promovarea uneia din cele mai stranii trasaturi ale ingineriei programarii sociale propuse de nazisti- Lebensborn („Izvorul vietii”) – o institutie care avea in grija tinerele mame necasatorite cu o descendenta rasiala “buna”, dar care facea si toate aranjamentele necesare “insamantarii” fetelor de catre membrii SS-ului.

Aceeasi politica demografica aberanta Hitler a incercat sa o transpuna in timpul celui de – al doilea razboi mondial in Europa de Rasarit. Este vorba de “tehnica depopularii”, care viza decimarea unor rase si popoare intregi, lichidarea sistematica a elementelor indezirabile, jaful, infometarea, munca fortata. La sfarsitul anului 1942, o mare parte a Europei se afla sub ocupatia Germaniei naziste.

Inca la conferinta partidului nazist din 1932, Hitler a sustinut ca „fertilitatea biologica crescuta a regiunii” (Europa centrala si rasariteana) trebuie blocata, printr-o politica bine gandita de depopulare. In ciuda acestui fapt, Hitler a incercat multa vreme sa-si tina in secret conceptele sale referitoare la populatie. De altfel, Hitler a imprumutat ideile despre controlul populatiei de la Hermann Rauschning, unul dintre primii adepti ai nazismului.

In 1939, imediat dupa ocuparea Poloniei, nazistii au emis un decret: „ Toate masurile care au tendinta de a reduce natalitatea, trebuie permise si sustinute. Avorturile pe teritoriul Poloniei trebuie lasate libere. Mijloacele de realizare a avortului si a contraceptiei trebuie promovate public, fara nici o opreliste politica. Homosexualitatea trebuie declarata intotdeauna legala. Nu trebuie ingradite institutiile si persoanele care se ocupa in mod profesional de avorturi”. In 1941, Conferinta Ministerului Afacerilor Interne de la Berlin a salutat aceasta politica demografica, care, printr-un decret al lui Hitler, a fost extinsa si in alte zone ale Europei Orientale.

Expertii germani propuneau planurile lor pentru asigurarea colaborarii cu medicii din teritoriile ocupate. „Orice mijloc de propaganda, in special presa, radioul si cinematograful, precum si foiletoanele, brosurile si lectiile publice, trebuie folosite pentru a insufla populatiei slave ideea ca nu este bine sa aiba mai multi copii. Trebuie sa accentuam cheltuielile pe care le implica mai multi copii in familie. ..La fel trebuie sa subliniem influenta nefasta pe care o au nasterile asupra sanatatii femeii . Va trebuie sa deschidem institutii specializate pentru realizarea avorturilor si sa prevenim personalul in acest scop. . Trebuie recomandata sterilizarea voluntara . ”.

Erau doar cateva instructiuni aplicate cu zel de functionarii nazisti in teritoriile ocupate din Europa. Departamentul de propaganda al lui Hitler organiza sau subventiona, in orasele Poloniei, expuneri si difuzari de literatura pornografica ieftina. Ocupantii au distribuit sistematic literatura pornografica in Europa Occidentala, pentru a-si atinge scopurile murdare.

A fost conceput un plan de transplant al populatiei germane in zonele cucerite din URSS. Tratamentul aplicat de nazisti fata de populatia slava din Polonia si URSS a fost asemanator cu cel aplicat animalelor de povara. Nazistii au conceput premeditat un plan de aservire si sclavizare a acestei populatii. In Europa de Rasarit, populatia slava trebuia redusa cu 30 de milioane.

In primavara si vara anului 1943, in Germania, guvernul nazist, a decis, in secret, liberalizarea avorturilor pana in perioada de viabilitate a fatului (6 luni de gestatie), la femeile pe care le aduceau pentru munca din teritoriile ocupate. Acestea erau trimise in clinicile universitare si in scolile de asistente medicale, fiind folosite pentru demonstratii practice pentru studenti. Se faceau presiuni asupra despartirii mamei care lucra de copil, imediat dupa nastere, pentru a face maternitatea mai putin importanta.

Legalizarea avortului s-a facut printr-un decret special de catre Himmler, in Germania si a determinat reactii de impotrivire din partea medicilor. Dupa datele politiei germane, unii medici, in special cei de religie catolica, nu erau de acord cu o asemenea politica, deoarece „decretul nu corespundea datoriei morale a medicilor de a salva viata”. Ei sustineau, in fata nazistilor, ca, in medicina, nu poti face deosebiri in functie de rasa.

Lichidarea celor „inutili” a reprezentat o idee fixa  si obsesiva a conducatorului nazist. Inca din 1924, in cartea sa Mein Kampf, Hitler scria ca una dintre datoriile principale ale statului trebuie sa fie”realizarea unui control modern asupra natalitatii”; „ cei slabi sau bolnavi nu au voie sa aiba copii”. Hitler s-a exprimat foarte clar in legatura cu acest fapt: „Daca puterea de a lupta pentru sanatate ii lipseste unui om, dreptul lui de a trai in aceasta lume dispare. Lumea apartine doar omului puternic <intreg> si nu <subomului> slab”. Erau idei diabolice, pe care Hitler le-a pus in practica in Europa ocupata.

Venind la putere, Hitler a luat masuri concrete pentru reducerea natalitatii celor „necorespunzatori” din punct de vedere genetic. Sterilizarea a inceput pentru prima data in lume, dupa aparitia legii din 1933 privind impiedicarea nasterii de urmasi la oamenii cu boli congenitale. Numai in Germania, cel putin 100 de persoane, in principal femei, au decedat in timpul operatiei barbare. In 1934, Hitler a dat dispozitii medicului principal  al Reich-ului, dr. Wagner, „sa intrerupa sarcinile la femeile cu boli congenitale sau la femeile care raman insarcinate de barbati cu asemenea boli”.

Politicile medicale si legale privind contraceptivele, avortul si cresterea copiilor erau orientate spre reducerea natalitatii grupurilor nedorite din societate. Contraceptivele erau disponibile si adesea oferite gratuit. Avortul a devenit legal, sigur si disponibil pe larg in clinicile specializate sau in cabinetele private. Mamele aduse fortat la munca in Germania (de etnie franceza, belgiana, olandeza etc.) erau deliberat separate de pruncii lor foarte curand dupa nastere, pentru a face maternitatea mai putin insemnata.

Pentru popoarele slave din Europa de Rasarit, aflate sub dominatie germana, controlul populatiei era voluntar, insa erau exercitate presiuni intotdeauna cel putin in masura in care evitarea nasterii era promovata a fi mai facila decat cresterea unui copil. Pentru cei care traiau in conditii modeste, acest fapt era suficient pentru a se exercita presiune asupra lor in favoarea avortului.

Mass-media coopera prin accentuarea dezavantajelor personale de a avea copii si oferind moduri de evitare a nasterii de copii prin controlul nasterilor si avort. Pornografia si sexul fara a avea copii (inclusiv homosexualitatea), erau promovate de nazisti pentru a slabi familia, a distrage atentia de la rezistenta politica si a distruge valorile spirituale crestine. 

In acelasi timp, populatia internata in lagarele de concentrare a fost supusa la cele mai inumane umiliri: munci fizice epuizante, experiente biologice de imbatranire fortata, studii de grefe sau de contagiere a bolilor. Din cele 12 milioane de oameni internati in lagare, 7 milioane au pierit. Lipsit de simtul masurii si fara scrupule, Hitler urmarea sa creeze in rasaritul Europei “un spatiu gol” pentru a face astfel loc “rasei de stapani”, formata si organizata de Himmler, temutul sef al SS-ului.

Dupa al doilea razboi mondial, politicile diabolice de control al populatiei, promovate de nazisti in Europa de Rasarit au dus la recunoasterea unei noi crime in dreptul international – genocidul.