Catina alba, catina de rau - fructele, flori si frunze

Denumire stiintifica:             hippophaë rhamnoides L.

Denumire populara:             catina alba, catina de rau

Arbust indigen tufos, de pana la 6 m, cu scoarta subtire, bruna, care mai tarziu formeaza un ritidom fibros.

Lujeri anuali, cenusiu-deschisi, cu peri argintii solzosi; lujerii laterali sunt puternic spinosi.

Mugurii foliacei sunt mici, alterni, cu 2 solzi, acoperiti cu peri bruni-aramii; cei floriferi sunt mai mari cu numerosi solzi.

Frunze petiolate, ingust lanceolate, de 1-6 cm, intregi, pe dos cenusiu argintii, cu peri solzosi cenusii sau aramii, lucitori.

Flori dioice, mici verzui, cele mascule cu doua sepale si patru stamine, fiind grupate in inflorescente globuloase, iar cele femele in raceme spiciforme. Catina alba infloreste in martie-aprilie, inaintea infrunzirii.

Fructele sunt drupe false, ovoide, de 7-8 mm, carnoase, portocalii, ingramadite spre varful ramurilor de 2 ani, raman iarna pe ramuri, cu gust astringent.

Lastareste si drajoneaza puternic, formand desisuri de nepatruns.

Arealul catinei albe este vast, eurasiatic, de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific, in nord ajungand in Norvegia, iar in Africa, apare pana la Oceanul Indian. Altitudinal, specia ajunge pana la 5000 m in Himalaia si 2000 m in Alpi.

In Romania specia este reprezentata prin var. carpathica, care apare de la campie si pana in zona montana, in Moldova, Muntenia, Oltenia (intre Olt si Siret), formand desisuri pe terenuri erodate, pe prundisurile raurilor si aterisamentele torentilor.

Formeaza fitocenoze intinse pe vaile bazinelor Buzau, Ramnicu Sarat, Milcov, Putna, Naruja; in Delta Dunarii apar tufarisuri intinse (Cardon, Letea, Caraorman, Sf. Gheorghe, Sulina etc.).

Ecologic, catina alba se caracterizeaza printr-o larga amplitudine ecologica, suportand gerurile aspre, seceta, uscaciunea. Are exigente reduse fata de sol: nisipuri continentale sau maritime, saraturi, prundisuri, soluri argiloase, umede sau uscate, soluri scheletice, grohotisuri, alunecari de teren, conuri de dejectie.

Temperamentul este de lumina.

Importanta speciei este majora in consolidarea terenurilor, fixarea nisipurilor, impadurirea saraturilor (radacini cu bacterii fixatoare de azot). De asemenea, specia este foarte importanta in industria alimentara si farmaceutica, fructele fiind bogate in vitaminele A si C.