Rolurile profesorului in educarea scolarului - stilul profesorului si relevanta educationala

ROLURILE PROFESORULUI

Rolul reprezinta, din punct de vedere social, totalitatea comportamentelor pe care le presupune calitatea de membru al unui grup. Rolurile profesorului se construiesc pornind de la interrelationarile lui cu diferite grupuri de referinta, care ii impun cerinte distincte.

            J.J. Gallagher se refera la posibilele roluri ale profesorului, din perspectiva unor abordari diferite ale actiunii pedagogice: rolul profesorului executor (preocupat de punerea in aplicare a obiectivelor didactice, prin cele mai eficiente mijloace);  profesorul empatic  (interesat de problemele emotionale si motivationale ale elevilor); profesorul-eliberator al mintii elevilor (factor activ in dezvoltarea armonioasa, cognitiva, afectiva si morala a acestora).

Referitor la locul sau in procesul de invatamant, Anita E.Woolfolk ("Educational Psychology", New York, 1990, p.5-7) identifica urmatoarele roluri: profesorul, ca expert al actului de predare-invatare ce poate lua decizii privitoare la tot ceea ce se intampla in procesul de invatamant; profesorul, ca agent motivator, ce declanseaza si intretine interesul elevilor; profesorul, ca lider al grupului de elevi, exercitandu-si puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici; profesorul, in ipostaza de consilier, un observator si indrumator sensibil al comportamentului elevilor; profesorul, ca model, exemplu pozitiv pentru elevi; profesorul ca profesionist reflexiv, care studiaza si analizeaza fenomenele psihopedagogice cu care se confrunta; profesorul, ca manager al clasei de elevi.

Adesea profesorul se afla in situatii conflictuale. Referitor la tensiunea intra-roluri, au fost identificate urmatoarele situatii: partener contra examinator; informator contra distribuitor de sanse; model contra specialist (A. Neculau, St. Boncu, Psihologie scolara, Polirom, Iasi, 1999).

STILUL PROFESORULUI SI RELEVANTA EDUCATIONALA

Stilul profesorului (stilul didactic) reprezinta totalitatea procedeelor generale si specifice ale activitatii acestuia, care permit folosirea maximala a calitatilor si capacitatilor.

In functie de orientarea profesorului si de participarea sa in activitatea didactica se desprind patru stiluri: stilul emotional-improvizator, caracteristic profesorului operativ si intuitiv, variind formele de activitate, dar cu un control scazut asupra cunostintelor de specialitate; stilul emotional-metodic caracterizeaza profesorul eficient si organizat in procesul instructiv-educativ, stimulativ pentru elevi; stilul rational-improvizator caracterizeaza un comportament planificat dar mai putin inventiv si comunicativ, cu tendinte catre prudenta si conservatorism; stilul rational-metodic este orientat exclusiv spre rezultatele obtinute de catre elevi, conservator in aplicarea mijloacelor si procedeelor didactice.

            In functie de comportamentul profesorului in grupurile de elevi (conducere) s-au identificat trei stiluri: stilul autoritar, inflexibil, cu un control strict asupra tuturor variabilelor implicate in actiune si generator de un climat tensionant; stilul democratic, permite elevilor sa se manifeste si sa contribuie activ la indeplinirea sarcinilor, dar sub supravegherea si indrumarea atenta a profesorului; stilul laissez-faire - traduce un rol pasiv al profesorului, ezitant si indiferent.

Cele mai bune rezultate in procesul instructiv-educativ sunt obtinute de catre profesorii caracterizati prin  stilul emotional-metodic sau prin cel rational-improvizator. Desi in majoritatea cazurilor conducerea democratica este mai indicata, avand ca rezultate relatii amiabile intre elevi, performantele inalte si acceptarea profesorului de catre clasa, depind adesea de autoritatea profesorului, de exigenta acestuia. Cand sarcina este structurata liderul autoritar se bucura de simpatia membrilor putand determina obtinerea unui randament deosebit. De acea, se apreciaza ca profesorii eficienti, sunt ce stiu sa realizeze un echilibru intre controlul strans si exigent si deplina libertate de decizie a clasei.

EFECTUL EXPECTANTELOR PROFESORULUI ASUPRA COMPORTAMENTULUI ELEVILOR

            Efectele expectantelor (asteptarilor) profesorilor constituie un reper major in analiza interactiunilor dintre membrii grupului-clasa. Asteptarile profesorilor ghideaza conduitele elevilor, ii determina sa se comporte in asa fel incat sa confirme expectantele initiale.

Expectanta reprezinta probabilitatea subiectiva privind aparitia unui rezultat, voluntar sau nu, ca urmare a unui anume comportament. Cercetarile psihologiei comportamentale au evidentiat faptul ca expectantele si credintele pot influenta cursul evenimentelor, in asa fel incat, chiar neadevarate, ele sfarsesc prin a se adeveri. Astfel elevii pot deveni victime ale asteptarilor negative pe care profesorii le au despre ei (efectul Pygmalion).

Potrivit lui Rosenthal, profesorii tind sa-i aprecieze in mod favorabil pe elevii pe care-i considera "buni" si au tendinta de a prelungi discutia dupa ce acestia au raspuns gresit la intrebari, acordandu-le mai multa atentie si facand uneori sugestii. Conduita nonverbala exprima o atitudine binevoitoare, in timp ce elevilor considerati slabi li se ofera mai putine ocazii de a invata elemente noi si li se explica mai putin elementele dificile. De asemenea, obisnuinta profesorilor de a-i lauda pe elevii preferati, indiferent de performanta, si de a fi critic cu ceilalti, genereaza conflicte si animozitati, erodand coeziunea clasei.

In ce priveste comportamentul de raspuns al elevilor "preferati",  acestia cauta mai des contactele cu profesorul, chiar si in afara cadrului clasei, decat elevii de la care profesorul nu asteapta prea mult. Nu lipsit de importanta este si efectul care are drept element principal presiunea sociala prea mare exercitata asupra elevului. In conditiile in care elevul se afla sub apasarea propriei expectante si sub acea a profesorului, impactul unui esec, oricat de neinsemnat, se amplifica, determinand anxietate si scaderea performantei.

Toate aceste consecinte generate de nivelul expectantelor profesorului influenteaza calitatea demersului didactic si de aceea cunoasterea si evitarea lor in actiunile instructiv-educative este esentiala.