Vegetatia tarii noastre

Vegetatia tarii noastre

Intereseaza vegetatia zonala - pe latitudine - si vegetatie etajata - pe altitudine.

1. Vegetatia zonala si etajata

1. Zona de stepa

Este zona fara paduri, cu arbori rezleti si cu multi arbusti. Aici se incadreaza Baraganul si partea centrala si sudica a Dobrogei, unde solul este foarte fertil pentru agricultura. O mare raspendire o au gramineele intre care se gesesc diferite plante ierbacee (firuta, absiga, paiusul etc.).

Formele de relief sunt reprezentate in special de dealuri, iar conditiile climaterice sunt favorabile dezvoltarii padurilor. Acestea sunt reprezentate in special prin stejar (Quercus robur) si gorun (Q. petracea).

In luminisuri se dezvolta o vegetatie bogata in graminee, ciperacee si leguminoase, cu importanta mare in furajarea animalelor salbatice si rumegatoare).

In vegetatia zonei cresc un numar mare de plante medrinale - crusan, iarba de negi, sunatoare, lemn dulce - etc, precum si plante toxice parul lupului, iarba fiarelor, partita etc.

Verbascum phlomoides L. (lumenerice, coada vacii)

Specie bienala, robusta, cu tulpina inalta pana la 150 cm, simpla (rar ramificata), cenusie sau cenusie - galbena din cauza perilor. Frunzele bazale cu limba de 10-30 cm lungime si 4-10 cm latime, sunt eliptice, catifelate, caroase (cu peri stelati, etajati). Florile galbene formeaza o inflorescenta lunga, formata din grupe de cate 2-9 flori, la subsuoara bracteelor. Caliciul este divizat in 5 lacinii, corola galbena, cu 5 lobi, are un tub foarte scurt; cele 5 stamine sunt inegale si concrescute cu corola; ovarul are un stigment , dilata fructuleste o capsula. Infloreste in perioada iunie-august. Prezinta mai frecvent in partea sudica a tarii, in locuri insorite, uscate, de-a lungul drumurilor, in taieturi de copaci. este planta medicinala, de la care se utilizeaza florile (Flores Verbasci), care contin un drog cu actiune expectoranta. Se valorifica si florile de V. thapies, V. thapsiforme.

1.2. Silvostepa

Este o zona de trecere de la stepa propriu-zisa la cea de padure, unde se intalneste o vegetatie ierboasa si poduri (indeosebi de stejar). Silvostepa este prezenta de-a lungul Dunerii in partea vestica a tarii si in sudul si nord-estul Moldovei. Pe langa diferite specii de stejar, se mai intainesc: ulmul, teiul, frasinul, carpenul, alunul, paducelui etc.

Tilia cordata Moli (tei)

Arbore cu coroana globuloasa-conica. Frunzele, ovale, simple, intregi cu stipele caduce. Flori hermafrodite actinomorfe, dispuse in inflorescenta (dichazii), insotite de bractee cu care concresc. Floarea are 5 petale si numeroase stamine (5-10) libere, ovar unilocular superior. Fruct capsular, cu peretii moi, usor comprimabila. Infloreste in iunie-iulie. Este o planta medicinala, de la care se foloseste inflorescenta, cu sau fara bractee (Florea Tiliae, cum bracteis sau sine bracteis). Se pot valorifica si florice de la tomentosa (tei alb, argintiu), T. grandifolia (tei cu frunze mari). Sub forma de infuzii, are proprietati sudorifice si expectorante. Este diuretic.

5.2 1.3. Zona forestiera

Esentele forestiere de la noi se etajeaza dupa altitudine si relief, urcand de la campie pana la 1.800m. Dupa altitudine se imparte astfel:

1.3.1. Etajul (subzona) stejarului

Se intinde de la nivelul sitvostepei pana la atitudinea de 300-500 m.

vergetatia ierboasa a padurilor din acest etaj este destul de saraca in specii, cele mai frecvent intalnite fiind ferigile si muschii. Pe acolo pe cand padurea este mai rara, cresc unele plante medicinale cum sunt: alinul, ienuperul etc, dar si unele specii toxice cum sunt - omagut, steregoaia etc. Dintre plantele medicinale prezente in acest spatiu, mentionam lemnul dulce.

Glycyrhiza glabra L (lemnul dulce) (Famitia Leguminosae, Ordinul Leguminosales)

Specie perena, cu rizom puternic din care se dezvolta stolonii lungi de 1-2 m si radacini de aceeasi lungime si groase de 2 cm, de culoare galbena in interior, fibroase si lungi. Tulpina inalta de 1,5 (2) m poarta frunze impiripenat compuse si inflorescente de lungimea frunzelor. Flori violete papilonate. Fructul este o pastaie de cca 2,5 cm, glabra, pieloasa, infloreste in mai - iunie. Creste pe coline aride, ierboase. Se folosesc rizomii radacinile, care contin doua categorii de principaii activi. Au utilizare terapeutica dubla, ca expectorant si laxativ.

5.1.3.2. Etajul fagului

Se intinde intre 300 - 500 m si 1.500 m altitudine, dar predomina la altitudinea de 500 - 900 m, cu specia de fag, insotit de gorun, paltin, frasin, tei, etc. In poieni vegetatia este foarte bogata, predominand leguminoasele si gramineele. In aceste pajisti exista si multe plante medicinale reprezentate de ciubotica cucutui, fierea pamantutui etc precum si plante toxice ca: brandusa de toamna, etc.

Dintre plantete ierboase medicinale citam fierea pamantutui.

Centaurium umbellatum Gilib. (fierea pamantutui, tintaura)

Specie anuala sau bienala, cu tulpina inalta de pana la 40 cm, foarte subtire (2 mm), tetramuchiata, simpla sau ramificata numai in partea superioara. Frunzele de la baza tulpinii se usuca in perioada infloririi, celelalte sunt opuse, oval atungite, glabre. Inflorescenta este o cima bipara: florile gamopetale roze sau rosietice, rar albe. Fructul este o capsula circulara. Toate partile plantei sunt amare. Infloreste in iunie-iulie pana in toamna, Prezenta in poieni de paduri, livezi, fanete umede, de la campie pana in zona subalpina. Se foloseste toata partea aeriana a plantei. Extractul spos, sau hidro - alcoolic, cu gust foarte amar (contine principiile amare: eritrocentaurina si eritaurina), este un tonic pentru stabilirea apetitului. Se foloseste si in tratamentul gastritelor cronice.

5.1.3.3. Etajul molidului

Se intinde de la limita superioara a fagului pana sub braul subalpin

1300 m altitudine). Extensiunea cea mai mare a molidisurilor este in nordul Capatilor Orientali. In aceasta subzona predomina molidul (Picea excelsa),

Lucrare: Membrana nucleara Proiect: Pancreasul endocrin - capilare si acini serosi

apoi bradul (Abies alba) si pinul (Pinus silvestris). Tot aici creste afinul, zmeurul, agrisul.

Picea excelsa (L.) Zink. (molid) (Familia Pinaceae, Ordinul Coniferates)

Arbore rasinos, monoic, drept, cu frunze aciculare, persistente. Florile mascule sunt amenti, cele femele sunt conice (conuri de 10 -16 cm), cu numeroase carpele solzoase, care poarta 2 ovule la baza, din care vor rezulta 2 seminte. Frunzele sunt ascutite. Ramurile tinere sunt brune - rosietice.

1.3.4. Etajul jneapanului

Etaj subalpin, care incepe la limita superioara a subzonei molidului (1.800 m) si se intinde pana la 2.200 m altitudine. Verile sunt foarte ploioase, dar apa nu se acumuleaza in sol, ea scurgandu-se la vale. Specia dominanta este jneapanul, care creste alaturi de ghintura galbena, omag etc.

Printre plantele prezente aici este amintit ienuperul pitic (juniperus sibirica), bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), afinul, merisorul de munte etc.

Pinus montana (jneapan) (Familia Pinaceae, Ordinul Coniferales)

Arbust care creste in tufisuri dese, cu ramurile strambe, ce se ridica pana la 3 m. Frunzele au culoarea ierbii. Conurile au 3-4 cm lungime si sunt aproape sesile. Aripa semintelor este de 2-3 ori mai mare decat samanta. In frunzele de jneapan se gaseste un ulei volatil care contine alcooli terpenici si esterii lor. Uleiul de terebentina prezinta actiune locala, produce hiperemie, find folosit indeosebi in medicina veterinara, ca rubefiant.

Rhododendron kotschyi Simk (smirdar, bujor de munte) (Familia Ericaceae, Ordinul Ericales)

Smirdarul este un arbust cu flori rosii sau roze, placut mirositoare, grupate in raceme, cu lastari taratori si ramuri ridicate. frunzele contin substante tanante. creste pe crestele muntilor, prin locuri stancoase din etajul alpin.

1.3.5. Etajul pajistilor alpine (stepa rece)

In etajul alpin superior (peste 2.200 m), vegetatia lemnoasa pitica reuseste sa traiasca. Aici domina stepa rece, cu amestec de graminee, ciperacee si alte plante viu colorate. Pajistile sunt foarte intinse, plantele sunt mici, vivace si bine adaptate la conditiile grele de mediu. Aceasta vegetatie este valorificata satisfacator prin pasunat cu ovine in timpul verii - transhumanta.

Lentopodium alpicium (floarea de colt, floarea reginei) ( Familia Compositate, Ordinul Asterales).

Planta ierbacee, perena, cu inflorescente in capitulele, inconjurate de numeroase bractee albe, paroase, florile periferale ,cele centrale sterile. Frunzele alb - lanate, radiatiforme. Creste pe stanci calcaroase,la noi este ocrotita de lege.

2. Vegetatia intrazonala

2.1. Vegetatia nisipurilor

In tara noastra se disting doua zone cu doua feluri de nisipuri litorale si continentale. Dintre plantele medicinale ce cresc pe sol nisipos pe litoraiul Marii Negre este important de mentionat carcelul.

Ephedra distachya L. (carcel) (FamiliaEphedraceae Ordinul Gnetales).

Arbust din subincrengatura Gimnosperme, cu tuIpini verzi, ramificate, noduroase, frunze mici, in forma de solzi. Flori unisexuate, cele mascule dispuse in armenti, cu 2-8 stamine fiecare si cu un perigon tubulos, pielos: cele femele, cate 1-2 intr-un verticil. Este planta dioica. Fructul este o baca falsa, rosie, cate 3-5 la un nod. Este planta medicinala, care contine alcaloizi, printre care efendrina. Se utilizeaza in tratamentul bolilor cailor respiratorii, ca Herba Ephedrae. Creste pe terenuriie nisipoase din Dobrogea si Transilvania. Acum, zonele nisipoase din tara noastra au fost impadurite cu Robinia pseudacacia (salcam) si cu livezi si vii.

2.2. Vegetatia saraturilor

Saraturile sunt terenuri de campie cu concentratie mare de saruri. La un pH 7,5 - 8 cresc asociatiile de Puccinellia distans (iarba de saratura). La concentratii mai reduse, se poate cultiva si orezul.

Puccinellia dinstans (Laeq.) Parl (iarba de saratura)

Graminee cu panicul, la care inflorescenta este un spic. Spiculetele sunt dispuse in panicule mai mult sau mai putin desfacute, cu 3-6 flori. Paleia inferioara de 1,5 - 2 mm lungime, ovata sau subrotunda. Lamina frunzetor plana. Planta vivace. Creste in locuri sarate si umede.

2.3 Vegetatia lacurilor

Exista vegetatia care creste de-a lungul raurilor, in conditii specifice de umiditate, cum sunt speciile : Trifolium repens (trifoi tarator), Agrostis alba (iarba campului), Lolium perenne (zazanie). Cand exista exces de umiditate, se dezvolta mult rogozurile care nu prezinta importanta furajera.

Lolium perenne L. (raigras) (Familia Gramineae, Ordinul ghemiflorales)

Planta erbacee perene, cu tulpina inalta, pana la 60 cm si cu frunze alungite, late de cca 0,4 cm, glabre, lucioase pe o parte. Inflorescenta este un spic cu numeroase spiculete nearistante. Spiculetele sunt asezate cu muchia pe axul spicului. Creste spontan sau este cultivata in amestec cu alte specii pentru pasuni temporare.

2.4 Vegetatia baltilor

In jurul baltilor, ca si in interiorul lor, traieste o vegetatie bogata si variata, in centura baltilor se intalneste o vegetatie amfobie alcatuita din papura, stanjenel de balta,etc. In balta traiesc plante plutitoare (Lintita - Lemna sp., iarba broastei - Hydrocaris etc) si submerse (cosor, brastis, foarfeca apei, ciuma baltiietc). Aici traiesc si cateva plante toxice pentru animale: Gratiola officinalis (veninarita), Clatha laetha ( calcea calulul), Isis pseudacorus (stanjenel de balta).

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Antonescu, C. (1959); -        Plante de apa si mlastina. Ed. de Stat pentru

literatura stiintifica si didactica, Bucuresti.

Beldie, Al, Pridvomic. C. (1959) -   Flori din muntii nostri. Ed. stiintifica,

Bucuresti.

Chadefand, M. Embercer, L. (1960) -    Traite de Botanique systematique.

Vol. I - II. Masson et Cie Editeur. Pads.

Chirila, P. (1967) - Medicina naturista. Ed. medicala, Bucuresti. Constantinescu, Gr.. Elena Hatieganu - Buruiana (1986) -         Sa ne

cunoastem plantele medicinale, Ed. medicala,

Bucuresti

Cure, Victona. L. pan. L. (1961) - Cercetari privind valorificarea ciulinului

(Trapa naotans L.), Buletin ICPP - Bucuresti.

Geiculescu, V. (1937) - Bioterapie -     retete medicale fara medicamente

chimioterapice. Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.

Grintescu, I. (1934) - Curs de botanica generals. Tipografia nationala, Cluj.

Ivan, Doina (1969) -                Geobotanica. Lito. Universitatea Bucuresti.

Popovici, Lucia, Moruzi, Constanta, Toma, I. (1994) - Atlas botanic. Ed.

Didactica si Pedagogica, R. A, Bucuresti.

Paunescu, Ileana, Crivineanu, Maria (1998) -               Practicum de plante

medicinale si toxice. Lito IANB, Bucuresti.

Prodan, I, Buia, AL (1961) - Flora mica ilustrata a R.P.R. Ed. Agro -

Silvica, Bucuresti.

Radu, A. (1974) -         Botanica farmaceutica. Ed. Didactica si Pedagogica

Bucuresti.

Rdez, G., Laza, A, Coiciu, E. (1970) -     Plante medicinale si aromatice.

Ed. Ceres, Bucuresti.

Statescu, C. (1939) - Botanica medicala veterinara ed. Ceres, Bucuresti.

Statescu, C., Crivineanu, Maria, Paunescu, Ileana, Cranganu, D. - Plante

medicinale si toxice - lucrari practice. Lito IANB, Bucuresti.

Serbanescu, I. (1959) -             Plante din padunile noastre. Ed. Stiintifica,

Bucuresti.

Trif, Alexandra (1989) - Curs de plante furajere, medicinale si toxice. Lito.

Institutul Agronomic Timisoara.

Vintan, A. (1970) -                Curs de botanical medicala. Lito. Inst Agron.

Timisoara.

Walter, H. (1974) - Vegetatia pamantului. Ed. Stiintifica, Bucuresti. Willis, J. C. (1973) -          Dictionary of the Flowering Plantes and Ferrus,

Cambridge.

Zitti, R (1946) - Curs de Botanica farmaceutica. Lito Fac. de Farmacie,

Bucuresti.

xxx (1976) - Flora RSR, Vol. I - XIII, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti.