REACTII TERMONUCLEARE
1 Bazele fizice ale reactiilor termonucleare
Fuziunea termonucleara controlata este astazi calea cea mai promitatoare
pentru energetica viitorului, realizarea ei urmand sa asigure, pe o perioada
practic nelimitata, intreg necesarul de energie al omenirii, utilizand drept
combustibil hidrogenul greu din apa.
Elementul de baza pentru
reactia de fuziune este atomul de hidrogen, care este format dintr-un nucleu
incarcat pozitiv, in jurul caruia se roteste un electron. Exista si un hidrogen
de doua ori mai mai greu - izotop al hidrogenului, cu denumirea de deuteriu
- care are aceleasi proprietati cu hidrogenul descris mai inainte, dar al carui
nucleu este alcatuit dintr-un proton si un neutron, acesta din urma fiind o
particula practic de aceeasi greutate ca ptotonul, neutra din punct de vedere
electric. Exista si un izotop si mai greu al hidrogenului, denumit tritiu,
si al carui nucleu are un proton si doi neutroni.
Reactia de fuziune in care din
cele doua nuclee de hidrogen greu se obtine un nucleu de heliu s-ar putea
reprezenta ca in figura 3.
Fig. 3. Reactia de fuziune
deuteriu - deuteriu
Dupa cum se vede din reactia
aratata mai sus, la ciocnirea a doua nuclee de deuteriu rezulta un nucleu de
heliu (particula α), cu o energie de 0.82 MeV, si un
neutron liber, care are o energie de 45 MeV. Masa elementelor care intra in
reactie este mai mare decat masa elementelor rezultate, defectul de masa
regasindu-se in conformitate cu relatia lui Einstein in energia particulelor
rezultate:
, (1)
unde E este energia
particulelor dupa reactie, ΔM defectul de masa, iar c2 patratul
vitezei luminii.
O asemenea reactie nu poate avea loc insa cu usurinta din mai multe motive.
In primul rand nucleele au dimensiuni foarte mici, de ordinul 10-13 cm, adica
de 100000 de ori mai mici decat dimensiunile atomilor. Rezulta de aici ca
probabilitatea de realizare a reactiilor termonucleare este de milioane de ori
mai mica decat cea a reactiilor chimice.
In al doilea rand, pentru a realiza reactia de fuziune, cele doua nuclee de
deuteriu trebuie sa se apropie la distante foarte mici - de ordinul de marime a
dimensiunilor lor. Dar aceste nuclee sunt incarcate cu sarcina electrica
pozitiva, deci se resping cu atat mai mult cu cat distanta dintre ele este mai
mica. Calculele au aratat ca ca pentru a invinge aceste forte si pentru a
contopi intr-o noua partiula, nucleele de deuteriu trebuie sa aiba energii de
ordinul a 0.1 MeV. Pentru a avea asemenea energii, temperatura gazului
constituit din nucleele grele trebuie sa fie mai mare de 100 milioane grade,
temperaturi la care materia nu poate exista decat in stare de plasma.
Exista posibilitatea de a realiza reactia de fuziune la temperaturi ceva mai scazute,
daca se considera drept combustibil amestecul deuteriu - tritiu. O
astfel de reactie (Fig. 4) necesita pentru amorsare o temperatura de peste 50
milione de grade.
Fig. 4. Reactia de fuziune
deuteriu - tritiu
2 Instalatii pentru realizarea reactiei termonucleare controlate
Desi in prezent cele mai promitatoare cai pentru obtinerea reactiei
termonucleare par sa fie numai doua, si anume fuziunea in instalatii de tip
Tokamak si fuziunea cu radiatie laser, exista si cateva instalatii
experimentale facute in laborator in directia reactiei termonucleare
controlate.
a) Instalatia cu capcana magnetica
Limitarea plasmei fata de peretii tubului se poate face cu ajutorul instalatiei
cu oglinzi magnetice. Intr-o asemenea configuratie a campului magnetic
nu exista nici o limitare pentru pierderile de particule din plasma pe la
capetele tubului. Aceste pierderi pot fi diminuate alegand o forma speciala a
campului magnetic la capetele tubului, realizandu-se asa-numita capcana
magnetica. O asemenea configuratie se poate realiza alegand cete o bobina
suplimentara, asezata la fiecare capat al tubului ce contine plasma. In
asemenea configuratie de capcana magnetica exista inca pierderi de particule
incarcate pe la capetele tubului, calculele aratand ca aceste pierderi au loc
pentru particulele care se apropie de extremitati pe o directie apropiata de
axa tubului.
b) Instalatia de fuziune tip Tokamak
Configuratia anterioara de capcana magnetica prezenta inconvenientul de a
permite pierderi de particule pe la capetele tubului. O idee pe cat de simpla
pe atat de ingenioasa a eliminat acest inconvenientunind capetele tubului cu
plasma, care va arata ca un covrig (figura 5). Plasma din interiorul acestui
tub inelar, denumit tor, va fi mentinuta departe de peretii incintei
toroidale de catre campul magnetic produs de curentul ce trece prin bobinajul
cu care este infasurat.
Pentru a intelege modul in care se realizeaza plasma de
temperatura inalta in instalatia Tokamak, vom face referire la figura 6.
Plasma care se afla in torul
de raza R formeaza secundarul unui grup de transformatoare dintre care in
figura se arata numai unul. In plasma, care dupa cum se stie poate fi
considerata un conductor, apar curenti de inductie asa cum apar in secundarul
oricarui transormator. Acesti curenti de mare intensitate duc la incalzire
ohmica a plasmei.
In acelasi timp, curentul care
trece prin preajma produce un camp magnetic, liniile de camp magnetic fiind
cercuri concentrice in jurul snurului de plasma, camp care poarta denumirea de camp
magnetic poloidal.
Fig 5. Forma incintei toroidale cu plasma (instalatie tip Tokamak)
Deoarece acest camp nu este
suficient de mare pentru a asigura stabilitatea plasmei si cu cat mai putin confinarea
ei, torul care contine plasma trece printr-un numar de bobine care produc un
camp magnetic intens toroidal de-a lungul snurului de plasma.
Cele aratate aici reprezinta
desigur o imagine principala si mult simplificata a instalatiei Tokamak.
Experientele efectuate au aratat ca, in asemenea instalatii, prin incalzirea
plasmei pe cale ohmica nu se poate atinge o temperatura a plasmei de 3 keV (30
milioane de grade), fata de necesarul de 5 keVpentru a porni reactii
termonucleare. Solutia propusa si pentru care se face cercetari intense in
prezent este ca restul de energie sa fie introdus prin injectarea in Tokamak de
particule neutre de deuteriu si tritiu, dar care sa aiba energii cat mai mari.
Fig. 6 Elementele constructive esentiale ale unei instalatii tip Tokamak